„Armata rusă s-a dovedit, în teatrul de operațiuni, inferioară tactic armatei ucrainene. Cred că șansele ca Rusia să declanșeze operațiuni ofensive cu succes în zona Nicolaev, Odesa sunt tot mai mici sau foarte mici”, afirmă Goșu. În cuvintele sale, aceasta înseamnă că și un proiect de destabilizare a Republicii Moldova, fie dinspre Transnistria, fie dinspre Găgăuzia, va fi amânat pentru alte ocazii care sperăm să nu se ivească.
Potrivit analistului, „tocmai de aceea este important ca războiul să nu fie câștigat doar în teatrul de operațiuni, dar și la masa negocierilor. Or, principalul obiectiv pe care Occidentul ar trebui să-l aibă la sfârșitul acestui război cu Rusia este nu doar ca securitatea Ucrainei să nu mai fie amenințată în viitor, ci și securitatea R. Moldova, securitatea Țărilor Baltice, securitatea tuturor țărilor occidentale”.
Alte declarații, pe scurt:
Despre predicțiile analiștilor militari privind caracterul decisiv al luptelor din sud-vestul Ucrainei: „Poate să fie decisivă lupta în zona Herson-ului, Zaporojie, dar nimic nu e mai sigur decât faptul că nimic nu e predictibil în legătură cu agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei. Pe multe analize, într-adevăr, succesul sau insuccesul contraofensivei ucrainene în zona Herson ar putea să cântărească decisiv cel puțin în această fază a războiului, iar o victorie a ucrainenilor ar putea să fie o lovitură teribilă pentru Putin.”
Despre stadiul actual al războiului și afirmația anterioară a lui Vladimir Putin că, „în Ucraina, noi nici n-am început cu adevărat să luptăm”: „Armata rusă nu mai are de unde să trimită în prima linie noi și noi trupe care să alimenteze această ofensivă în zona Donbasului.
Numărul militarilor ruși care se întorc între patru scânduri a crescut...
Alternativa e una singură, o știm, s-a discutat în aprilie - anume mobilizarea generală, care era așteptată pe 9 mai să fie anunțată de Putin, dar nu a fost anunțată din motive clare, pentru că, în momentul în care declari mobilizarea generală, practic întreaga țară este, dacă vreți, conectată la acest război. Iar numărul militarilor ruși care se întorc între patru scânduri a crescut, în curând în Rusia, practic, fiecare familie o să aibă o rudă mai apropiată sau mai îndepărtată care fie e rănită în Ucraina, fie e în Ucraina pe front, fie s-a întors mort din Ucraina, astfel încât asta va deveni o problemă foarte serioasă pentru Putin...”.
Au mai fost cazuri de tipul ăsta în istorie și rușii n-au fost sinucigași
Despre posibilitatea ca, după eventuala plecare a lui Putin de la putere să vină un regim și mai radical: „Mai degrabă cred într-un scenariu de căutare a unei soluții ca Rusia să iasă din acest război; un asemenea scenariu cred că are mai mari șanse, pentru simplul motiv că au mai fost cazuri de tipul ăsta în istorie și rușii n-au fost sinucigași. Și cred că și de data asta, în momentul în care devine evident că regimul este șubrezit, că se prăbușește, că Rusia n-are nicio șansă să câștige războiul împotriva Ucrainei, cred că mai degrabă ea va încerca să găsească o ieșire din acest război, o ieșire în niște condiții care să nu-i fie atât de nefavorabile. Scenariul, așadar, cu un regim și mai radical după încheierea regimului Putin nu este total exclus, dar mie mi se pare mai puțin probabil...”
Despre oboseala războiului și pe cine dintre beligeranți îi poate defavoriza: „Trebuie spus că ucrainenii au moral foarte bun, au credința în victorie, au ajutorul Occidentului. De cealaltă parte rușii au niște resurse uriașe. Astea sunt atuurile Rusiei și ale Ucrainei. Problema este că Occidentul nu-și poate permite ca Ucraina să piardă acest război. Asta va determina Occidentul la un moment dat, dacă e nevoie, fie să intervină direct în război, ceea ce sigur duce la riscul declanșării celui de-al III-lea Război mondial pe față, fie să amâne ceea ce se numește „Ukraine fatigue" , oboseala dosarului ucrainean, să continue să alimenteze armata ucraineană cu arme, tot mai performante și muniție aferentă.
