Mişcarea civică OccupyGuguţă, care a iniţiat mai bine de două luni o acțiune de protest permanentă pentru apărarea democrației în Republica Moldova şi împotriva demolării cafenelei Guguţă, continuă să se confrunte cu dificultăţi. De Ziua Independenţei activiştii mişcării au fost evacuaţi forţat şi fără explicaţi de către poliţişti din faţa cafenelei. La scurt timp după ce şi-au reamenajat spațiul de protest, aceştia au rămas fără curent electric în cortul lor, pe motiv că l-ar fi folosit ilegal. Această mişcare a devenit mai vizibilă în special după protestele opoziţie din data de 26 şi 27 august, la care activiştii au improvizat un soi de orchestră.
Pe cine şi de ce deranjează această mişcare de protest permanent paşnic? De ce în general a fost nevoie de o astfel de mişcare şi care vor fi acţiunile ulterioare ale acesteia? Am discutat cu activista Occupy Guguţă, Cătălina Bucos, pe care am întrebat-o la început de ce a apărut mişcarea OccupyGuguţă şi cine sunt membrii acesteia.
Cătălina Bucos: „Am început să facem această mişcare când ne-am dat seama că este nevoie de o mişcare independentă de oameni care au anumite viziuni faţă de protest, care nu sunt legaţi de un anumit partid politic şi care promovează anumite idei, cum ar fi feminismul, nediscriminarea, şi promovează viziuni despre cum trebuie să fie un protest.
Mişcarea noastră de protest este foarte deschisă. Oricine împărtășește aceleași idei cu noi poate lua parte la mişcarea noastră. Nu avem un număr definit de oameni care participă. Suntem organizați pe orizontală. Nu este cineva care organizează totul. Chiar dacă avem anumite voci care sunt mai vizibile toate inițiativele sunt făcute de către orice participant şi deciziile sunt luate în conformitate cu ceea ce majoritatea oamenilor cred că este necesar să facem.”
Europa Liberă: Pe dumneavoastră personal ce v-a determinat să aderați la această mișcare?
Cătălina Bucos: „Mi-a plăcut ideea şi avem mulţi prieteni care s-au implicat. Prin urmare m-am implicat şi eu pentru că am simţit necesitatea de a-mi exprima cumva nedumerirea şi nemulțumirea.”
Europa Liberă: Ați adunat în jurul vostru tineri dezinteresați de politică care altminteri nu participau la proteste. Cum v-a reușit?
Cătălina Bucos: „Cred că prin inițiativele noastre am reuşit să demonstrăm că nu este neapărat să faci parte dintr-o anumită mişcare politică ca să-ţi exprimi nemulţumirea. Cu timpul am început să inspirăm încredere oamenilor din jur.”
Europa Liberă: Spuneaţi că e o mişcare apolitică, că sunteţi dezinteresaţi de politică. Ce va motivat totuşi să vă alăturați protestelor organizate de Mişcarea de Rezistenţă ACUM, formată inclusiv din câteva partide de opoziţie? Şi ce v-aţi propus atunci când v-aţi alăturat acestei mişcări protestatare?
Cătălina Bucos: „Noi am decis să ne alăturăm anumitor proteste care erau şi de anumite mişcări politice odată ce ele aveau revendicări şi scopuri comune cu ale noastre. Am decis că vrem să-i susținem. În același timp am făcut tot posibilul ca să arătăm ca un grup independent şi care nu aparţine politicului. Am făcut-o prin mai multe instrumente cum ar fi pancartele care erau făcute de noi, de asemenea şi orchestra pe care am organizat-o. În acest mod am reuşit să ne diferențiem, dar şi să ne exprimă susţinerea faţă de aceste mişcări.”
Europa Liberă: Mulţi observatori spun că grupul vostru a fost cel mai zgomotos în timpul protestelor şi că le-ar fi animat, le-ar fi atribuit un surplus de elan tineresc, dar şi un suflu nou, neordinar. Cum a apărut ideea de a veni la proteste cu tobe şi cu instrumente muzicale improvizate?
