Cine sînt conducătorii de astăzi ai Republicii Moldova?

​Pavel Filip, prim-ministru în exercițiu

- 2016, ianuarie – prezent

- ministru Tehnologiei Informației şi Comunicațiilor: ianuarie 2011 – ianuarie 2016, în guvernele Vlad Filat, Iurie Leancă, Chiril Gaburici şi Valeriu Streleţ

- şeful filialei Chişinău a Partidului Democrat din 2011, prim-vicepreședinte PD

Pavel Filip a devenit cunoscut pentru public în 2003, în contextul preluării unui pachet de acţiuni de la fabrica de bomboane Bucuria, pe care unii experți au catalogat-o drept atac raider pus la cale de firme obscure din zone off shore. Era vorba de un pachet de acţiuni vândut de omul de afaceri de la acea vreme Petro Poreşenko unor companii din Emiratele Arabe Unite şi Cipru, după cum scria presa din 2003.

Pavel Filip era director general la Bucuria, funcție pe care a deținut-o între 2001-2008. Filip dădea vina pentru litigiul iscat pe precedentul manager, ex-premierul Vasile Tarlev.

Ulterio, în perioada 2008-2011, a condus combinatul de tutun din Chişinău. În articole de presă fusese prezentat drept un apropiat al omului de afaceri Vladimir Plahotniuc.

A absolvit Institutul Politehnic din Chişinău, specialitatea inginer-mecanic. În politică apare în noiembrie 2010, când a candidat pe poziția a noua pe lista democraților la parlamentarele anticipate. Un an mai târziu a fost promovat ministru.

Cabinetele de miniștri din care a făcut parte au decis concesionarea aeroportului Chișinău, cedarea pachetului de control pe care îl deținea statul la Banca de Economii şi oferirea creditelor de urgențe băncilor falimentare, toate trei afaceri catalogate ulterior drept păguboase pentru stat de unii experți.

A fost învestit premier în ianuarie 2016, aproape de miezul nopţii, pe fundalul unor proteste de amploare organizate de Platforma „Demnitate şi Adevăr”, PSRM şi formațiunea lui Renato Usatâi, urmare a fraudei bancare ieșite la iveală. Printre primele promisiuni ale premierului Filip au fost reluarea dialogului cu UE, deblocarea finanțării externe, recuperarea banilor dispăruți din bănci, realizarea reformelor în justiție, precum şi depolitizarea instituțiilor de drept.

Executivul condus de el a reuşit să semneze un memorandum cu FMI, prin care se angaja să curețe sistemul bancar de acționari netransparenți şi să prevină fraude similare ca proporție ca cea din 2014. Cu acest ultim angajament guvernarea democrată s-a descurcat ceva mai bine, potrivit mai multor experți. Dialogul şi asistența din partea partenerilor europeni însă au fost blocate mai cu seamă după votarea reformei electorale în 2017, contrar recomandărilor experților Comisiei de la Veneţia, şi anularea din vara lui 2018 a alegerilor locale din Chişinău, câștigate de unul dintre liderii opoziției Andrei Năstase.

În ceea ce priveşte recuperarea „miliardului de dolari dispărut din bănci”, Filip s-a remarcat prin declarația că „90% din cei care figurează în raportul Kroll sunt oameni absolut oneşti”, justificând astfel imposibilitatea de a face public conținutul raportului.

La capitolul justiție în mandatul său, UE a decis să stopeze asistența alocată R. Moldova pentru a reforma sectorul. „Autoritățile moldovene nu au dovedit suficientă hotărâre în a reforma justiția”, se spunea în explicație Uniunii Europene.

Presa a scris de-a lungul anilor că Pavel Filip nu şi-a declarat toate averile, iar afacerile înscrise pe cuscrii săi ar fi prosperat în ultimii ani. Lidera PAS, Maia Sandu, dar și alți politicieni l-au acuzat că și-a favorizat rudele ca să instituie monopol asupra afacerii cu exportul de miez de nucă, acuzație respinsă de Filip.

​Maia Sandu, prim-ministru învestit la 8 iunie

- ministră a Educaţiei (24 iulie 2012 - 30 iulie 2015), în guvernele Vlad Filat, Iurie Leancă şi Chiril Gaburici

- director al Direcţiei generale politici macroeconomice şi programe de dezvoltare de la Ministerul Economiei (18 august 2005 – 30 iunie 2006)

- lidera Partidului Acţiune şi Solidaritate (PAS), care împreună cu Partidul Platforma „Demnitate şi Adevăr” condus de Andrei Năstase formează Blocul electoral ACUM

A candidat la prezidențialele din 2016, în competiție cu Igor Dodon, clasându-se pe a doua poziție. În ciuda scorului, unii analişti au constatat că numărul de voturi acumulat era o performanță pentru un politician de dreapta.

Se declară opozanta lui Vladimir Plahotniuc, pe care îl numeşte oligarh și îl acuză de capturarea ostentativă a celor mai importante instituții de stat.

A lucrat la Ministerul Economiei în perioadele 1994-1998 şi 2005-2006, ultima funcţie deţinută a fost cea de director al Direcţiei generale politici macroeconomice şi programe de dezvoltare.

