„Deep state”... Donald Trump folosește des expresia ce pare scoasă dintr-un thriller de spionaj: „Deep state”. Echivalentul românesc este, în mod limpede, acel „stat paralel” pe care îl invoca Liviu Dragnea și care, prin insistența repetării formulei la Antena 3, a ajuns să capete consistența realității. „Statul paralel”, „statul profund” care ne manipulează... Există oare ele?
Expresia „deep state” se folosește de prin anii 1960, lansată de doi universitari americani, dar a fost reînviată recent de media conservatoare din SUA, precum Fox News, pentru a explica necazurile lui Donald Trump, care s-ar confrunta cu un „stat paralel”, un fel de administrație ocultă și incontrolabilă, ce caută să-i dăuneze.
Trump însuși folosește des „deep state” pe Twitter, mediul său privilegiat de comunicare. Expresia a fost preluată și de Breitbart, site-ul complotist de extremă dreaptă de la care a venit fostul consilier al lui Trump, Steve Bannon. (Cu toate astea, Steve Bannon însuși respinge realitatea „statului profund”. El e cel care a spus despre asta: That’s for ‘nut cases’ / E ceva pentru țicniți.)
Cu toate astea, expresia a ajuns să fie folosită chiar și de Emmanuel Macron. Cupă ce l-a primit, în luna august, pe Putin la reședința sa din Franța, cu puțin înainte de reuniunea G7 de la Biarritz, Macron, doritor să impună un „viraj rusesc” politicii Franței, a mers chiar până la a critica rezistența pasivă și masivă a unui „État profond”, echivalentul americanului „the deep state” în diplomația franceză.
Ceea ce Macron și analiștii politici din presa franceză numesc „l'État profond” pare a desemna un soi de „sectă” diplomatică în sânul ministerului de externe și, la o scară mai mică, în cel al apărării, rebotezat sub Macron „Ministerul Armatelor” (Ministère des armées), și anume: diplomați și înalți funcționari care refuză să accepte orice apropiere de Rusia.
Săptămânalul politico-satiric francez Le Canard enchaîné, foarte bine introdus în mediile diplomatice și militare din Franța, confirmă existența acestei structuri refractare. În Statele Unite, „statul profund” ar fi o apropiere între CIA/FBI și Departamentul de Stat sau/și Pentagon pentru a contracara anumite inițiative nedorite ale președintelui.
Departe de a fi o conspirație, e vorba așadar mai degrabă de rezistența unor funcționari de carieră în fața unor derive ale executivului, în cazul SUA ale președintelui, lucru ce nu fusese prevăzut de părinții fondatori în momentul redactării Constituției.
Washington Post scrisese recent despre asta, iar ziarul care are ca titlu de glorie afacerea Watergate și faptul că a provocat demisia lui Nixon scria că e inacceptabil ca Trump să fi folosit pârghia ajutorului militar pentru a face presiune asupra unui șef de stat străin (aici: Zelenski), motiv pentru care structurile puterii îi rezistă. New York Times, la rândul său, a avut chiar un editorial despre asta: ‘Îngrijorări urgente’ în legătură cu Președintele. Editorialul se încheia cu concluzia că „sistemul [puterii în SUA] nu a fost imaginat pentru o situație în care primejdia ar veni chiar de la președinte.”