Cătălina Bucos: „Am avut norocul să atragem în echipă o domnișoară care se numeşte Ana. Ea a participat în nenumărate rânduri la mai multe proteste internaţionale, din afara Moldovei. Ea face parte din grupul de toboşari care se numeşte The Rhythms of Resistance (Ritmurile rezistenţei).
Rhytms of Resistance...
Având o experienţă de aproape patru ani Ana a încercat să ne înveţe şi pe noi aceste ritmuri. Respectiv am format această mini-orchestră formată din aproape 20-30 de oameni. Am făcut repetiții timp de aproape o lună ca să ne pregătim pentru protest.”
Europa Liberă: Dar de ce aţi decis că anume orchestra ar fi necesară? Doar ca să vă faceţi mai vizibili sau care a fost scopul?
Cătălina Bucos: „Noi am văzut această iniţiativă, ne-a plăcut ideea. Am început să ne implicăm în această orchestră şi ne-a plăcut însăşi procesul. Considerăm că este un element important în tot ceea ce facem; în acelaşi timp este ceva foarte vizibil, gălăgios şi cumva ne ajută să ne exprimăm supărarea faţă de situaţia politică actuală. Am considerat că este ceva care ne definește pe noi.”
Europa Liberă: În dimineaţa zilei de 27 august aţi fost voi, la fel ca protestatarii de la monumentul lui Ştefan, evacuaţi forţat de poliţişti din faţa cafenelei Guguţă acolo unde v-aţi amenajat un spaţiu şi unde protestaţi permanent de mai mult de două luni. În cazul celor de la monumentul lui Ştefan pretextul evacuării pare a fi clar, acolo urma o depunere oficială de flori. În cazul vostru, de ce aţi fost evacuaţi? Cum şi-a motivat poliţia intervenţia?
Cătălina Bucos: „Exact aceeaşi nedumerire avem şi noi. Aveam o autorizaţie de a protesta în acea zonă pentru o perioadă mai lungă de timp. Părerea mea e că acţiunile poliţiei au fost absolut nemotivate. Noi am încercat să cerem explicaţii de la aceşti oameni ai legii. Până la urmă nu am primit nici un răspuns. Am fost evacuaţi cu forţa fără a fi notificaţi în prealabil. La moment nu avem nici un răspuns la această întrebare. Am avut mai multe interacţiuni cu poliţia pe durata protestului nostru de două luni. În majoritatea cazurilor eram pândiţi de doi, trei, până la 10 poliţişti când făceam anumite evenimente precum construirea unui anumit mobilier urban. Poliţia mereu ne spunea că încearcă să ne apere pe noi. Dar atunci, pe 27 august, am observat că intenţiile acestora nu sunt cele declarate.”
Europa Liberă: Dar pe cine credeţi că deranjaţi cel mai mult acum?
Cătălina Bucos: „Cred că deranjăm în primul rând compania care încearcă să construiască un hotel în locul cafenelei Guguţă.”
Europa Liberă: Aţi simţit cumva, după zilele petrecute în faţa cafenelei, că societatea a început să fie mai receptivă la cerinţa Dvs.? Cine concret vă mai susţine?
Cătălina Bucos: „Am început să avem mult mai mulți susținători după acţiunile din 26 şi 27 august. Foarte mulţi oamenii s-au alăturat cauzei, au început să ne viziteze. Oamenii au început să-şi exprime susţinerea faţă de noi foarte direct. De asemenea, am reuşit să îndeplinim şi campania noastră de crowdfunding. Aceasta este destul de important pentru noi pentru că din banii donaţi pe care am reuşit să-i adunăm o să facem mai multe acţiuni de protest. Este un succes pentru noi. Cred că datorăm acest succes inclusiv poliţiei care ne-a ajutat să facem puţină promovare.”
Europa Liberă: Sumele colectate le puteţi divulga sau sunt secrete?
Cătălina Bucos: „Campania noastră de crowdfunding este publică şi mai este încă deschisă, apropo. Am adunat peste cinci mii de dolari.”
Europa Liberă: De la simpli cetăţeni, înţeleg?