În 2009-2010, Maia Sandu a făcut un master în administrație publică la Harvard Kennedy School of Government, după care a fost angajată la Banca Mondială, sediul central din Washington, unde a activat timp de doi ani în calitate de consilier al directorului executiv.

Ex-ministra Educaţiei, Maia Sandu, a devenit ținta unor valuri de critici din cauza că ar fi închis zeci de şcoli, iar „reforma acesta s-a făcut fără consultarea populației (și fără consultări publice generale)”. Sandu a replicat că a preluat reforma în derulare de la predecesorii ei, urmare a angajamentelor foștilor decidenți de la Chişinău care se promiseseră partenerilor de dezvoltare să reducă cheltuielile publice.

Din iniţiativa ei, au fost instalate camere video în centrele de Bacalaureat, pentru a fi prevenite tentativele de copiat şi eventuale fraudări ale examenelor. Această mică revoluție în educaţie a provocat deopotrivă laude şi critici, inclusiv din partea unor actori politici.

Ţinta reformelor au fost şi directorii de gimnazii şi licee, mai ales acei care fuseseră numiţi pe termen nelimitat fără să treacă printr-un concurs de selecţie, circa o treime din total. Lichidarea acestui privilegiu a fost prevăzută în Codul Educaţiei, adoptat în vara lui 2014, dar a fost suspendată peste un an, după ce conducerea Ministerului Învățământului a fost schimbată.

În luna iulie 2015, urmare a demisiei lui Chiril Gaburici, candidatura Maiei Sandu pentru şefia Guvernului părea să fie foarte potrivită. Presa a scris că ea a cerut o întâlnire cu liderii celor trei partide din coaliţia de guvernare, în prezenţa reprezentanților partenerilor de dezvoltare, şi că a avut câteva condiţii: schimbarea guvernatorului BNM şi a procurorului general, remaniere respinsă de democraţi pentru că ar fi însemnat să renunţe la presupusul control politic al celor două instituţii.

Fruntaşul democraţilor Vladimir Plahotniuc afirma că fosta colegă de guvernare a început să-şi schimbe părerea despre liderii PD doar după ce nu a fost promovată prim-ministru. Criticii ei, inclusiv foşti colegi de guvernare, i-au reproşat că a făcut parte din cabinetele de miniştri care vor intra în istorie pentru deciziile controversate şi netransparente adoptate în cazul dispariției a circa un miliard de dolari din sistemul bancar şi a concesionării aeroportului Chişinău şi că, fiind la putere, ar fi tolerat fărădelegile pe care le invocă de când s-a situat în opoziţie.

Lidera PAS a precizat că la data adoptării primei garanţii acordate de guvern în cazul creditelor de 9,4 miliarde de lei oferite băncilor devalizate din rezervele valutare nu se afla în ţară. A votat doar pentru cea de-a doua din martie 2015. Ea a infirmat însă informațiile ca ar fi votat pentru concesionarea aeroportului.

La sfârşitul anului 2015, fosta ministră a Educaţiei a anunţat că lansează o mişcare politică „care să demoleze sistemul corupt, să aducă o clasă politică nouă promovată în baza meritocrației”. A făcut echipă cu Andrei Năstase, liderul Partidului Platforma Demnitate şi Adevăr, şi la prezidențiale din 2016, când au decis să meargă cu un singur candidat din partea formațiunilor de opoziţie de dreapta care ar avea mai multe şanse. Acest candidat a fost desemnat în urma sondajelor de opinie.

La capitolul avere, a declarat că deţine un apartament în Chişinău, o maşină şi aproape 75 de mii de dolari în conturi. Din declaraţiile ei rezultă că în ultimii ani trăiește din economiile acumulate.

​Iurie Leancă, vicepremier în exercițiu pentru integrare europeană (din ianuarie 2018)

- fost premier: 25 aprilie 2013 – 18 februarie 2015

-ex-ministru de externe, vicepremier: 25 septembrie 2009 – 25 aprilie 2013

- vicepreşedinte al Parlamentului: 2 iunie 2016 - 22 decembrie 2017

- prim-viceministru: 1999

Oricâte merite a avut în cariera sa diplomatică, presa l-a taxat pentru că, în timpul cât a fost șef de executiv, a concesionat unor companii ruse, în condiţii netransparente, Aeroportul Internaţional Chişinău, pentru un termen de 49 de ani, a pierdut pachetul de control de la Banca de Economii şi a acordat, în secret, în noiembrie 2014, 9,4 miliarde de lei credite de urgenţă din rezervele BNM celor trei bănci devalizate – Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank.

„Am fost doar un prim-ministru, nu depindea numai de guvern”, a spus el la Jurnal TV când i s-au cerut explicaţii despre deciziile adoptate în cazul BEM. În alte cazuri Leancă s-a justificat prin lipsa de experienţă şi recomandările specialiștilor din domeniu.

