Relațiile Alianței Nord Atlantice (NATO) cu Ucraina depind în mod direct de stabilitatea Moldovei. NATO e îngrijorat de ceea ce se întâmplă în Moldova. La fel, cum a spus-o luni și ministrul de externe al Ucrainei, Pavlo Klimkin, riscul ca Moscova să intervină în afacerile interne din Republica Moldova cu scopul creării unui cap de pod în această țară reprezintă o amenințare pentru sudul Ucrainei.
„Chiar ne pasă de ceea ce se întâmplă în țara vecină, Moldova. Monitorizăm cu mare atenție”, a declarat șeful diplomației de la Kiev.
Îngrijorarea Ucrainei, dar și, indirect, a NATO, vine de la aceea că de-a lungul conflictului început în 2014 cu Rusia, forțele din Donbas, sprijinite de Rusia, au anunțat în mod explicit că intenționează o joncțiune cu Crimeea, prin ocuparea portului ucrainean Mariupol, dar și una între Crimeea, Odesa și Transnistria. Asta nu doar că ar izola practic Ucraina de Marea Neagră, dar ar duce la crearea unui triunghi militarizat Donbas-Crimeea-Transnistria care ar destabiliza întreaga zonă.
Evident, toate acestea îndepărtează pe termen lung perspectiva adâncirii relațiilor NATO cu Ucraina, ca să nu mai vorbim de Moldova, care are un statut de neutralitate. Ucraina are ca obiectiv național aderarea la NATO, dar asta nu e posibil. O ţară nu poate deveni membru al NATO dacă are conflicte militare cu vecinii, sau dacă are părţi din teritoriu ocupate, cum e cazul Ucrainei, cu Crimeea și Donbasul ocupate, sau al Moldovei cu Transnistria.
Moldova este așadar neutră. În dreptul internaţional, neutralitatea este un concept concret, care se bazează pe o convenţie încheiată la Haga în 1907. Statele care se declara neutre şi care sînt recunoscute internaţional ca atare se abţin de la a interveni în conflicte militare, chiar dacă acestea au loc la graniţele lor, sau, cum s-a întâmplat cu Elveţia, de pildă, în ambele războaie mondiale, unde războiul a avut loc împrejurul teritoriului ei, la toate frontierele.
Neutralitatea declarată nu este o garanţie în faţă ameninţărilor externe...
Neutralitatea nu implică, desigur, în niciun fel, absenţa forţelor armate, ci presupune o ideologie politică în care o ţară îşi rezervă dreptul de a avea o armata în scopuri pur de apărare. Un stat neutru are o armata, însă militarii săi nu sînt niciodată trimişi în străinătate, nici măcar în scopuri umanitare.
În acelaşi timp, neutralitatea declarată nu este o garanţie în faţă ameninţărilor externe. În al doilea război mondial, Germania a ocupat toate ţările europene care se declaraseră neutre, cu excepţia Elveţiei şi a Suediei, unde au intervenit considerente speciale.
În Ucraina, Parlamentul de la Kiev a votat pentru aderarea la NATO. Ideea însă că Ucraina ar putea adera la NATO într-un viitor previzibil este, în realitate, total irealistă. În primul rând, este limpede că NATO nu doreşte să coopteze Ucraina.
E limpede că dacă Ucraina ar fi membru NATO, ar beneficia atunci de protecţia garantată de articolul 5, care spune că un atac asupra unuia din membri este un atac împotriva tuturor.
Oricum, înainte de a deveni membru, Ucraina ar trebui să primească mai întâi un Membership Action Plan, Plan de Acţiuni în vederea aderării, iar aplicarea acelui plan ia mulţi ani. Albania, care a aderat la NATO în 2009, odată cu Croaţia, a avut nevoie de 10 ani pentru punerea la punct a acelui plan. Odată lansat acest proces, asta ar împinge Rusia să facă tot ce îi stă în putinţă pentru a împiedica Ucraina să îndeplinească condiţiile unei aderări la NATO.
Apoi, câtă vreme Moscova va vedea NATO că pe un inamic, o ţară cu istoria Ucrainei nu poate să se alăture unei alianţe militare care a fost creată în perspectiva unei confruntări cu Rusia fără ca asta să nu creeze automat probleme.
Dar, mai ales, situația politică instabilă din Republica Moldova pune și mai mult în evidență fragilitatea Ucrainei si a întregii regiuni.
