Este corect să spunem că în aceste zile la Bruxelles domnește o atmosferă pesimistă. Discuțiile privind o potențială soluționare a războiului Rusiei în Ucraina, numeroasele atacuri hibride, precum tăierea cablurilor submarine și incursiunile dronelor, ca și deteriorarea relațiilor transatlantice, au afectat Bruxelles-ul.
Rar a fost UE pusă la încercare atât de mult din toate punctele de vedere. „O oiță într-o lume nouă, a lupilor”, după cum a spus recent un diplomat european.
Și, sincer, nu ar părea să fie motive să fie mai bine anul acesta, având în vedere că Statele Unite ar putea retrage și mai multe trupe de pe continent și ar putea intensifica sprijinul acordat diverselor partide eurosceptice, iar Ucraina ar putea fi forțată să accepte un acord umilitor cu Moscova, care ar putea încerca o agresiune chiar împotriva unei țări NATO.
Dar există o viziune alternativă, mai optimistă pentru UE – desigur, una foarte puțin probabilă, care implică câteva oportunități de valorificat și multe „dacă”.
Ucraina primește banii
Să începem cu una dintre marile dezamăgiri din ultima parte a anului trecut: eșecul negocierilor privind un „împrumut de reparații” pentru Ucraina.
Acesta a fost, fără îndoială, un șoc major atât pentru președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, cât și pentru cancelarul german Friedrich Merz, care au făcut presiuni intense pentru a utiliza activele înghețate ale statului rus în blocul comunitar într-un împrumut de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina pentru următorii doi ani.
Raționamentul era următorul: de ce ar trebui contribuabilii din UE să plătească pentru jefuirea Ucrainei de către Moscova, când se pot folosi în schimb banii lui Putin?
Pe de altă parte, planul B, sau alternativa, aceea de a strânge fonduri susținute de bugetul UE și sprijinite de 24 de state membre ale UE (Republica Cehă, Ungaria și Slovacia au refuzat), nu este de fapt atât de groaznică pe cât pare.
Desigur, unii lideri ai UE și-au pierdut din prestigiu în această dezbatere, iar blocul a părut indecis, dar, în cele din urmă, Kievul va obține suficienți bani pentru a-și susține lupta împotriva Rusiei în următorii doi ani, iar ucrainenii nu vor trebui să ramburseze banii până când Rusia nu va plăti reparațiile.
Între timp, activele rusești rămân înghețate atât timp cât UE dorește să le mențină imobilizate, blocul păstrându-și opțiunea de a le utiliza ulterior. Nu este o situație ideală, dar este mai mult decât orice altă țară sau organizație oferă Kievului în acest moment.
Extinderea UE, desprinderea de energia rusească
Mai sunt, apoi, lucruri pe care blocul le-a făcut deja și care ar putea începe să dea roade în curând. Să luăm ca exemplu extinderea. Blocul va continua să închidă capitolele de aderare cu Muntenegru și Albania în noul an, primul urmând să devină cel de-al 28-lea stat membru al UE până în 2028.
Bruxellesul consideră, deși este doar o speranță în acest moment, că aderarea Muntenegrului și, eventual, a Albaniei în curând ar motiva Kosovo și Serbia să inițieze negocieri pentru normalizarea relațiilor dintre ele, care sunt în impas de ani de zile.
Dar, având în vedere că Serbia nici măcar nu s-a prezentat la ultimul summit UE-Balcanii de Vest de la Bruxelles, organizat chiar înainte de Crăciun, acest lucru ar putea fi mai ușor de spus decât de făcut.
Venind după trauma Brexitului (ieșirea din UE a Marii Britanii), adăugarea unuia sau chiar a câtorva membri noi va da un impuls Bruxelles-ului, demonstrând că UE rămâne un club atractiv pentru țările terțe.
Posibilitatea ca Islanda să organizeze în acest an un referendum pentru reluarea negocierilor de aderare la UE, suspendate în urmă cu peste un deceniu, ar consolida și mai mult această imagine.
Apoi, există eliminarea treptată a energiei rusești, care va fi mai mult sau mai puțin finalizată în acest an și va elibera blocul de una dintre cele mai vechi dependențe de Kremlin.
Decisă la sfârșitul anului 2025, interdicția importurilor de gaze rusești pentru contractele pe termen scurt se va aplica începând cu 25 aprilie 2026 pentru gazul natural lichefiat (GNL) și începând cu 17 iunie 2026 pentru gazul transportat prin conducte. Pentru contractele pe termen lung, data limită este 1 ianuarie 2027 pentru GNL și septembrie același an pentru gazul transportat prin conducte.
Nu sunt scrutine importante
Un alt factor care ar putea ajuta UE este lipsa alegerilor „cruciale” în 2026. Dacă Franța va reuși să evite organizarea de alegeri parlamentare anticipate, ceea ce pare probabil în acest moment, anul acesta va fi unul oarecum atipic, întrucât niciuna dintre țările mari nu va trebui să se „confrunte” cu alegătorii la nivel național.
Asta înseamnă că președintele francez Emmanuel Macron și omologii săi din Germania, Italia, Olanda, Polonia, România și Spania - ca să enumerăm cele mai mari țări din UE - vor putea începe anul 2026 concentrându-se pe elaborarea politicilor proprii.