Președintele Igor Dodon şi fostul şef al statului Vladimir Voronin sunt de părere că Iurie Leancă s-ar face vinovat de frauda bancară. Criticii lui spun că demult ar fi trebuit să ajungă pe banca acuzațiilor şi doar afilierea, de după culise, cu Vladimir Plahotniuc l-ar fi salvat de tragerea la răspundere.

„Nu am de ce să mă tem și de ce să mă ascund. Atunci când am fost citat de CNA, m-am prezentat”, a spus în replică Leancă.

Iurie Leancă a făcut studii la Institutul de Stat pentru Relaţii Internaţionale din Moscova. În 1989 a fost secretar II în cadrul ambasadei URSS la Bucureşti.

Între 2001 şi 2009 a fost vicepreşedinte al companiei petroliere Ascom a milionarului moldovean Anatol Stati, cu o pauză de doi ani, 2005-2007, când a fost consilier al Înaltului Comisar OSCE pentru minorităţi naţionale.

În februarie 2015, după ce cabinetul alcătuit de Iurie Leancă nu a acumulat numărul necesar de voturi în legislativ, iar peste o săptămână Guvernul Gaburici a fost învestit, a anunțat că părăsește PLDM-ul condus de Vlad Filat. A fondat ulterior Partidul Popular European. Peste un an, foştii colegi de partid Octavian Ţîcu şi Oazu Nantoi, astăzi ambii deputaţi din partea Blocului ACUM, l-au acuzat că ar fi şantajat de liderul democraţilor Vladimir Plahotniuc.

Legat de activitatea la Externe, în primăvara lui 2013 a ieşit la iveală faptul că plăcuțe cu numere diplomatice eliberate pentru misiunea moldovenească de la Moscova au fost transmise în folosinţă unor persoane controversate, inclusiv omului de afaceri Ilan Şor şi soţiei sale, cântăreaţa care are numele de scenă Jasmin. La un număr de 12 angajaţi existau 60 de maşini scumpe cu numere diplomatice. Situaţia s-ar fi repetat şi la Kiev.

De asemenea, ministrului Leancă i s-a reproşat că a angajat în diplomaţie rude, Alexandru Prigorschi şi Iulian Fruntaşu, fiind verişori ai soţiei sale.

​Andrei Năstase, vicepremier, ministru al afacerilor interne în Cabinetul Sandu

- procuror la Procuratura de transport: 1997-2000

- director adjunct al companiei de stat Air Moldova: 2000-2002

- avocat: 2002-2015

- lider al Partidului Platforma „Demnitate şi Adevăr”: din 2015 - prezent

Andrei Năstase a intrat în politică pe valul mişcării protestatare antiguvernamentale din 2015, generate de dispariţia din sistemul bancar a circa un miliard de dolari. Pe măsură ce urca în topul popularității, adversarii săi au scos în vileag relațiile lui Năstase cu oamenii de afaceri Victor Ţopa şi Viorel Ţopa, pe care i-a reprezentat în instanță în litigii economice. Cei doi sunt foşti parteneri de afaceri ai liderului democraților de azi Vladimir Plahotniuc. Ei au părăsit Republica Moldova înainte de anunțarea sentințelor de condamnare la privațiune de libertate.

Năstase a fost ales primar al Chişinăului în iunie 2018, dar scrutinul a fost anulat pe motiv că rezultatul ar fi fost afectat din cauza agitaţiei electorală în ziua alegerilor pe reţele sociale, un domeniu nereglementat în R. Moldova. Această decizie a dus la suspendarea suportului financiar promis de UE R. Moldova şi la răcirea relațiilor cu Bruxelles-ul. Guvernarea a regretat anularea scrutinului, dar s-a declarat neputincioasă în găsirea soluțiilor pentru instaurarea edilului ales.

Andrei Năstase a absolvit Facultatea de Drept la Universitatea „A.I. Cuza” de la Iaşi, după care a lucrat la Procuratura de transport, în funcția de ajutor al procurorului de transport. În 1998, l-a cunoscut pe Victor Ţopa, iar în 1999 i-a devenit fin de cununie, a povestit el pentru „Ziarul de gardă”.

În aprilie 2000 Năstase a fost numit vicedirector al companiei de stat Air Moldova. În acea perioadă, preşedinte al Administraţiei de Stat a Aviaţiei Civile era Victor Ţopa.

Năstase își declară drept obiective prioritare lupta cu „regimul oligarhic care a capturat ţara” şi stârpirea corupţiei. Presa care sprijină PDM pune la îndoială sinceritatea lui Năstase, întrucât Victor Ţopa şi Viorel Ţopa ar conduce din umbră Platforma „Demnitate şi Adevăr”, iar Andrei Năstase ar fi executorul directivelor venite de la cei doi oameni de afaceri care ar urmări venirea la putere în Republica Moldova ca să scape de executarea pedepsei penale şi să se răzbune pe Plahotniuc.

I se reproșează că nu şi-ar inica toate sursele de venit, declarând 0 lei din salariu pentru ultimii ani, în timp ce soţia sa stă cu cei trei copii în Germania.

