Linkuri accesibilitate

Zile zbuciumate în Moldova. Început de schimbare


Președintele R. Moldova Igor Dodon, președinta Parlamentului Zinaida Grecianâi şi primul ministru Maia Sandu

Cât timp, până când vor rămâne împreună ACUM și PSRM?... Aceasta este o întrebare deja pentru epoca post-Plahotniuc și încă n-am ajuns acolo.

Vitalie Ciobanu
Vitalie Ciobanu

De câteva zile Republica Moldova se află într-o situație unică, inedită pentru istoria sa post-sovietică: o dualitate a puterii de stat. Avem un guvern al Partidului Democrat, de fapt un „fost guvern”, condus de Pavel Filip, care deține puterea, dar pe care contestatarii săi îl declară în afara câmpului legal. Și avem un nou guvern condus de Maia Sandu, rezultat în urma formării unei coaliții provizorii dintre PSRM și Blocul ACUM - guvern recunoscut de tot mai multe state și instituții internaționale, dar lipsit deocamdată de pârghiile puterii reale.

În weekend, moldovenii au fost bombardați cu informații contradictorii, una mai năucitoare ca alta: noua majoritate parlamentară, formată in extremis, își anunța intențiile ferme de a demara procesul de dezoligarhizare a statului, la rândul său, Partidul Democrat, prin vocea ex-spicherului Candu, denunța „trădarea”, jocul la două capete al lui Igor Dodon, care negociase până în ultimul moment o alianță de guvernare cu PD, iar apoi i-a lăsat cu ochii în soare pe cei cu care împărțise generoasa formulă a „binomului”, optând pentru Blocul ACUM după mai multe tergiversări și eschive…

Imediat spațiul public a fost inundat de dezvăluiri video ale unor convorbiri secrete dintre Dodon, Plahotniuc și Iaralov (misteriosul consilier al democraților), secvențe care trebuiau să sugereze că Dodon pleda pentru federalizare, iar Partidul Democrat, Plahotniuc în special, apăra integritatea teritorială a Republicii Moldova, neputând accepta înjositorul târg.

După anunțul privind constituirea majorității parlamentare și desemnarea Maiei Sandu în funcția de prim-ministru, regimul Plahotniuc a contraatacat prin Curtea Constituțională, care a declarat ilegale deciziile adoptate de alianța ACUM-PSRM, decretând dizolvarea Parlamentului în baza unei interpretări aberante după care 3 luni, necesare formării noii majorități, termen fixat în Legea Supremă, deveneau exact 90 de zile. Igor Dodon era suspendat din funcție, iar așa-zisul președinte interimar, Pavel Filip, anunța alegeri anticipate pe 6 septembrie 2019 – o zi de vineri.

Am avut, avem o gamă largă de reacții: de la aprobare entuziastă sau încuviințare rezervată, până la dezacord vehement...

Surprinzător a fost pentru o parte a electoratului pro-european și comportamentul Blocului ACUM. Șansa de a scăpa de regimul tot mai insuportabil girat de Plahotniuc, printr-o aliere chiar și provizorie cu PSRM, teama și îndoiala că această manevră politică îndrăzneață n-a fost posibilă fără intervenția Rusiei nu puteau fi totuși prea ușor asimilate. Am avut, avem o gamă largă de reacții: de la aprobare entuziastă sau încuviințare rezervată, până la dezacord vehement, chiar dacă Executivul condus de Maia Sandu, se bucură de sprijinul Occidentului.

O altă categorie de comentarii au venit din zona actualei (încă) puteri, dinspre armata trolilor care s-au repezit să speculeze vulnerabilitățile noii majorități, diferențele ideologice, spectrul federalizării, pericolul rusesc etc.

Aversa propagandistică a regimului este dublată de mobilizarea în stradă a adepților săi. Bugetari sau pensionari, aduși cu microbuzele din raioane, au blocat instituții de stat, dorind să apere „ordinea constituțională”. Sunt și echipe de sportivi, paramilitari, grupuri violente – trupe de șoc mobilizate în momente de cumpănă. Le-am văzut la manifestația de duminică, 9 iunie, a Partidului Democrat, când Plahotniuc și apropiații săi, Filip, Candu, Diacov ș.a. au cerut „eliberarea statului din captivitate” (sic!) și au strigat sloganuri de înfierare a „trădătorului” Dodon, alternând imprecațiile cu faimosul refren „noi suntem poporul!”. O imagine „revoluționară”, cu totul inedită, a Partidului Democrat.