Cătălina Bucos: „Da, de la simpli cetăţeni, de la oamenii care ne susţin. Au fost foarte mulţi donatori. Nu pot spune o cifră exactă, dar peste 150 dacă nu greşesc.”
Europa Liberă: Care vor fi acţiunile voastre ulterioare? Deja din câte ştim aţi revenit în faţa cafenelei, v-aţi reamenajat acel spaţiu. Ce urmează să faceţi în continuare?
Cătălina Bucos: „O să continuăm să facem ceea ce am făcut şi până acum. E vorba de evenimente de protest, de organizarea comunităţii. Vom continua să scriem pe blog, să publicăm gazete, vom continua să ieşim în teritoriu să vorbim mai multor oameni despre cauză şi să ne revendicăm drepturile.”
Europa Liberă: Mişcarea voastră va rămâne în continuare una apolitică sau admiteţi o eventuală trecere şi în zona politicului?
Cătălina Bucos: „La momentul dat cred că majoritatea participanţilor la protest vor spune că mişcarea noastră va rămâne apolitică. Nu cred că vom face vreodată un partid sau vom susţine direct vreo formaţiune. Credem că chiar dacă anumite partide acum din opoziţie vor ajunge la guvernare şi vor face ceva ce nu o să ne convină, atunci vom protesta şi împotriva lor.”
Europa Liberă: Revenind la protestele din 26 şi 27 august, impresia unora a fost că la un moment dat mişcarea Occupy Guguţă a preluat conducerea protestatarilor. Nu mai erau vizibil atât de mult liderii opoziţiei, alţi activişti civici, cât eraţi voi poate şi datorită orchestrei. Aţi avut aceeaşi impresie că la un moment dat mulţimea asculta mai mult de voi, mai ales pe 27 august când la îndemnul vostru, dacă nu greşesc, a pornit acel marş prin capitală?
Cătălina Bucos: „Pe 27 eram puţin mai răi, am început să facem orchestră mobilă după ce s-a întâmplat dimineaţa când am fost evacuaţi de la cafeneaua Guguţă şi ne-a fost demontat cortul. O bună parte din oamenii chiar au fost cei care ne-au urmat. La protestul din 26 august nu sunt sigură pentru că eram una dintre toboşoare şi nu am atras atenţia foarte mult la ce s-a întâmplat în jurul nostru. Cu siguranţă erau mulţi oameni care mergeau lângă noi, cântau împreună cu noi şi ni s-au alăturat ceea ce este foarte îmbucurător pentru noi.”
Europa Liberă: Din experienţa pe care aţi acumulat-o cu protestul din faţa cafenelei vreau să vă întreb dacă credeţi că poate fi rezolvată o problemă ce ţin de viaţa de zi cu zi a oamenilor, cum ar fi problema cu spaţiile verzi, fără revendicări politice? Vă întreb pentru că există părerea că uneori fără a cere schimbări care ţin de zona politicului nu pot fi rezolvate probleme mai mici.
Cătălina Bucos: „Există acţiuni pe care oricine dintre noi ar putea să le întreprindă pentru a face anumite schimbări mici. Am văzut acelaşi grup de profesori care s-a mobilizat şi protestează şi pe care noi îl sprijinim foarte mult. Credem că asemenea iniţiative de a face petiţii, proteste individuale şi apolitice pot schimba anumite situaţii.”
Europa Liberă: Tinerii tot timpul sunt acuzaţi că nu vin la proteste, nu participă la alegeri sunt dezinteresați de politică. În opinia dvs. cum ar putea fi interesaţi şi mobilizaţi tinerii din societatea moldovenească?
Cătălina Bucos: „Dacă vrem să mobilizăm tinerii să se alăture unei campanii, unor mişcări civice, trebuie să vorbim pe limba lor, să împărtăşim aceleaşi idealuri pe care le au ei. Eu cred că tinerii sunt foarte interesaţi, pragmatici. Ei ştiu ce vor. În cazul în care ei nu se regăsesc în ceea ce o anumită mişcare face , atunci ei nici nu o să se alăture. Dacă ne adresăm către ei şi ei văd că împărtășim aceleași viziuni, atunci ei vor fi mai aproape de noi.”