O parte din avere a fost trecută pe numele mamei sale şi a soacrei, au relatat mass-media deţinute sau apropiate de Vladimir Plahotniuc. Năstase a recunoscut că a înscris averea pe numele unor rude pentru a evita un eventual sechestru injust imposibil de stăvilit „într-o ţară în care justiţia este controlată”. De asemenea, el a negat faptul că Victor Ţopa și Viorel Țopa ar contribui la bugetul partidului, insistând că formațiunea activează pe donaţii.

Liderul Platformei „Demnitate şi Adevăr” se declară român şi adept al unirii cu România în cadrul Uniunii Europene. Criticii lui însă nu-i pot ierta asocierea tactică din iarna lui 2016, cu pro-ruşii Renato Usatâi şi Igor Dodon şi mărșăluirea în comun prin centrul Chişinăului. Din acea perioadă datează declaraţia despre gestul „de a pune batista pe țambal”, ceea ce a fost tălmăcit în presă drept renunțarea temporară la promovarea vectorul geopolitic proeuropean. Năstase a declarat în repetate rânduri că presa a scos din context aserțiunea și i-a imprimat un sens inventat.

El a ţinut să precizeze că „batista pe ţambal” îi viza pe oponenţii lui, care sub flamura integraţionistă au furat bani din sistemul bancar şi au admis „spălătoria rusească”.

În campania electorală pentru prezidențiale din 2016 a negociat cu fosta ministră a Educaţiei, Maia Sandu, preşedinta Partidului Acţiune şi Solidaritate, identificarea unui candidat comun şi s-a retras în cele din urmă în favoarea ei. Cei doi au format echipă comună şi la alegerile parlamentare din februarie 2019, când au format Blocul electoral ACUM.

​Cristina Lesnic, vicepremier pentru reintegrare în Guvernul Filip (din ianuarie 2018)

Până a fi numită vicepremier a fost şefa Direcției analiză, monitorizare și evaluarea politicilor din cadrul Ministerului de Interne şi șefa Direcției relații internaționale şi integrare europeană a MAI.

Are studii juridice la Universitatea de Stat din Moldova.

În mandatul ei, Chişinăul a agreat ideea plăcuțelor neutre de înmatriculare pentru deținătorii de automobile din stânga Nistrului, care le permit să circule peste hotare. Această propunere a fost respinsă categoric de predecesorii ei Eugen Carpov şi George Balan.

Înțelegerea ce se referă la plăcuțele auto face parte din aşa-numitul pachet „Berlin-plus”, laolaltă cu chestiunea accesului neîngrădit la terenuri pentru ţăranii din raionul Dubăsari, restabilirea legăturilor telefonice între cele două maluri ale Nistrului, chirii şi servicii mai mici în cazul școlilor cu predare în grafia latină din Transnistria, încetarea dosarelor politice, accesul pe podul de la Gura Bâcului, recunoașterea diplomelor de studii. Acest document a fost salutat de partenerii externi, dar criticat de mai mulți experți locali pentru că ar „depăși liniile roșii” şi ar recunoaște indirect aşa-zisa statalitate a Republicii Moldoveneşti Nistrene.

​Vasili Şova, vicepremier pentru reintegrare în Cabinetul Sandu

- ministru al reintegrării: 2002-2009, în guvernele Tarlev şi Grecianîi

- consilier prezidențial responsabil de domeniul reintegrării: decembrie 2016 – iunie 2019

- deputat în Parlamentul R. Moldova (1990-1994, 2009-2010, 2010-2014)

- viceministru de externe: 1995-1998

- ambasador al R. Moldova în China: 1998-2002

Vasili Şova a fost deputat în primul Parlament, semnatar al Declarației de independență. Are studii în construcții navale (Nikolaev, Ucraina) și în drept la Universitatea de Stat din Moldova.

În anii 1983-1988 a activat în cadrul Ministerului de Interne, după care a fost prim secretar al Komsomolului din orașul Chişinău. În 1994 este angajat în Ministerul de Externe, şef de secţie, şef adjunct al Direcţiei CSI, ulterior viceministru.

Potrivit Inițiativei Civice pentru un Parlament Curat din 2010, care amintea despre un raport al Curții de Conturi, se spune că în perioada 1996-1998, pe când deţinea funcţia de viceministru al afacerilor externe, Vasili Şova a fost implicat în acordarea paşapoartelor diplomatice persoanelor care nu aveau dreptul să le primească. Curtea a mai stabilit că Şova, alături de alte persoane responsabile, ar fi admis gestionarea proastă a finanțelor publice şi cheltuieli nejustificate.

Din 2002 Şova a făcut parte din echipa PCRM, fiind ministru al reintegrării şi deputat din partea acestei formațiuni. În noiembrie 2014 a candidat pentru un nou mandat pe lista PCRM, dar nu a intrat în legislativ. În 2016 a redevenit responsabil de domeniul reintegrării, la Preşedinţie.

