Linkuri accesibilitate

Căști colorate: misiunile de menținere a păcii


Reizbucnirea conflictului din Karabah, între Azerbaidjan și Armenia, s-a încheiat temporar cu acceptarea de către ambele părți ca între cele două să se interpună, pentru cinci ani, o forță rusească de menținere a păcii.

Rusia are obișnuința unor asemenea „misiuni de menținere a păcii” în puncte fierbinți prin feluritele confeti ale defunctului Imperiu sovietic.

Căști colorate: misiunile de menținere a păcii
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:07:48 0:00
Link direct

Fie în Georgia, în Abhazia și Osetia de Sud, sau în Transnistria, Rusia a insistat pe ficțiunea unor forțe de menținere a păcii pentru a-și justifica acolo prezența militară. În schimb, Rusia a refuzat propunerea făcută de Germania, Franța și Ucraina ca trupe ONU să fie desfășurate în toate zonele controlate de separatiștii pro-ruși din Ucraina, inclusiv la granița ruso-ucraineană - o idee respinsă total de Moscova.

Soldați din trupele rusești pentru menținerea păcii în Transnistria, 5 august 1992
Soldați din trupele rusești pentru menținerea păcii în Transnistria, 5 august 1992

La nivel mondial, „Căştile albastre”, trupele ONU de menţinere a păcii, au fost create în 1948. Atunci, în luna mai, Consiliul de Securitate înfiinţa prima misiune ONU de menţinere a păcii în Orientul Mijlociu, pentru a monitoriza armistițiul dintre Israel şi vecinii săi arabi.

De atunci ONU a desfăşurat 70 de operaţiuni de menţinere a păcii, la care au participat sute de mii de militari, zeci de mii de poliţişti şi personal civil din 120 de ţări.

Trupele aflate sub mandat şi comandă ONU erau inițial neînarmate și nu puteau să răspundă la foc cu foc. Ele aveau rolul de a interveni doar atunci când înceta focul şi când cele două părţi implicate consimţeau asupra prezenţei lor. Se oferea astfel timp diplomaţilor să îndepărteze cauzele conflictului.

Chiar și în Uniunea Europeană au fost lansate, încă din 2003, o serie de operațiuni de gestionare a crizelor, care pot avea diferite forme și structuri, mergând de la câțiva experți trimiși să evalueze o situație, până la mai multe mii de militari din țările UE desfășurați pentru a împiedica un conflict.

Nu intervin în conflicte, ci efectuează mai degrabă operațiuni umanitare și de poliție

Respectivii militari sunt așadar forțe de „menținere a păcii”, care nu intervin în conflicte, ci efectuează mai degrabă operațiuni umanitare și de poliție. Unele din aceste operațiuni de gestionare a crizelor sunt lansate în urma unor rezoluții ale Consiliului de Securitate ONU. Altele pot avea loc la cererea explicită a unor guverne, cum a fost în cazul operațiunii „Concordia” din Macedonia, care a avut loc la solicitarea guvernului de la Skopje.

Una din primele operațiuni europene, UE, încă din 2003, a fost misiunea de poliție din Bosnia, urmată de una similară în Teritoriile Palestiniene ocupate și de una, tot de poliție, în Afganistan.

Bosnia-Soldat olandez din trupele pentru menținerea păcii conduse de NATO
Bosnia-Soldat olandez din trupele pentru menținerea păcii conduse de NATO


Majoritatea acestor misiuni sunt așadar de poliție, sau misiuni civile, de monitorizare, precum cea din Georgia sau cea din Republica Moldova. Alteori, precum s-a întâmplat în Bosnia, misiunea europeană poate avea acces la infrastructurile și cooperarea NATO, dacă forțe ale Alianței sunt de asemenea prezente, sau cooperează cu căștile albastre ale ONU, precum în Ciad.

Până în prezent, singura autentică operațiune militară UE poate fi considerată a fi fost cea numită de „coordonare navală” din largul coastelor Somaliei, pentru combaterea pirateriei și asigurarea traficului naval prin strâmtoare.

Moldova însăși a beneficiat de o asemenea operațiune de-a lungul frontierei cu Ucraina, în urma unei cereri comune a Chișinăului și Kievului din 2005.

Unii juriști și specialiști în drept internațional cer o modificare a statutului și regulamentului funcționării acestor „forțe de menținere”, care actualmente nu pot „impune” pacea. Faptul că nu puteau impune, că nu puteau interveni militar a făcut ca militarii olandezi din căștile albastre din Bosnia nu au făcut nimic, în 1995, pentru a opri masacrul de la Srebrenica, ceea ce constituie și astăzi o rușine și un subiect de vinovăție națională pentru armata olandeză.

