Le Monde constată acest impas, ba chiar inutilitatea dialogului, în continuare cerut doar de Macron, după expulzarea a 34 de diplomați francezi de către Rusia, simbol al blocajului dialogului dintre Putin și Macron. Moscova răspunde astfel expulzării a câtorva zeci de diplomați ruși la începutul lunii aprilie. Represalii care vin pe fundalul luptelor cumplite ce continuă în Donbas.
Din nou armata europeană
Uniunea Europeană se va înarma… Comisia Europeană și-a anunțat proiectul pentru a înarma continentul, chiar dacă inițial pe sume mici: Bruxelles vrea să promoveze cooperarea între cele 27 de state membre în domeniul militar.
În Ucraina, în acest timp, primul militar rus judecat pentru crime de război s-a recunoscut vinovat încă de la începutul procesului intentat. Scrie Le Monde: “Imaginile care ne parvin din Ucraina arată un tânăr speriat, cu o privire tristă și rătăcită, care aproape că ar inspira milă. Faptele care i se reproșează lui Vadim Șișmarin sunt însă extrem de grave. Soldatul este acuzat că a ucis un civil neînarmat în vârstă de 62 de ani, pe 28 februarie, în satul ucrainean Șupahivka. O crimă de război pentru autoritățile de la Kiev.”
Posibile crime de război în Siria: un precedent francez
Și pentru că s-a ajuns la procese pentru crime de război: marele trust franțuzesc Lafarge, gigantul cimentului, “una din cele mai mari întreprinderi din Franța”, cum precizează New York Times, și-a văzut punerea sub acuzare confirmată de către curtea de apel din Paris, miercuri 18 mai. Potrivit ziarului american, decizia instanței „creează un important precedent”. Deschiderea unui proces împotriva unei companii ca entitate este o premieră în Franța, și „anunță o lungă bătălie juridică, într-un scandal în care au fost implicați liderii unei mari companii”, explică cotidianul.
Acuzațiile de presupusă „complicitate la crime împotriva umanității” împotriva companiei franceze de ciment privesc activitățile sale până în 2014 în Siria. Devenită filială a firmei elvețiene Holcim, compania este suspectată că a plătit milioane de euro grupărilor teroriste, inclusiv organizației Statului Islamic, între 2013 și 2014. La acea vreme, scopul plăților era menținerea activității unei fabrici de ciment în Siria, în vreme ce țara se scufunda în război.
Nefastă întorsătură
De asemenea, instanța a pronunțat menținerea acuzațiilor împotriva firmei Lafarge pentru „punerea în pericol a vieții altora”. Foștii angajați sirieni ai firmei au fost forțați să-și mențină activitatea în fabrica de ciment din Jalabiya, în nordul Siriei, în timp ce războiul civil izbucnise în regiune. Opt înalți responsabili francezi riscă pedepse de până la zece ani de închisoare, scrie cotidianul american, care evocă importantele implicații ale cazului.
„Acest proces amintește cât de costisitoare și de complexă este desfășurarea activității economice în regiunile aflate în război, o problemă cu care se confruntă companiile din întreaga lume, în special în sectoarele energetice și industriale”. La Londra, Financial Times scrie că este un mare eșec pentru producătorul francez de ciment, care de cinci ani încoace se vede împotmolit în această bătălie juridică și care a anunțat că va face recurs. Din motive întemeiate, reamintește cotidianul financiar:
„Cea mai înaltă instanță a Franței a creat un precedent anul trecut, hotărând că transferurile de sume mari de bani către o organizație ale cărei obiective sunt exclusiv penale sunt suficiente pentru a constitui un delict de complicitate, indiferent de interesele comerciale implicate în joc”.
Atotsupravegherea mediatică: cum nu mai poți să mergi în pace la război
Tot așa, săptămânalul satirico-politic francez Charlie Hebdo are ca editorial al ultimului număr o diatribă a redactorului șef Riss (supraviețuitor al masacrului din ianuarie 2015) despre răsturnările de valori și certitudini pe care ni le aduce războiul din Ucraina: «nu mai putem masacra fără sa fim filmați de o dronă sau de un telefon mobil. Chiar dacă multe atrocități au fost deja comise de ruși în timpul acestui conflict, suntem în continuare uimiți să descoperim noi imagini cu crime de război în fiecare săptămână. Ca să nu mai vorbim de anchetatorii ucraineni, care se țin ca râia de armata rusă pentru a strânge probe care să permită inițierea unor proceduri în fața justiției internaționale.»
Și tocmai aici se pune întrebarea: care justiție? «Căci acest război este și unul juridic: după Ucraina, militarii vor trebui să învețe să ducă războiul nu doar cu tancuri pe câmpul de luptă, ci și cu elemente de limbaj în cadrul conferințelor de presă, precum și cu Codul Penal sub braț.»
Scrie Charlie Hebdo: «Violurile? Nu sunt prevăzute în cod. Civili executați cu un glonț în ceafă? Nu găsim în cod. Bombe cu dispersie peste școli? Absente din cod. În schimb, bombele omologate aruncate asupra soldaților inamici pentru a-i sfâșia în bucăți, ei bine, asta este permis și chiar foarte recomandat. Sunt permise și bombele atomice aruncate asupra trupelor vrăjmașe.»
«Legile războiului devin aproape la fel de complicate ca și codul rutier. Dacă trageți spre o țintă greșită, un civil sau un copil, în loc de un militar, niște puncte vor fi scăzute din permisul dvs. de ucidere, așa cum ar fi pe permisul dvs. de conducere în cazul unei infracțiuni.
Dorind să aducă totul în fața justiției într-un mod strict reglementat, căutând să “judiciarizeze”, obsesia asta va face că războiul va deveni plictisitor. Pentru că, până la urmă, adevărata plăcere a războiului nu este să-ți aperi țara sau să-ți ataci vecinii, ci tocmai să nu respecți regulile, să arunci totul în aer, să bombardezi biserici din secolul al XV-lea sau să dai cu napalm asupra unor plozi rău educați. Plăcerea războiului este transgresiunea. Dar iată că și războiul este acum contaminat de „wokisme”, iar mâine soldații vor fi aduși la tribunalul de la Haga pentru că au tras o țigară lângă o groapă comună, care e în mod tradițional o zonă de nefumători», conchide, sumbru, Charlie Hebdo.