​Chiril Gaburici, ministrul Economiei şi Infrastructurii în exerciţiu

- ex-prim-ministru: februarie - iunie 2015

Gaburici s-a produs în demnități înalte în două episoade. La prima ieșire în față reputația onorabilă de manager la compania de telecomunicații Moldcell nu l-a salvat de tirul de întrebări privind presupusa diplomă de studii falsificată. Din întâmplare presa a descoperit că deşi ar fi picat bacalaureatul, Gaburici a reuşit să termine o facultate, un master şi chiar să se înscrie la doctorat, iar diploma unei şcoli medii pe care nu a frecventat-o trezea suspiciunea că ar fi obţinut-o în condiţii obscure. Gaburici ar mai avea în palmares o exmatriculare de la Academia de Studii Economice a Moldovei pentru absența îndelungată de la ore.

Susținătorii săi au încercat să-l prezinte drept geniu rebel care s-ar înscrie în șirul de manageri și politicieni de succes cu studii generale ratate, dar cu o foarte bună specializare. În cele din urmă, meciul cu presa, care a insistat pe o anchetă oficială, a fost pierdut, mai cu seamă după ce Maia Sandu în ipostaza-i de ministru al Educație a prezentat cu transparență maximă performanțele academice ale colegului de la guvernare.

La 12 iunie 2015, Gaburici a declarat că demisionează din postul de şef al Guvernului inclusiv din cauza anchetei penale inițiatei de instituțiile de drept pe cazul diplomelor de studii. Dosarul penal însă a fost clasat la mai puţin de o lună de la demisie, deoarece, potrivit procurorilor, trecuse 20 de ani de la comiterea infracțiunii, deci ar fi expirat termenul de prescripție.

Gaburici a condus un guvern minoritar, învestit cu votul liberal-democraților şi democraților, fiind sprijinit şi de comuniști. Când şi-a depus mandatul, Chiril Gaburici spunea că nu are sprijin politic pentru reforme, pentru lupta împotriva corupţiei şi anchetarea fraudei bancare.

În perioada cât a condus Guvernul, Cabinetul Gaburici a acordat, într-o şedinţă secretă, cea de-a doua garanţie (de 5,3 miliarde de lei) din rezervele valutare al statului în folosul băncilor secătuite fraudulos de infractori încă neidentificați. Presupusa complicitate a lui Gaburici la acoperirea fraudei bancare l-a determinat pe şeful statului Igor Dodon să refuze numirea lui Gaburici în funcţia de ministru al Economiei şi Infrastructurii. Nu doar Dodon îl vede complice, dar şi fostul preşedinte Vladimir Voronin, care a declarat că locul lui Gaburici, ca şi a lui Iurie Leancă, este în închisoare lângă ex-premierul Vladimir Filat.

În ianuarie 2018, în urma unei remanieri anunțate mai întâi de liderul PDM, Vladimir Plahotniuc, Chiril Gaburici a revenit în Guvern în calitate de ministru al Economiei. Unii observatori ai scenei politice au concluzionat în baza acestei reapariții că Gaburici ar fi fost şantajat de democraţi.

În cel de-al doilea mandat de membru al executivului Gaburici a promovat programul cetățeniei contra investiții, un program controversat prin care guvernarea democrată s-a angajat să vândă pașapoarte moldovenești tuturor celor care vor investi minim 100 de mii de euro. La lansarea de la Dubai de la sfârșitul anului trecut, Gaburici anunțase intenția de a atrage investiții de 1,3 miliarde de euro în cinci ani.

În raportul de expertiză anticorupţie întocmit de CNA despre această lege se spune că „interesele promovate sunt în detrimentul interesului public şi cu riscuri majore pentru siguranţa şi securitatea cetăţenilor şi a statului R. Moldova”. Mai mulţi experţi şi-au exprimat temerea că acest mecanism în realitate deschide ecluzele pentru legalizarea banilor murdari, iar ţara ar risca să piardă regimul liberalizat de vize cu UE pentru că împarte, prin ușa din spate, un privilegiu ce i s-a acordat contra unor condiții strict determinate.

​Vadim Brânzan, ministru al Economiei în Cabinetul Sandu

A studiat fizica şi finanțele în Republica Moldova şi are un MBA în finanțe la Harvard Business School.

Şi-a început cariera la PriceWaterhouseCoopers. În perioada 1994-1999 a activat în birourile PwC din Moscova, Kiev și Chișinău. Între 2001 și 2007 a fost angajat al băncii americane Merrill Lynch. Ulterior a lucrat la un fond de investiţii cu sedii în New York şi Londra, iar din 2014 este fondatorul și partenerul principal al companiei de investiții Logos Advisors cu sediul în Miami, SUA.

În februarie 2016 a candidat la funcţia de guvernator BNM, propunându-și să contribuie la curățirea sistemului bancar şi financiar de oameni de afaceri neonești. În septembrie același an a avut o tentativă de a se înscrie în cursa prezidențială, nereușind să adune numărul necesar de semnături. A spus că vrea să ajute ţara în care s-a născut cu experiența sa acumulată peste hotare. ​La acel moment se vedea ca făcând parte dintr-un guvern numit de el tehnocrat. Mai susținea că în Moldova se simte acasă şi că niciodată nu a plecat, chiar dacă munceşte de 20 de ani peste hotare.