****

Autorităţile Republicii Moldova de mai mulţi ani optează, dar deocamdată fără succes, pentru retragerea trupelor ruse de pe teritoriul ţării şi transformarea mecanismului actual de menţinere a păcii din regiunea transnistreană într-o misiune civilă cu mandat internaţional. Cel mai vocal la acest subiect s-a dovedit a fi fostul președinte Nicolae Timofti, grație unei confruntări verbale directe cu Vladimir Putin, confruntare mediatizată de presă drept o mare performanță a președintelui moldovean, extrem de taciturn pe alte paliere. Opțiunea promovată cu oarecare consecvență de diplomația de la Chișinău a fost însă puternic estompată pe durata mandatului de președinte al lui Igor Dodon. Dar a fost reiterată fără echivoc de Maia Sandu, chiar înainte de a prelua oficial funcția de președintă, ceea ce a atras imediat critici din partea Kremlinului.

Președinții Nicolae Timofti și Vladimir Putin, la reuniunea CSI de la Minsk, 10 octombrie 2014
Președinții Nicolae Timofti și Vladimir Putin, la reuniunea CSI de la Minsk, 10 octombrie 2014

Mesajul Maiei Sandu a fost răstălmăcit în mod deliberat de oficiali din Rusia care nu au ratat ocazia să reitereze poziţia potrivit căreia pacificatorii ruşi sunt un garant al păcii în regiune, iar retragerea lor nu va ajuta la procesul de reglementare paşnică a conflictului transnistrean.

Comentatorul Nicolae Negru remarca într-un editorial că nu este pentru prima dată când Moscova aplică acest procedeu de substituire a noțiunilor de trupe ruse şi misiune de pacificare în încercarea de a atribui Chişinăului „intenţii belicoase”.

Fostul ministru de experte, Nicu Popescu, s-a arătat surprins de reacţiile vehemente ale demnitarilor de la Moscova faţă de declaraţiile președintei alese, Maia Sandu, care nu sunt decât o reluarea a poziției oficiale a R. Moldova reiterată de toate guvernările şi de toţi conducătorii ţării în favoarea retragerii grupului operativ de trupe ruse şi nu a misiunii de pacificare:

Federația Rusă a subscris ideii de transformare a misiunii de menținere a păcii în regiunea transnistreană într-o misiune civilă...
Nicu Popescu

„Aproape din 2003 se discută cu o anumită regularitate necesitatea de a transforma misiunea de menținere a păcii din una militară într-o misiune de monitorizare civilă. Știm că, inclusiv prin unele documente - și Federația Rusă a subscris ideii de transformare a misiunii de menținere a păcii în regiunea transnistreană într-o misiune civilă -, dacă ne uităm la substanța acestor declarații care s-au auzit în direcția R. Moldova de la Moscova în aceste zile, ele par să devieze de la declarațiile anterioare ale Federației Ruse față de procesul de reglementare transnistreană.”

De ce este contestat actualul mecanism de menţinere a păcii, care spun cunoscătorii, s-a dovedit a fi eficient în 1992 când a fost semnat acordul de încetare a focului între R. Moldova şi Federaţia Rusă? Pentru că la aproape trei decenii distanţă acest mecanism este eja depăşit, spun experţii în dosarul transnistrean. El nu a evoluat de la inițialul mecanism provizoriu conceput pentru a pune capăt ostilităților spre unul care să contribuie substanțial la reglementarea conflictului și refacerea în volum deplin a vieții pașnice fără opreliști. Dimpotrivă, prezenţa militarilor conduce de multe ori la apariţia crizelor, la escaladarea tensiunilor şi la protejarea unor acţiuni unilaterale nepermise în zona de securitate.

De-a lungul anilor, autorităţile de la Chişinău au semnalat sute de ilegalităţi comise în Zona de Securitate cu implicarea trupelor de pacificatori, de la instalarea ilegală a posturilor de control, la reţinerea ilegală a persoanelor şi până la cazul fără precedent când în ianuarie 2012 un cetăţean al R. Moldova a fost împușcat mortal la punctul de control de menţinere a păcii de către un pacificator rus doar pentru că a refuzat să oprească mașina la punctul de control. Federația Rusă a fost condamnată la CEDO în acest caz.

Un alt argument în favoarea internaționalizării misiunii de pacificare este poziția minoritară a Chișinăului în actualul format, iar o misiune civilă, internațională ar dilua semnificativ prezenţa Rusiei care nu-și ascunde tutelarea regimului de la Tiraspol.

Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG