În primul rând, trebuie făcută o distincție foarte netă: Comisia de la Veneția nu are legătură cu Uniunea Europeană, ci este un organism consultativ pe lângă Consiliul Europei, organizație bazată la Strasbourg, de 47 de țări, din care fac parte și Rusia, dar și Turcia sau Azerbaidjanul.
Consiliul Europei, la rândul lui, care supraveghează respectarea drepturilor omului în Europa și în spațiul post-sovietic, este un organism consultativ care nu are puterea de a-și impune deciziile. Cu atât mai puțin poate să o facă Comisia de la Veneția.
Există așadar un mare adevăr în aceea că deciziile Consiliului Europei, și deci prin definiție ale Comisiei de la Veneția, nu pot fi aplicate coercitiv. Ce face Comisia de la Veneția este mai degrabă să emită avize juridice în domeniul legislațiilor constituționale.
Comisia de la Veneția a fost creată în scopul explicit al consolidării justiției în țările Europei Centrale și de Est. Comisia numără 60 de state membre - cele 47 de state membre ale Consiliului Europei și alte 13 țări. Membrii Comisiei sunt numiți de către statele membre pentru o perioadă de patru ani, cu posibilitatea realegerii.
Comisia de la Veneția nu își poate impune soluțiile, ci adoptă o abordare non-directivă bazată pe dialog...
Numele oficial al comisiei este Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept, dar, datorită locului de întâlnire în Veneția, Italia, unde au loc patru sesiuni pe an, este denumită în mod obișnuit Comisia de la Veneția.
Sigur, atât în cazul Republicii Moldova, cât și în cazul României, unii au insistat că deciziile Comisiei de la Veneția nu sunt de aplicare obligatorie și că oricum nu este de competența Comisiei a se amesteca în deciziile Curții Constituționale din țările membre.
Deși avizele sale sunt în general reflectate în legislația adoptată, Comisia de la Veneția nu își poate impune soluțiile, ci adoptă o abordare non-directivă bazată pe dialog. Din acest motiv, grupul de lucru vizitează întotdeauna țara în cauză și se întâlnește cu diverși actori politici implicați în această problemă pentru a asigura cea mai obiectivă viziune asupra situației.
Cel mai bine am putea înțelege luând niște cazuri concrete. De pildă, avizul Comisiei de la Veneția din 2017 în cazul reformelor din justiție din Polonia, situație similară cu cea din România. Comisia de la Veneția a criticat reforma statului procurorilor în Polonia și a solicitat un răspuns oficial din partea guvernului de la Varșovia. Și atunci, Comisia de la Veneția a fost acuzată de autoritățile poloneze că ar fi părtinitoare și nu cu totul onestă în criticile sale, dar Comisia și-a menținut poziția tocmai pentru că recomandările și opiniile sale nu sunt obligatorii.
La fel, în același an, guvernul lui Viktor Orban de la Budapesta a respins avizul critic al Comisiei de la Veneția în legătură cu noua constituție a Ungariei. Până și Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, de care depinde Comisia de la Veneția, nu a putut face ceva concret împotriva Rusiei, în timpul celui de-al doilea război din Cecenia, cel dus de Putin, care i-a succedat lui Ielțîn, când drepturile omului nu erau respectate, decât să-i suspende Rusiei dreptul de vot.
Dreptul de vot al Rusiei a fost apoi din nou suspendat începând din 2014, din pricina anexării Crimeei, iar Moscova la rândul ei și-a suspendat finanțarea acordată Consiliului Europei, care se ridică la 33 de milioane de euro pe an. O excludere însă, pur și simplu, din Consiliul Europei, nu a fost niciodată propusă. Problema cu excluderea unei țări din Consiliul Europei este de un alt nivel: cetățenii acelei țări și-ar pierde în mod automat accesul la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Ideea în cazul unei asemenea atitudini ostile împotriva opiniilor Comisiei este că țara care o face, care respinge opiniile Comisiei de la Veneția, se izolează de celelalte democrații europene. Este ceea ce Comitetul de la Helsinki a transmis Ungariei în același an, 2017, și anume că făcând asta, Ungaria riscă să se izoleze de celelalte democrații occidentale. Sancțiunea este astfel morală, iar nu economică, politică sau administrativă.