​Ion Chicu, ministru al Finanţelor în Guvernul Filip (din decembrie 2018)

- secretar general de stat al Ministerului Finanțelor: ianuarie – decembrie 2018

- viceministru al Finanţelor: 2006-2008

- consilier al ex-prim-ministrei Zinaida Grecianâi, responsabil pe domeniile economic şi relații externe: aprilie 2008 - septembrie 2009

A terminat Academia de Studii Economice din Moldova, specialitatea management. Lucrează în sectorul public din 2005, fiind şeful Direcţiei generale reforme structurale a Ministerului Economiei. Ulterior a activat consilierul prim-viceprim-ministrei Zinaida Grecianâi şi consilier al premierului când Grecianâi când a condus executivul.

După 2009 a fost consultant responsabil pentru managementul finanțelor publice în diferite proiecte (Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, ECORYS, Banca Mondială). Până a reveni în Guvern, între 2015 şi 2017, a activat la Universitatea de Medicină „Nicolae Testemiţanu”.

În această nouă postură a promovat reforma salarizării menită să ducă la majorarea lefurilor în sectorul public, aşa cum promitea guvernarea, şi reforma fiscală.

Preşedintele Igor Dodon, atunci când a semnat decretul de numire în funcția de ministru, a spus că îl cunoaște pe Chicu „ca un adevărat profesionist, tehnocrat, unul din cei mai buni specialiști în domeniul bugetar, financiar și administrare fiscală”.

​Natalia Gavriliţă, ministru al Finanțelor în Cabinetul Sandu

- secretar de stat la Ministerul Educaţiei: 2014-2015

- șefa Departamentului de politică și coordonare a ajutoarelor din cadrul Aparatului Guvernului R. Moldova: 2008-2009

- Șefa Departamentului pentru politici și dezvoltare macroeconomică de la Ministerul Economiei: 2007-2008

A făcut studii în drept internațional la Universitatea de Stat din Moldova şi în politici publice la Școala de Guvernare John F. Kennedy din cadru Universității Harvard, SUA.

Până a ajunge ministru a lucrat director la Fondul Global pentru Inovații de la Londra.

În 2005 a fost consultant în cadrul Biroul vicepreședintelui pentru Europa și Asia Centrală al Băncii Mondiale, sediul de la Washington DC, după care a activat un timp scurt la Comisia Europeană, Direcția Generală Afaceri Economice și Financiare.

A revenit în R. Moldova în 2007 şi până în 2009 a ocupat diverse funcții publice în Guvern, inclusiv cea de secretară a Comisiei pentru integrare europeană.

Între 2009 şi 2013 a coordonat proiecte la Oxford Policy Management din Londra, o companie de consultanţă ce a ajutat mai multe state să-şi eficientizeze cheltuielile publice.

La Ministerul Educaţiei a făcut echipă cu ex-ministra Maia Sandu atunci când aceasta a optimizat rețeaua de şcoli şi le-a trecut la autogestiune, promovând transparența și responsabilitatea socială.

Victoria Iftodi, ministră a Justiţiei în Guvernul Filip

- ministră a Justiţiei: 2004-2016; martie 2018 – prezent

- judecător la Curtea Constituţională: 2017-2018

- viceministră a Justiţiei: 2003-2004

- ambasadoarea R. Moldova în Franţa: 2006-2010

Ministra Victoria Iftodi a fost printre puținii candidați la funcțiile de membri ai executivului format de PDM sprijiniți fără rezerve de preşedintele Igor Dodon. Toți ceilalți pe care nu i-a agreat șeful statului au fost numiți de spicherul Parlamentului împuternicit de Curtea Constituțională să își asume prerogativele de președinte. Folosirea repetitivă a acestei proceduri a alimentat speculațiile din presă că președintele Dodon ar fi antrenat într-un joc de culise cu democrații lui Vladimir Plahotniuc.

Victoria Iftodi este notar de profesie. A activat la Ministerul Justiţiei din 1994, a fost promovată în posturi de conducere în timpul guvernării comuniste, mai întâi viceministru, după care reprezentant al Guvernului în relațiile cu Parlamentul și Curtea Constituțională şi în cele din urmă a ajuns în fotoliul de ministru.

În 2006 atunci când a fost numită ambasadoare în Franţa, ex-preşedintele Vladimir Voronin se arăta nemulțumit de activitatea Cabinetului de Miniştri în ceea ce priveşte procesul de integrare europeană. Atunci au fost revocaţi din funcţii ministrul Economiei, Valeriu Lazăr, şi cel al Justiţiei, Victoria Iftodi, fiind înlocuiți cu mai tinerii Igor Dodon şi Vitalie Pârlog. „Așteptăm de la Guvern nu numai inițiative legislative, dar şi rezultate efective”, a argumentat Voronin, fiind citat de presa vremii. În perioada guvernării comuniste se practica trimiterea în misiune diplomatică a foştilor coechipieri care nu neapărat au produs rezultate notorii.

