Soții Gortolomei din Chișinău își caută dreptatea în instanță după ce fiul lor, Nichita, s-a născut cu asfixie, ceea ce i-a afectat creierul în proporție de 90%.
Cristina Gortolomei a fost moașă la Institutul Mamei și Copilului. Ea spune că prima sa sarcină a decurs bine și că a ajuns la spital când termenul era de aproape 41 de săptămâni. Medicul i-a dat o pastilă și, deși i-a spus că este pentru tensiune, femeia crede că în acest fel i-au fost provocate contracțiile.
Pentru că nu putea să nască, Cristina a cerut să i se facă operație cezariană, însă medicul a refuzat și i-a aplicat procedura de vacuum extracție. „A venit un alt medic și a întrebat ce face. A scos vacuumul și l-a pus corect. Copilul era mai mult mort decât viu. Avea scorul Apgar 2/4 (dat la naștere, pe o scară unde 10 este nota maximă – n.r.). Am întrebat ce e cu copilul și mi-a zis că este obosit”, povestește femeia.
S-a întâmplat în iunie 2019. De atunci, spitalul a creat o comisie internă ca să examineze cazul, părinții au depus o plângere la poliție și au fost efectuate patru expertize medico-legale.
Procesul de judecată a început în mai 2023, iar până la sfârșitul anului a avut loc o singură ședință cu participarea ambelor părți. Medicul care a primit nașterea pledează nevinovat și declară că a acționat conform protocolului.
Nichita, care are acum 4 ani și jumătate, are gradul I de dizabilitate, fiind diagnosticat cu paralizie cerebrală infantilă, tetrapareză spastică, strabism, convulsii febrile și reținere psiho-verbală severă. Băiatul merge la o grădiniță specială și face terapie, dar nu poate vorbi, poartă scutece, nu mănâncă și nu bea de sine stătător.
„Medicul poate face totul, dar fiziologic poate să se întâmple orice”
Avocatul familiei Gortolomei, Vadim Oltu, apără de 10 ani în instanțe atât pacienți, cât și medici. El spune că, de obicei, în R. Moldova expertizele medicale durează mult timp, pentru că experții de la Centrul de Medicină Legală sunt încărcați. Or, tocmai concluziile lor arată dacă s-a procedat după protocol sau dacă s-a făcut o eroare medicală.
În același timp, spune avocatul, greșelile medicale sunt „foarte greu de evaluat și de demonstrat” pentru că la mijloc sunt protocoalele medicale, care prevăd „consecințe care s-ar putea întâmpla independent de acțiunile medicului”.
„Aceasta îl lipsește pe medic de răspundere. Este o problemă fină. Medicul poate face totul, dar fiziologic poate să se întâmple orice”, afirmă Oltu.
„Singuri în faţa sistemului de justiţie”
Potrivit unui răspuns al Ministerului Sănătății pentru Europa Liberă „în cazul reclamării unor probleme privind accesul și calitatea serviciilor medicale, inclusiv soldate cu deces, ministerul instituie comisii speciale de examinare a cazurilor”.
De obicei, din aceste comisii fac parte profesori de la diferite catedre a Universității de Medicină. Tot ei sunt cei care elaborează ghidurile, protocoale și standardele medicale.
„Această activitate nu este remunerată și nu poți sustrage de la muncă un profesor-medic ca să îți examineze 30 de expertize medico-legale. Ei nu ar trebui să fie judecători pentru colegii lor”, spune avocata Olesea Doronceanu, expertă la Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM).
În 2017, IDOM a realizat un studiu care arată că legislaţia Republicii Moldova nu reglementează expres noțiunea și esența malpraxisului medical. „Atât pacienții, cât și prestatorii de servicii medicale, medicul și alţi lucrători medicali bănuiți de malpraxis rămân singuri în faţa sistemului de justiţie”, este una dintre concluzii.
Ca și atunci, experta crede că e nevoie de o lege a malpraxisului, care ar explica ce înseamnă malpraxisul, ar reglementa răspunderea pentru greșeala medică și ar proteja pacienții și medicii.