Desigur, vor fi alegeri care vor atrage atenția. De exemplu, alegerile din septembrie din două foste regiuni est-germane, Mecklenburg-Vorpommern și Saxonia-Anhalt, în care AfD este favorită. Partidul de extremă dreapta ar putea, pentru prima dată, să fie pur și simplu prea mare pentru a fi ignorat atunci când va începe formarea coaliției (dacă nu obține o majoritate absolută).
Acest lucru va aduce o serie de reflecții în Germania, mai ales că se așteaptă ca partidul să obțină aproximativ o cincime din voturi în alte două alegeri regionale din partea de vest a țării, care vor avea loc la începutul anului.
Iar în alegerile parlamentare din Slovenia, din martie, populistul nonconformist Janez Jansa ar putea reveni la putere, alăturându-se celor care împărtășesc aceleași opinii și care sunt deja la putere în Cehia, Ungaria și Slovacia.
Momentul Magyar
Dar acest cvartet ar putea avea o viață scurtă, întrucât maghiarii se vor prezenta la urne la începutul lunii aprilie. Și există indicii puternice că Viktor Orban, care conduce țara din 2010, va fi învins de Peter Magyar, un fost protejat al Fidesz care a devenit lider al opoziției.
Acesta ar fi cel mai important rezultat pentru UE în acest an, întrucât Ungaria lui Orban a fost considerată un obstacol în multe chestiuni, în special în ceea ce privește Ucraina. Deși Cehia și Slovacia se aliază adesea cu Ungaria, puțini cred că vor fi suficient de intransigente pentru a bloca singuri anumite inițiative, așa cum a făcut adesea Ungaria.
Și, deși Peter Magyar și partidul său Tisza sunt destul de rezervați față de Kiev, Bruxelles se așteaptă ca mai multe veto-uri ale Budapestei să fie pur și simplu date uitării dacă aceștia ar ajunge la putere.
Lista este lungă și include ajutorul militar al UE pentru Ucraina, blocat de trei ani, negocierile de aderare la UE cu Ucraina (și Moldova), înghețate din 2024, sancțiuni potențial mai dure împotriva Moscovei (și Minskului) și o mai mare disponibilitate de a canaliza alte tipuri de finanțare către țara devastată de război.
Chestiuni financiare
O înfrângere pentru Orban ar putea, de asemenea, să faciliteze într-o oarecare măsură ajungerea la un acord privind un nou buget multianual al UE, întrucât condiționalitatea statului de drept – ceea ce înseamnă că fondurile UE pot fi înghețate în caz de încălcări ale statului de drept – poate fi menținută în cadrul acesta.
Ungaria a avut milioane de euro suspendate în ultimii ani din cauza acestei condiționalități, iar Orban ar încerca probabil să saboteze orice continuare a mecanismului.
Bugetul, care acoperă perioada 2028-2034, ar trebui să fie convenit, în mod ideal, la sfârșitul anului 2026. Comisia Europeană a prezentat propunerea sa la începutul anului 2025, un plan ambițios în valoare de aproape 2 trilioane de euro, care includea 100 de miliarde de euro pentru Ucraina și aproximativ 130 de miliarde de euro pentru apărare.
Acordul final nu va fi cu siguranță atât de ambițios, deoarece multe dintre statele membre mai bogate ale UE detestă să vadă bugetele Bruxelles-ului crescând vertiginos, în timp ce ele trebuie să-și restrângă bugetele naționale. Se preconizează că acordul final va fi încheiat în 2027. Cu toate acestea, nivelul de ambiție va oferi o indicație asupra seriozității cu care UE va acționa în viitor, în special în ceea ce privește apărarea proprie și susținerea Ucrainei după 2027.
Repararea relațiilor cu SUA?
Ca un ultim punct, avem și relația cu Statele Unite, despre care oficialii UE speră că se va îmbunătăți după un an 2025 dificil, în care blocul a trebuit să accepte o taxă vamală americană de 15% asupra majorității importurilor din UE și a fost atacat violent când a aplicat o amendă de 120 de milioane de euro companiei X a lui Elon Musk pentru încălcarea normelor de transparență prevăzute în noua Lege privind serviciile digitale (DSA) a blocului, care a intrat în vigoare în 2022.
Se pregătesc și alte cazuri DSA împotriva altor giganți americani ai internetului, chiar dacă s-ar putea ajunge la înțelegeri înainte de aplicarea amenzilor. Țintirea de către europeni și a giganților chinezi ai internetului ar putea, de asemenea, să aplaneze tensiunile cu Washingtonul.
Temerile vor rămâne în tot blocul, în special în ceea ce privește o eventuală decizie de a retrage un număr mare de trupe americane de pe continent și continuarea atacurilor politice din partea SUA, cum ar fi speculațiile Strategiei de Securitate Națională cu privire la „ștergerea civilizației” europene.
Însă, în discuțiile cu diplomații europeni, există și speranța că retorica americană va fi mai moderată, având în vedere că în noiembrie vor avea loc alegerile SUA de la jumătatea mandatului, pentru Congres.
Deși 2025 a fost un an al eforturilor diplomatice externe, se consideră că politica americană se va orienta către problemele interne pe măsură ce se apropie alegerile.
Politica externă nu ocupă un loc important printre prioritățile alegătorilor atunci când americanii obișnuiți se prezintă la urnele de vot, ceea ce ar putea permite relațiilor transatlantice să se redreseze, cât de cât, în 2026.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
