Încă din primele zile ale președinției, în momentul în care va aborda complexul dosar al Alianței Nord Atlantice, NATO, destabilizată de multele inițiative ale lui Donald Trump, majoritatea luate fără nicio consultare cu conducerea Pentagonului, Joe Biden va trebui să înfrunte în primul rând elementul destabilizator care a devenit Turcia.
Turcia, singura țară musulmană din NATO, a evoluat incontrolabil sub Erdogan în ultimii ani, stârnind tensiuni nu doar cu inamicul său tradițional care este Grecia, dar și cu Franța lui Emmanuel Macron, iar mai recent cu toți ceilalți membri ai Alianței, după ce Erdogan a insistat să achiziționeze rachete rusești de tip S-400, incompatibile cu armamentul și infrastructurile NATO.
Turcia a intervenit apoi singură în Siria și Irak și s-a amestecat în conflictele din Libia și din Caucaz, între Azerbaidjan și Armenia, fără a mai vorbi de felul provocator în care forează în Mediterana de est, în ape teritoriale pe care Ciprul le consideră ca fiind ale sale (Ciprul nu este membru în NATO, însă se bucură de protecția apropiată a Greciei).
La fel, Erdogan s-a dedat la ceea ce nu se poate numi decât un șantaj permanent față de SUA în legătură cu situația bazei militare americane de la Incirlik, în sudul Anatoliei, în apropierea frontierei cu Siria, unde SUA posedă un depozit de proiectile nucleare. Erdogan a tot dat de înțeles că ar putea închide baza, ceea ce ar pune mari probleme Pentagonului, incapabil să găsească rapid un alt sit pentru a stoca armament nuclear în regiune.
Așa încât, nu este un simplu detaliu faptul că Turcia a preluat anul acesta conducerea forței NATO de intervenție rapidă („Very High Readiness Joint Task Force”, VJTF).
Această forță a fost creată la summitul NATO din Marea Britanie în 2014, ca un răspuns adus ocupării Crimeii de către Rusia. A fost condusă până acum de Italia (2018), Germania (2019) și Polonia (2020).
Turcia plănuiește să o structureze anul acesta în jurul Brigăzii 66 de Infanterie Mecanizată, care are 4.200 de soldați, urcând până la un total de aproximativ 6.400 de soldați gata în permanență în cadrul VJTF. Unități din Albania, Ungaria, Italia, Letonia, Muntenegru, Polonia, România, Slovacia, Spania, Marea Britanie și Statele Unite vor servi, de asemenea, în această forță.
Turcia a anunțat că a făcut investiții substanțiale în dotarea unității - printre cele mai mobile din NATO - în special în logistică și dotarea cu muniție.
Ce se întâmplă cu rachetele rusești S-400
Cât despre acele rachete rusești S-400, pe care Turcia lui Erdogan le-a cumpărat deja de la Putin, în ciuda opoziției celorlalți membri din NATO, Senatul american găsise încă din toamnă o soluție, încă neaprobată: să le răscumpere de la Turcia.
Ideea este de a-i oferi lui Erdogan o ieșire din această situație în care s-a vârât singur. În același timp, SUA , cumpărând rachetele rusești de la Turcia, ar putea studia și testa tehnologia rusească folosită la S-400. Joe Biden va trebui să ia o hotărâre în acest sens.