„În străinătate, acolo unde există o astfel de lege, părțile nu ajung în instanța de judecată. Dacă este o prezumție că a fost încălcat un drept, pacientul primește despăgubiri, iar suma asigurării depinde de funcția lucrătorului medical. Una riscă un chirurg și alta riscă un terapeut”, explică avocata.
De asemenea, spun experții, printr-o lege a malpraxisului ar putea să fie creată o comisie de medici care ar examina potențialele cazuri de malpraxis și ar putea să fie introduse asigurările de malpraxis, pe care să le plătească medicii și din contul cărora să fie acoperite despăgubirile.
Eroarea medicală atrage doar răspundere civilă
Întrebat de Europa Liberă dacă are pe agenda de lucru pentru acest an o lege a malpraxisului, Ministerul Sănătății a răspuns că în R. Moldova „există deja un cadrul legal necesar organizării și funcționării sistemului malpraxisului medical, în baza principiului probării greșelii”.
Autoritatea a făcut referire la Legea cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului, care conține noțiunea de „eroare medicală”, definită ca „eroarea comisă în exercitarea actului medical sau farmaceutic generatoare de daune pacientului, atrăgând răspundere civilă a personalului medical și a prestatorului de servicii medicale”.
Avocata Olesea Doronceanu observă, însă, că termenul de „eroare medicală” introdus în legea respectivă în anul 2023 nu nuanțează „dacă greșeala este făcută prin acțiune sau inacțiune, din intenție sau din imprudență”.
„Definiția din lege nu este suficient de clară. În plus, este prevăzută doar răspunderea civilă. Asta înseamnă că pot utiliza termenul doar într-un proces civil. Dacă este vorba de un dosar penal, dacă eroarea s-a soldat cu decesul pacientului, nu-l pot utiliza. Pe mine, ca avocat, acest termen nu mă ajută”, adaugă Doronceanu.
Am mai întrebat Ministerul Sănătății dacă monitorizează numărul erorilor medicale. Autoritatea spune că nu este de competența sa: „Înregistrarea datelor privind cazurile examinate se efectuează în cadrul instituțiilor medicale, nefiind reglementată crearea unei baze de date centralizate”.
Anterior, ministra Sănătății pleda pentru o lege a malpraxisului
La preluarea primului său mandat, în Guvernul Maiei Sandu, în 2019, ministra Sănătății, Ala Nemerenco, acuza fosta conducere a Ministerului Sănătății că a făcut o „greșeală mare” atunci când le-a permis medicilor de familie să treacă la libera practică fără să adopte o astfel de lege.
„Practic a aruncat toată responsabilitatea pe umerii medicilor de familie, abandonându-i în fața problemelor care vor urma”, spunea Nemerenco.
Și mai devreme, în 2015, pe când era șefa Clinicii universitare de asistență medicală primară, Nemerenco declara că orice lucrător medical care execută o procedură medicală trebuie să poarte răspundere juridică, plătind o taxă de malpraxis.
„Peste hotare, inclusiv studenții, plătesc taxa de malpraxis. Deci, aceasta demonstrează că ei poartă responsabilitate juridică, de asemenea, rezidenții”, explica ea atunci.
Țara vecină, România, are o lege a malpraxisului de peste 25 de ani. Președintele colegiului medicilor din România, Daniel Coriu, a spus, într-un interviu pentru Europa Liberă România, că aceasta trebuie schimbată, întrucât „nu satisface nevoile pacientului care a suferit un prejudiciu din cauza unei erori medicale și, în același timp, nu protejează medicul care plătește obligatoriu polița de malpraxis”.
Legea stabilește ce este răspunderea medicală, când medicii răspund pentru greșelile medicale, în ce contexte răspund instituțiile medicale pentru încălcările medicilor, ce este consimțământul informat al pacientului, când și cine este obligat să achite despăgubiri pentru erorile medicale.