Cea mai evidentă concluzie pe care Kremlinul o poate trage în urma capturării de către SUA a lui Nicolas Maduro în Venezuela e că aceasta reprezintă o lovitură pentru influența regională a Rusiei și pentru orgoliul lui Vladimir Putin - un aliat important, care a încheiat un pact de „parteneriat strategic” cu președintele rus în luna mai, s-a trezit brusc fără putere și în închisoare la New York.
Capturarea lui Maduro vine la un an după căderea lui Bashar al-Assad, liderul sirian care a oferit Rusiei o poziție solidă în Orientul Mijlociu în schimbul sprijinului crucial în războiul împotriva oponenților săi – o altă lovitură puternică pentru eforturile lui Putin de a revigora prezența Moscovei în lume după retragerea care a urmat prăbușirii Uniunii Sovietice.
Mai mult decât atât, incursiunea SUA în Venezuela din 3 ianuarie a realizat în câteva ore ceva ce Rusia nu a reușit să facă în aproape patru ani de când Putin a lansat o invazie pe scară largă în Ucraina, și anume, ceea ce se considera unul din obiectivele sale cheie - înlăturarea liderului unei țări.
Însă concentrarea Rusiei asupra războiului din Ucraina a făcut nerealistă protejarea lui Maduro, chiar dacă Moscova ar fi dorit acest lucru. În plus, utilitatea Venezuelei pentru Rusia a scăzut, cel puțin din punct de vedere economic, din cauza sancțiunilor și a altor factori care au dus la scăderea producției de petrol, un sector în care Rusia are interese majore.
Dar există și avantaje pentru Rusia. În primul rând, Moscova poate invoca operațiunea SUA ca dovadă că Washingtonul încearcă să-și impună voința asupra altor țări și încalcă dreptul internațional atunci când consideră că este necesar – un argument convingător pentru unii, în ciuda războiului Rusiei împotriva Ucrainei.
În declarațiile din 3 ianuarie, Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei a afirmat că este „extrem de îngrijorat” de ceea ce a numit „un act de agresiune armată împotriva Venezuelei” și a îndemnat Statele Unite să „îl elibereze pe președintele ales legal al unei țări suverane și pe soția sa”.
Totuși, potrivit analiștilor, mai important pentru Kremlin decât consolidarea acestei imagini a Statelor Unite este speranța că acțiunile Washingtonului în Venezuela și atenția acordată de președintele Donald Trump emisferei vestice vor oferi Moscovei mai multă libertate de acțiune – atât din punct de vedere moral, cât și militar – pentru a face ceea ce dorește în ceea ce consideră propria sa sferă de influență, în special în Ucraina.
„Ce fac marile puteri”
Percepția larg răspândită că operațiunea SUA a încălcat dreptul internațional „nu este un lucru rău pentru narațiunea rusă în sens larg”, a declarat Mark Galeotti, analist rus și profesor onorific la Școala de Studii Slavone și Est-Europene a University College London, în podcastul său din 4 ianuarie.
„La urma urmei, punctul de vedere al lui Putin este, în esență, că asta fac marile puteri, iar marile puteri au sfere de influență. Și dacă vom lăsa SUA să aibă sfera sa de influență în America Latină, atunci și concluzia este că ar trebui să ni se permită să avem sfera noastră de influență slavă”, a spus Galeotti.
Sam Greene, profesor la Institutul pentru Rusia al King’s College London, a adăugat: „Orice frustrare legată de înlăturarea lui Maduro de către Washington va fi temperată de promisiunea unui condominiu global – în care Moscova ar câștiga dreptul de a face același lucru în propria sa vecinătate”.
Există dovezi că Rusia a căutat acest tip de quid pro quo (în latină - schimb reciproc - n.r.) cu mult înainte de a lansa războiul total împotriva Ucrainei în februarie 2022.
În perioada de impas în care Moscova l-a ajutat pe Maduro să se apere de tentativa liderului opoziției, susținut de SUA, de a-l înlătura de la putere, „rușii... au dat semnale foarte clare că doreau să facă un schimb foarte ciudat între Venezuela și Ucraina”, a declarat Fiona Hill - care a fost consilierul principal pentru Rusia și Europa în Consiliul Național de Securitate al lui Trump, din aprilie 2017 până în iulie 2019 - în fața unei comisii a Congresului, în octombrie 2019.
Mesajul principal al Rusiei era: „Vreți să plecăm din curtea voastră. Ei bine, știți, avem propria noastră versiune a acestui lucru. Voi sunteți în curtea noastră, în Ucraina”, a spus Hill.
Factorul Ucraina
De data aceasta, abordarea Rusiei și reacția sa relativ moderată la capturarea lui Maduro fac parte dintr-un șir de evenimente care arată „în ce măsură dorința Rusiei de a subjuga Ucraina dictează restul politicii sale externe”, a declarat, pe rețeaua X, Hanna Notte, responsabilă de Eurasia la Centrul James Martin pentru Studii de Neproliferare.
„Putin a evitat cooperarea cu [fostul președinte american Joe] Biden în efortul de a-l forța să renunțe la Ucraina. În ultimul an, a încercat să rămână în grațiile lui Trump, doar că de data aceasta pentru a-l atrage de partea Rusiei împotriva Ucrainei”, a scris Notte.
„Fie că a exercitat presiuni sau a făcut laude față de un lider american, obiectivul final al Rusiei a rămas același: să creeze o ruptură între SUA și Ucraina.”
Deși tonul și conținutul diplomației privind Ucraina se pot schimba rapid, până în prezent nu există semne ale unei schimbări majore în poziția SUA după capturarea lui Maduro, care a avut loc în contextul mai multor runde de negocieri între SUA, Ucraina, Europa și Rusia în diverse configurații, în timp ce administrația Trump încearcă să medieze oprirea războiului din Ucraina.
La o conferință de presă organizată la câteva ore după operațiunea din Caracas, Trump a declarat că „nu este încântat de Putin. Acesta ucide prea mulți oameni”. Iar pe 4 ianuarie, el a repetat concluzia CIA și a afirmat că nu crede că Ucraina a vizat una din reședințele lui Putin într-un atac cu drone la sfârșitul lunii trecute – după ce anterior părea să accepte afirmația pe care președintele rus a transmis-o într-o conversație telefonică.
Faptul că Washingtonul se concentrează pe Venezuela și emisfera vestică „înseamnă că SUA vor fi distrase?”, s-a întrebat, retoric, Galeotti.
Răspunsul său: „Cu siguranță, ne putem întreba cum poate fi pusă în practică afirmația că SUA vor conduce Venezuela. Dar, pe de altă parte, o superputere poate într-adevăr să meargă și să mestece gumă în același timp. Nu cred că acest lucru va avea un impact deosebit asupra situației din Ucraina”.
La rândul său, Greene a sugerat că Kremlinul va fi dezamăgit dacă speră că va exista o înțelegere largă între marile puteri și că va avea mână liberă în ceea ce privește Ucraina.
„Dacă nu va primi în scurt timp un carte blanche pentru a acționa în Ucraina, Moscova va considera că este vorba de un gest tipic de ipocrizie americană, ceea ce va afecta probabil presupusa coaliție pentru hegemonie globală între Putin, Trump și [președintele chinez] Xi [Jinping]”, a scris el.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
