În perioada pandemiei, marea majoritate a bibliotecilor au trecut la activități pe online, încercând astfel să mențină relația cu cititorii și chiar să sporească interesul pentru serviciile din instituție. Unora le-a reușit, alții constată că odată cu provocări noi, pe lângă problemele cronice ale sistemului legate de finanțarea insuficientă.
Digitalizarea muncii impusă de pandemia de coronavirus nu i-a luat prin surprindere pe managerii de biblioteci, marea majoritate a instituțiilor fiind dotate cu tehnologii informaționale prin intermediul programului de modernizare a bibliotecilor- Novateca. Instituțiile și-au creat pagini pe rețele de socializare, au organizat seri de lectură și evenimente online pentru a menține legătura cu cititorii, îngreunată din cauza restricțiilor sanitare.
În aceste condiții însă, bibliotecile riscau să intre în amorțeală, de asta, treptat, cititorii au fost chemați să revină în sălile de carte, spune Nadia Pădure, directoarea bibliotecii publice raionale „Mihail Sadoveanu” din Strășeni:
„Biblioteca este, veniți, iată avem asta, avem asta. Am făcut instruiri de diverse moduri în care am putea să ajungem la utilizatori de la distanță. Cu telefonul în mână, pe email, Messenger, le ziceam veniți, avem o carte nouă, pentru că achiziții în anul 2020 am avut ceva mai mult decât în 2019. Am lucrat practic individual, am revăzut serviciile și activitățile pe care le-am avut programate și le-am făcut așa ca să poată fi atractive într-un fel sau altul pentru anul pandemic.”
Din cauza carantinei, bibliotecile publice au fost închise între una și două luni, deschiderea lor însemnând că pot primi cititori, însă nu mai pot organiza întâlnirile de altă dată cu oamenii din comunitate. Multe instituții au devenit în ultimii ani loc de șezătoare și socializare pentru vârstnici, lucru la care aproape s-a renunțat pe timp de pandemie, spune Nadejda Mihai, directoarea Bibliotecii publice raionale „Dimitrie Cantemir” de la Ungheni. Totuși, crede ea, în pofida pesimismului legat de coronavirus, biblioteca a reușit să păstreze cititorii fideli și chiar să atragă fețe noi în instituție:
„Au fost așa activi, au început a veni chiar părinții cu copiii la bibliotecă, erau dornici și ei ca să ia carte acasă, copiii doar nu frecventau școala și era nevoie de carte. Solicitările au fost așa, în măsura posibilităților noastre. Noi avem o mare parte de persoane care sunt în vârstă, de peste 60 de ani, care erau mereu activi și veneau la toate întâlnirile, pentru că asta era unica lor comunicare, șansa de a ieși undeva. Și în anul 2020 asta sigur că a fost afectat.”
Sarcina managerilor de a transforma bibliotecile în spații atractive, frecventate cu regularitate de cititori, ar fi mult mai simplă dacă aceste instituții ar avea o ofertă de carte pe măsura așteptărilor publicului, spune Ana Caraman, specialistă pe biblioteci în cadrul Consiliului raional Cahul. Ea constată că bugetele instituțiilor acoperă cheltuielile de întreținere și de salarizare, pe când suplinirea fondului de carte este un capitol lăsat de izbeliște:
Cum să citească dacă noi nu avem noutățile editoriale
„Atât timp cât acei care împart paralele n-o să conștientizeze că de-atâta o ducem rău, pentru că nu avem minți educate și trecute pe la bibliotecă, atâta timp o să fim încă în urmă. Toți dau vina că nu citește nimeni, dar cum să citească dacă noi nu avem noutățile editoriale care se întreabă iar la biblioteca pentru copii cartea este rufoasă. Doar 18 primării au de la două mii, până la trei mii, patru mii, dar de trei mii poți să cumperi 40 de exemplare de carte, 40 de exemplare la o clasă nu ajung.”
Ana Caraman mai spune că cele mai multe din biblioteci supraviețuiesc datorită donațiilor de carte, doar că deseori noile intrări nu satisfac așteptările cititorilor. Pe de altă parte, notează specialista, o bibliotecă dotată are nevoie și de angajați pe măsură, care să se implice în proiecte comunitare și să atragă fonduri, un lucru la fel de problematic din cauza salariilor derizorii din acest domeniu.