Iftodi a revenit în prim-planul vieţii politice în 2016, când democrații preiau şefia executivului, fiind numită din partea Guvernului inițial membru al Consiliului de Integritate al Autorității Naționale de Integritate, după care judecător la Curtea Constituțională. După ce a revenit în poziția de ministră, Victoria Iftodi a avut puține inițiative sau discursuri publice.

​Stanislav Pavlovschi, ministru al Justiţiei în Cabinetul Sandu

- avocat, fost procuror şi ex-judecător la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului din partea Republicii Moldova: 2001-2008

- vicepreşedinte al Partidului Platforma „Demnitate şi Adevăr”

A studiat dreptul la Universitatea din Harkov. A activat în perioada 1985-2001 anchetator pe cauze excepționale la Procuratura Criuleni şi Procuratura Generală, ultima funcție deținută înainte de a părăsi sistemul a fost şef-adjunct al direcţiei urmărire penală, responsabil şi de crima organizată şi de corupţie.

În 2001 a avut o stagiere în SUA. A povestit pentru Jurnal TV că vestea că a fost propus pentru postul de judecător la CEDO de către guvernarea comunistă a aflat-o fiind în America.

Din 2008 a lucrat avocat în Biroul asociat de avocați Corect şi a participant la diferite programe ale UE de reformare a sectorului juridic din Moldova, Georgia, Azerbaidjan, Macedonia.

În 2015 se implică în mişcarea protestatară a Platformei „Demnitate şi Adevăr”, care pleda pentru investigarea fraudei bancare şi tragerea la răspundere a tuturor celor implicați. Ulterior această mişcare se transformă în partid. Plavlovschi a criticat în deosebi magistrații şi procurorii moldoveni, care ar fi, potrivit lui, „profund corupți şi șantajabili”.

​Tudor Ulianovschi, ministru de externe în exercițiu (din ianuarie 2018)

- ambasadorul Republicii Moldova în Elveţia: 2016-2018

- ministru adjunct de Externe: 2014-2016

A studiat dreptul la Universitatea Liberă Internațională, beneficiind de o bursă de un an al programului academic al Guvernului Statelor Unite ale Americii, în statul Kentucky.

Din 2005 activează la Ministerul de Externe în Direcţia America, Asia, Orientul Mijlociu și Africa, cu pauză între 2007 şi 2010, când a lucrat în misiunea diplomatică de la Washington, şi între 2013-2014, când a fost însărcinat cu afaceri a.i. în cadrul ambasadei din Qatar. Ulterior a fost numit viceministru, după care şef de misiune diplomatică în Elveţia.

Când a activat la Geneva, în aceeași ambasada a lucrat şi soţia sa, Corina Cojocaru. Într-un răspuns oferit „Ziarului de gardă”, Ministerul de Externe a spus că Corina Cojocaru, la fel diplomat de carieră, reprezintă ţara la Organizaţia Mondială a Comerţului, fiind desemnată în acest post de Ministerul Economiei. În plus, externele au argumentat că mai multe state trimit la Geneva cupluri de diplomați pentru a economisi resurse bugetare.

​Anticoruptie.md a scris că ministru Tudor Ulianovschi este fiul judecătorului Xenofon Ulianovschi, fost vicepreședinte al Curții de Apel Chișinău, şi verișor cu Irina Ulianovschi considerată o apropiată a liderului PDM Vladimir Plahotniuc. Tatăl Irinei, Gheorghe Ulianovschi, şi, respectiv, unchiul ministrului de Externe, la fel a fost judecător, ex-președinte al Curții de Apel Comrat, în prezent e avocat şi apără magistraţi implicaţi în „spălătoria rusească”.

Fiind întrebat de portalul Deschide.md de ce Chişinăul în ultimii ani şi-a focusat atenția în materie de politică externă pe ţările arabe, Tudor Ulianovschi a menționat, în primul rând, interesul comercial în vederea găsirii noilor pieţe pentru produsele moldovenești şi pentru atragerea investițiilor străine din zona Golfului Persic.

​Nicolae Popescu, ministru de externe în Cabinetul Sandu

- consilier al ex-prim-ministrului Vlad Filat pe probleme de politică externă și integrare europeană, consultant UNDP: 2010 - 2013

Este analist şi profesor la Paris, la Consiliul European pentru Relații Externe şi Școala de Științe Politice.

Are studii în ştiințe politice şi relații internaționale la Universitatea de Stat de Relații Internaționale din Moscova, masterat şi doctorat la Universitatea Central Europeană din Budapesta şi un master în dreptul economic și politică economică internațională la Universitatea din Barcelona.

A activat anterior la câteva importante centre analitice europene: Centrul pentru Studii Politice Europene de la Bruxelles, Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR) de la Londra şi la Institutul pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene (o agenție a Uniunii Europene), unde a fost analist principal între 2013 şi 2018. Este cunoscut pentru studiile sale referitoare la conflictele înghețate şi rolul Rusiei în regiune.

​Eugen Sturza, ministru al Apărării în exercițiu

- ministru: octombrie 2017 - prezent

- consilier al ex-prim-ministrului Vladimir Filat: 2009-2013

- şeful cabinetului ex-prim-ministrului Iurie Leancă: 2013 -2015

- vicepreședintele Partidului Popular European din Moldova

A studiat finanţele la Academia de Studii Economice, după care s-a angajat în Guvern. La un an de la finalizarea studiilor propulsat în postul de consilier al şefului Guvernului.