Filmul protestului PDM
Așteptați
Embed

Nici o sursă media

0:00 0:09:24 0:00

Momentul culminant al protestului PD de duminică l-a constituit aruncarea curcanilor peste gardul președinției. Niște biete păsări, legate la picioare, tratate cu o cruzime de Ev Mediu. O adevărată „carte de vizită” a regimului Plahotniuc, un gest care i-a dezvăluit, s-a spus, esența sa malefică și întunecată. Presa a văzut în această secvență un ritual al clanurilor mafiote, semnificând un avertisment pentru un fost aliat care a înșelat încrederea boss-ului (ulterior, într-o emisiune TV, Dodon a confirmat că ia acest episod ca pe o amenințare explicită la adresa sa și a familiei sale). Alții au interpretat mult mai benign episodul mutilării păsărilor, considerându-l o aluzie la o poreclă cu care este gratulat socialistul.

Aceasta este partea de spectacol grotesc și deopotrivă sinistru a rezistenței la schimbare. Blocarea clădirilor guvernamentale de către oameni PD-ului aduși din provincie cu scopul de a împiedica accesul noilor miniștri la locurile lor de muncă, represaliile împotriva unor funcționari publici, primari sau angajați ai Ministerului de Interne, care și-au declarat susținerea pentru Guvernul Maia Sandu, reprezintă faza preliminară a unei confruntări surde, ce poate escalada, pentru că Partidul Democrat se pare că nu are de gând să cedeze puterea cu una-cu două.

Climatul de confruntare este alimentat, cum spuneam, și de dezvăluirile reciproce ale foștilor parteneri, PD și PSRM, deveniți inamici politici ireconciliabili, care își aruncă în față materiale compromițătoare.

Astfel, despre Dodon aflăm că îi promitea liderului democrat, în schimbul unei alianțe, acces sigur la Kremlin și anularea dosarelor penale de la Moscova, că cerșea bani pentru a-și întreține partidul, pe care rușii i-l sponsorizaseră până atunci cu aproape un milion de dolari pe lună.

De cealaltă parte, apar mărturii, informații despre oferta lui Plahotniuc către ruși, despre un plic cu propuneri înmânate lui Kozak, în timpul recentei vizite a acestuia la Chișinău, plic care, potrivit vicepremierului rus (citat de publicația Kommersant), conținea între altele acceptul federalizării Republicii Moldova, ca soluție pentru conflictul transnistrean, neutralitate permanentă (recte: refuzul de a adera la NATO), reorientarea vectorului extern dinspre Occident spre Est. Din alte înregistrări, presupuse autentice, aflăm despre planurile actualului regim de suprimare a opoziției pro-europene și a mișcării unioniste.

Dezvăluirile stupefiante, care curg fără istov în ideea că cine scoate mai mult din hârdău va copleși și-și va subordona auditoriul, relevă nimicnicia politicienilor moldoveni, dincolo de doctrinele lor oricând interșanjabile. În spatele unei frazeologii goale, pro-europene a PD-ului se ascundea cinismul, mâzga râncedă a unor tranzacții a căror singură rațiune era bunăstarea și siguranța acestei grupări și o dorință insațiabilă de putere.

După probabila înlăturare a corturilor din fața sediilor de stat și intrarea noii puteri în deplinătatea atribuțiilor ei, va rămâne o administrație publică, instituții, agenții, un sistem al justiției împotmolite în corupție. Influențele oculte, rețelele clientelare nu vor dispărea peste noapte, chiar dacă în locul vechilor potentați ar veni conducători integri, oameni dedicați binelui public, profesioniști ireproșabili. Noua guvernare va avea de depus un mare efort pentru reformarea acestor structuri, având grijă totodată să-și mențină coeziunea politică în pofida divergențelor ideologice pe care a știut, momentan, să și le pună între paranteze în numele unui obiectiv comun: dezoligarhizarea.

Cât timp, până când vor rămâne împreună ACUM și PSRM?... Aceasta este o întrebare deja pentru epoca post-Plahotniuc și încă n-am ajuns acolo.

XS
SM
MD
LG