Acum, dacă vă uitați la ce se întâmplă pe front, aceste Himers-uri sunt active de puțin peste o lună. Sunt atât de eficiente, au distrus atât de multe depozite de arme și muniții rusești, încât pur și simplu Rusia a fost obligată să schimbe tactica. Rusia de câteva săptămâni chiar nu mai bombardează, pentru că nu mai are cu ce să bombardeze./.../ Or această schimbare de tactică a armatei ruse poate să fie un semn că de astă dată inițiativa a trecut de partea ucrainenilor... Nu știm dacă decisiv sau nu. Asta nu înseamnă că Rusia și-a epuizat resursele. Dar problemele Rusiei în materie de infrastructură militară sunt foarte mari...”.
Despre raportul Amnesty Internațional care acuză și Ucraina: „Cert este că opinia publică occidentală este în continuare de partea ucrainenilor. După Bucea și Irpin ar fi greu să nu fie așa, atrocitățile săvârșite de ruși împotriva populației civile alimentează această susținere din partea opiniei publice occidentale pentru Ucraina și tocmai de acesta raportul Amnesty International este foarte important și a fost o mare lovitură pentru ucrainenii, care, dintr-o dată, s-au văzut contestați în ceva foarte important. Pentru că aici e vorba de superioritatea morală pe care Ucraina a avut-o până acum în acest conflict militar. Or, vine Amnesty International și egalizează, spune că uite și rușii sunt vinovați, dar și ucrainenii sunt vinovați. /.../Este muniție, un focos atomic pentru propaganda rusă care n-are cum să ierte o astfel de ocazie...
...Poate din punctul de vedere al unor experți în drepturile omului unele pasaje nu ridică probleme, dar din punctul din punctul de vedere al unui militar, al unui comentator de politică externă, al unuia care urmărește acest război, raportul șochează, e ceva de neimaginat ce sugerează acest raport. Mai degrabă pune pe picior de egalitate crimele săvârșite cu bună știință de ruși cu niște manevre ale armatei ucrainene, ca și când rușii până acum ar fi avut o mare problemă: alegeau țintele în funcție de ce ziceau operatorii din teren ai Amnesty Internațional. /.../ Iar faptul că dai muniție în fiecare an propagandei rusești care te citează cu mult entuziasm mi se pare extrem de dubios pentru o organizație, de altfel, destul de prestigioasă.
Despre posibilitatea de a i se impune Ucrainei o pace dezavantajoasă, păguboasă: „Nicio șansă, pentru că amintiți-vă că la începutul acestui an asupra Ucrainei s-a desfășurat o presiune teribilă, din partea Berlinului, din partea Parisului ca să accepte niște discuții cum erau cele sugerate de Putin în sensul interpretării rusești a acordurilor de la Minsk. Bine, dacă atunci a rezistat Zelenski acelor presiuni, cu atât mai mult o va face astăzi, când deja are în spate o întreagă națiune de oameni care luptă, oameni care se jertfesc, sunt mii de morți și nu are cum să accepte niște condiții defavorabile Ucraine.
Cred mai degrabă într-un scenariu de înghețare a războiului, iar în favoarea cui va fi înghețat războiul se va decide în următoare săptămâni...
Cred mai degrabă într-un scenariu de înghețare a războiului, iar în favoarea cui va fi înghețat războiul se va decide în următoare săptămâni sau luni în teatrele de operațiuni. Fiindcă, dacă ucrainenii reușesc să repurteze o victorie importantă în Herson, să înconjoare, să ia prizonieră o grupare militară rusă importantă, atunci Moscova va fi nevoită să ceară armistițiu. Și pot să-mi imaginez un fel de Minsk 3.0 sau un fel de Minsk pe invers... Dacă Minsk-1 și Minsk-2 au fost în favoarea Rusiei, Minsk-3 să fie în defavoare ei sau, cel puțin, parțial în defavoare ei, să înghețe acest conflict în încercarea disperată a lui Putin de a salva regimul, pentru că Putin are nevoie de victorie ca de aer, regimul lui nu poate supraviețui decât dacă el este învingător în teatrul de operațiuni. O înfrângere importantă ca cea de la Herson nu ar avea cum să nu aibă consecințe politice”.