***
Fostul speaker al Parlamentului, democratul Andrian Candu, a încercat să minimalizeze anticipativ importanța avizului pe care ar trebui să-l formuleze săptămâna viitoare Comisia de la Veneția despre controversatele hotărâri ale Curții Constituţionale, inclusiv cu privire la prezența condițiilor de dizolvare a Parlamentului. Candu a declarat că orice decizie adoptată de Comisia de la Veneția nu poate să aibă caracter obligatoriu pentru autoritățile moldovene ci doar valoare de recomandare. Ulterior, mass-media afiliată Partidului Democrat au publicat o decizie mai veche de acum 10 ani în care Comisia de la Veneţia spunea că nu e în sarcina ei să revizuiască deciziile Curţilor Constituţionale şi să spună cât de justificate sunt ele.
Secretarul general al Consiliului Europei a fost cel care a cerut avizul urgent al Comisiei de la Veneția cu privire la ultimele decizii ale Curţii Constituţionale de la Chișinău spunând că acestea sunt „greu de înțeles și par arbitrare în lumina textului Constituției și a standardelor internaționale de drept”.
Experţi cu care am stat de vorbă au confirmat că, în principiu, Comisia de la Veneţia nu practică avize privind hotărârile Curților Constituționale. Însă în cazul R. Moldova, ținând cont de criza politică fără de precedent, Comisia urmează să pună în discuţie un proiect de opinie cu privire la situația constituțională din Moldova. Subiectul figurează, spun surse avizate, pe agenda Subcomisiei pentru Instituții Democratice şi se va discuta pe 20 iunie.
Politologul Dionis Cenuşă consideră oarecum firească încercarea de a minimaliza impactul acestei decizii de către Partidul Democrat, ajuns în opoziţie după formarea unei majorități parlamentare între PSRM şi blocul ACUM.
„Reprezentanţii PD relativizează rolul Comisiei de la Veneţia încercând astfel să-şi elimine orice responsabilitate legată de o eventuală schimbare a deciziilor Curţii Constituţionale adoptate anterior. Evident, Curtea Constituţională trebuie să fie o instituţie autonomă, independentă, care îşi desfăşoară activitatea în limitele Constituţiei. Cunoscând însă că această instituţie este politizată, trebuie să înţelegem că responsabilitatea pentru această politizare îi revine PD. Orice mesaj cât de cât critic din partea Comisiei de la Veneţia va fi neglijat de către democraţi deoarece contravine tezelor pe care ei le lansează acum în societate precum că toate deciziile adoptate de Curtea Constituţională sunt perfect legitime şi nu au nici un fel de iz politic.”
L-am întrebat pe Dionis Cenuşă de ce totuşi e important ca Moldova să ţină cont de recomandările Comisiei de la Veneţia.
Mesajul Comisiei de la Veneția este așteptat şi de actorii externi care urmează fie să-şi înmoaie, fie să-şi întărească mesajele...
„Mesajul Comisiei de la Veneţia este aşteptat nu doar de autorităţile de la Chişinău, dar şi de actorii externi care urmează fie să-şi înmoaie, fie să-şi întărească mesajele vizavi de vechea şi noua guvernare de la Chişinău în funcţie de ceea ce va opina Comisia de la Veneţia.”
Autorităţile moldovene şi-au atras multiple critici în 2017 când, contrar recomandărilor Comisie de la Veneţia, au modificat sistemul electoral. Acesta a fost şi unul din motivele suspendării de către UE a ajutorului macrofinanciar de 100 de milioane de euro.
