Linkuri accesibilitate

Ave Cezar!


Librăria Cezar Ivănescu

Poetul Cezar Ivănescu – pentru intimi, Don Cezar! – s-a născut în ziua Schimbării la Faţă (pe 6 august, 1941, la Bârlad – metamorfozat în La Baaad, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1979) şi a plecat la cele veşnice în Joia Mare din Săptămâna Patimilor (pe 24 aprilie, 2008, la Bucureşti) – rareori bornele temporare ale unei existenţe terestre au prins mai exact chintesenţa unui creator înzestrat cu Har! L-am cunoscut – deloc întâmplător! (căci poetul avea un adevărat cult pentru marele său înaintaş) – chiar de ziua lui Eminescu, în 15 ianuarie 1991, la Casa Pogor din Iaşi, iar de-atunci încoace ne-am tot întâlnit pe la Festivalurile & Congresele de poezie din Ţară, alias Republica Literelor Române, Domnia Sa fiind, oriunde s-ar fi întâmplat, centrul de greutate al oricărei societăţi (literare şi nu numai). Destinul a făcut să-i fiu, la un moment dat (în 2000), redactor de carte la o antologie apărută în colecţia „Poesis” de la Ed. Cartier (asta după ce un alt redactor, de profesie istoric literar, umblase la punctuaţia „marcă înregistrată” a poetului, scoţându-i semnul strigării sau semnul întrebării de la începutul fiecărui vers, dar şi „aducându-i” la zi punctuaţie, ceea ce arunca în aer întreaga poetică a autorului; din fericire, am intervenit pe loc, şi astfel Opera poetică apărea întocmai cum a fost gândită & scrisă, iar onoarea casei a fost salvată) – o experienţă ce m-a marcat pe viaţă. Şi tot din mâinile Domniei Sale avea să primesc, în 2002, un important premiu literar la Festivalul Internaţional „Ronald Gasparic” de la Iaşi. Îl credeam etern, făcut parcă din fier forjat – „Tu care trupul mi-ai făcut tare şi neted ca asfaltul!”, scrie Cezar Ivănescu în renumitul său poem Doina (Tatăl meu Rusia) –; cu atât mai năucitoare a fost vestea trecerii sale la Domnul, şi încă în urma unei intervenţii chirurgicale ratate ce i-a făcut pe unii să vorbească despre un asasinat, fie şi indirect, acum 13 ani şi mai bine.

Cezar IVĂNESCU înmânează Premiul Festivalului de Poezie româno-canadian, „Ronald Gasparic”, Iași, Galeriile „Pod Pogor-fiul”, ediția a VI-a, Bunavestire, 2002. Foto Lucian Vasiliu
Cezar IVĂNESCU înmânează Premiul Festivalului de Poezie româno-canadian, „Ronald Gasparic”, Iași, Galeriile „Pod Pogor-fiul”, ediția a VI-a, Bunavestire, 2002. Foto Lucian Vasiliu

Cu mult înainte de a-l cunoaşte în carne şi oase – în os, mai degrabă, os nobil! –, pusesem mâna, unul Dumnezeu ştie cum, pe volumul Rod, mica antologie apărută în colecţia „Cele mai frumoase poezii” la Ed. Albatros, 1985. Şocul a fost teribil – pentru prima dată în viaţă, citeam o poezie ce părea să fie scrisă cu flacăra de sudură! De-atunci, l-am recitit de nenumărate ori, unele poeme i le ştiu pe dinafară, i-am văzut pe Youtube câteva înregistrări (asemeni trubadurilor, Don Cezar îşi cânta/psalmodia versurile – eu unul l-am auzit pe viu, în mai multe rânduri –, cel puţin alea din Rosarium: http://www.youtube.com/watch?v=ArxrVU_BNF4), în absolut toate acţiunile sale prezenţa-i fizică – pregnantă! – trece aproape văzând cu ochii în cuvânt, aşa mi-l voi aduce aminte, rostindu-se şi rostuind o lume:

* * * * * * *

Nu ştiu dacă poţi închina, retrospectiv, un poem, la mulţi ani după ce a fost scris, cuiva care, la rându-i, a plecat de mult într-o „lume mai bună” (şi dacă e mai bună, de ce nu se grăbeşte nimeni într-acolo?!) – dacă o fac totuşi, e pentru a-i întoarce, printr-un text redactat în manieră cezarivănesciană, darul nepreţuit al prieteniei cu care m-a onorat Don Cezar:

moarte limpede cu flux de amănunte se revarsă-n lucruri urcă-n ochii necuvîntătoarelor pe limba-mi gustul de potop revine-n valuri ca-ntr-o Iliadă hezametrii. niciodată bănuit adîncu-i după cercurile alergînde-n unde – circ roman pe suprafaţa mării – ne absoarbe în natura lucrurilor... flux de amănunte... şi corabia pluteşte: Ave Caesar Imperator, morituri te salutant! – niciodată bănuită setea formei de sine însăşi – ca pe o placentă o purtăm în sine spre-a o naşte cînd s-or duce apele, cu sînge, moartea. ea e înlăuntrul absolut, tonajul nostru intim pentru echilibrul altei, celei revărsate-n lucruri – rău de mare – limpede cu flux de amănunte... ca un limb de-uscat în larg – pe limba-mi gustul de potop revine-n valuri ca-ntr-o Iliadă hexametrii. cînd şi eu mă uit în unda repede şi mă oglindeşte altul, care stînd în moarte pîn’ la gură, moartea limpede cu flux de amănunte el o tulbură şi-o bea.

Emilian GALAICU-PĂUN (n. 1964 în satul Unchiteşti, Floreşti, din Republica Moldova).

Redactor-şef al Editurii Cartier; din 2005, autor-prezentator al emisiunii Cartea la pachet de la Radio Europa Liberă; redactor pentru Basarabia al revistei „Vatra“ (Târgu Mureş).

Cărţi publicate:

(POEZIE) Lumina proprie, 1986; Abece-Dor, 1989; Levitaţii deasupra hăului, 1991; Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, 1994; Yin Time, 1999 (trad. germană de Hellmut Seiler, Pop-Verlag, 2007); Gestuar, 2002; Yin Time (neantologie), 2004; Arme grăitoare, 2009; A-Z.best, antologie, 2012; Arme grăitoare, ediţie ne varietur, 2015; A(II)Rh+eu / Apa.3D, 2019;

(ROMAN) Gesturi (Trilogia nimicului), 1996; Ţesut viu. 10 x 10, 2011 (trad. engleză de Alistair Ian Blyth, Living Tissue. 10 x 10, Dalkey Archive Press, SUA, 2019);

(ESEU) Poezia de după poezie, 1999; Cărţile pe care le-am citit, cărţile care m-au scris, 2020;

(TRADUCERI) Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Istoria continentului european, 2001; Robert Muchembled, Oistorie a diavolului, 2002;Mario Turchetti, Tirania şi tiranicidul, 2003; Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, 2004; Michel Pastoureau, Albastru. Istoria unei culori, 2006; Michel Pastoureau, Ursul. Istoria unui rege decăzut, 2007; Roland Barthes, Jurnal de doliu, 2009; Edward Lear, Scrippius Pip, 2011; Michel Pastoureau, Negru. Istoria unei culori, 2012.

Prezent în numeroase antologii din ţară şi din străinătate.

Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.

XS
SM
MD
LG