După opt săptămâni de negocieri preliminare, Partidul Liberal, proaspăt reintrat în Parlamentul federal (Bundestag) a anunțat duminică noapte că tratativele pentru formarea unui guvern de coaliție au eșuat. „Mai bine nu guvernăm, decât să guvernăm greșit”, a fost mesajul pe Twitter al liberalilor, imediat după ce s-au retras de la negocieri. Este cu siguranță o criză politică serioasă, de care nici Germania, nici Uniunea Europeană nu aveau nevoie. Ileana Giurchescu rezumă relatările agențiilor internaționale de presă.
Un guvern minoritar sau noi alegeri. Problema este că nici unul din partidele tradiționale și nici electoratul, crescut într-o cultură a consensului politic, nu sunt atrase de aceste soluții.
După al Doilea Război Mondial, Germania a mai avut de trei ori, pentru scurt timp, guverne minoritare, dar toate ca urmare a pierderii susținerii parlamentare, în cursul unui mandat. Niciodată, nu s-a pornit la drum cu un guvern minoritar.
După alegerile generale din 24 septembrie, Partidul Social-Democrat, care a înregistrat cel mai slab rezultat din istoria sa postbelică, a anunțat imediat că se retrage în opoziție.
Social-democrații sunt convinși că marea coaliție cu Uniunea Creștin-Demmocrată a cancelarei Angela Merkel și Uniunea Social-Creștină din Bavaria, i-a adus în această criză și că au nevoie de patru ani de opoziție ca să se refacă.
S-ar putea ca „vacanța de refacere” să se fi încheiat însă duminică 19 noiembrie 2017.
Cum orice alianță cu extrema-dreaptă naționalistă, reprezentată de Alternativa pentru Germania, sau cu extrema-stângă, reprezentantă de Partidul Stângii (născut din fostul partid comunist est-german) a fost exclusă din pornire, în tratativele vizând formarea unui guvern au intrat: Creștin-Democrații cancelarei Angela Merkel, Uniunea Social-Creștină din Bavaria, liberalii și Partidul Verzilor (ecologiștii).
Pornind de la culorile care le simbolizează, s-a vorbit imediat despre „coaliția Jamaica”, galben (pentru liberali), negru (pentru creștin democrați) și verde (pentru ecologiști).
De la bun început s-au conturat cele trei obstacole majore în calea unui compromis: politica față de imigranți, protejarea mediului și reducerea drastică a fiscalității (cerută de liberali). Pe parcursul celor opt săptămâni de negocieri au rămas numai două, imigranții și ecologia, iar de duminică seară se speculează că negocierile au eșuat din cauza divergențelor legate de politica față de imigranți.
Cine este responsabil de eșec? La prima vedere, se pare că liberalii, dar avalanșa de declarații politice care a urmat a dat de înțeles că toate partidele își epuizaseră voința de a face compromisuri.
Acum a venit momentul președintelui, altfel o figură reprezentativă: el poate forța partidele parlamentare să negocieze din nou sau poate numi un candidat la funcția de cancelar, care ulterior să formeze un guvern minoritar.
Dacă acest candidat nu primește însă votul majorității parlamentare, atunci se deschide calea alegerilor anticipate.
Pentru moment, la Berlin toții ochii sunt pe partidul Social-Democrat: deși înfrânt în alegerile generale din septembrie, cu cele 20% de voturi pe care le are poate oferi Creștin Democraților și cancelarei Angela Merkel o majoritate confortabilă.