A fost numit ministru la Apărare fiind propus de coordonatorul fostei coaliții de guvernare dominate de democrați Vladimir Plahotniuc. Președintele Igor Dodon a refuzat să semneze decretul de numire, motiv pentru care a fost suspendat din funcţie cu încuviințarea Curţii Constituţionale. Astfel decretul a fost semnat de ex-președintele Parlamentului Andrian Candu.

Dodon l-a numit pe Sturza „băiat de granturi” și „reformator de birou”, spunând că are „experiență dubioasă” în guvernele lui Vlad Filat și Iurie Leancă. Eugen Sturza a respins aceste critici, afirmând că cunoaște milităria din faşă întrucât s-a născut şi a copilărit într-o unitate militare.

Sturza şi-a propus ca să restabilească cooperarea internațională, să profesionalizeze armata, să nu o implice în jocurile politice, şi să o doteze cu tehnică și armament. El a susținut inițiativa democraților de a trece exclusiv la angajarea militarilor pe baza de contract, deşi a avertizat că măsura implică costuri substanțiale. În 2018, 50% din militari erau în termen, 50% pe bază de contract, către 2020 ar trebui să se ajungă doar la militari prin contract.

„Îmi doresc să ajungem la etapa când în Armata Naţională să vrea să vină oameni şi noi să facem o selecţie. Am început pentru prima dată să achiziţionăm şi muniţii şi armament şi tehnică. Este un pas, iar an cu an vom schimba esenţial această armată”, a declarat el anul trecut.

​Pavel Voicu, ministru al Apărării în Guvernul Sandu

- consilier prezidențial pentru misiuni speciale: august 2017-iunie 2019

- fost comisar la Bender, Călăraşi şi Cimişlia

A absolvit Academia de poliţie „Ştefan cel Mare” şi Academia de Administrare Publică. Din 1995 a ocupat diferite funcții în cadrul Inspectoratului de Poliţie Ungheni şi în cadrul Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției.

A deținut funcția de comisar ale raioanelor Călăraşi şi Cimișlia, precum şi a sectorului Botanica din Chişinău. Din februarie 2016 până în 2017 a fost şef al Inspectoratul de Poliție din Tighina.

Potrivit Pro TV Chişinău, Pavel Voicu a ajuns în atenția opiniei publice în contextul violențelor din aprilie 2009. Fiind comisar al sectorului Botanica, ar fi fost implicat în reținerea şi torturarea tinerilor care au protestat. El a dezmințit pretinsa participare la abuzurile din 2009.

În timp ce era şef al Inspectoratului de poliţie Bender a fost în excursia organizată de preşedintele Igor Dodon la Muntele Athos.

​Monica Babuc, ministră a Educaţiei, Culturii şi Cercetării în Guvernul Filip
- ministru al Culturii: 2013-2017; de la sfârşitul anului 2017 a preluat şi domeniile Educaţiei şi Cercetării în urma unei reorganizări a executivului; a fost ministru în guvernele Iurie Leancă, Chiril Gaburici, Valeriu Streleţ, Pavel Filip

A absolvit Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Moldova, după care a făcut studii postuniversitare la Universitatea „Mihail Lomonosov” din Moscova. Din 1990 a activat în Aparatul Parlamentului, cu o pauză de patru ani (2001-2005) timp în care a condus departamentul resurse umane în filiala Chişinău a Băncii de Economii.

La Parlament, până în 2001, a exercitat funcția de consultant în comisia pentru cultură, știință, învățământ şi mass-media, din 2005 a fost consiliera vicepreședintelui legislativului Iurie Roşca, iar din 2011 s-a aflat în subordinea prim-vicepreședintelui Parlamentului Vladimir Plahotniuc.

Înainte de a adera la PD, a făcut parte din PPCD, fiind preşedinta Societăţii Doamnelor Creştin Democrate. Tot din partea PPCD a candidat de trei ori la funcţia de deputat: pe 5 aprilie şi pe 29 iulie 2009 şi la 6 martie 2005. De asemenea, a fost candidat la funcţia de consilier municipal în 2007.

În perioada apartenenței politice la PPCD a lansat luări de atitudine calificate ulterior homofobe, pledând împotriva marșurilor comunității LGBT (ziarul „Flux” din 6 iunie 2008).

Din 2010 figurează pe listele Partidului Democrat la alegerile parlamentare. La localele din 2015 a candidat la Primăria Chişinău, acumulând un scor de 2,17%.

Când a preluat şi portofoliul de la Educaţie a promis nu doar să stopeze procesul de optimizare a reţelei de şcoli, dar şi să redeschidă instituțiile care și-au încetat activitatea. Portalul specializat pe teme economice Mold-street.com scria recent că în 2018 au fost închise 46 de gimnazii şi licee, date care rezultă din statistica Ministerului Finanţelor.

Presa a scris că Monica Babuc nu a declarat toate bunurile şi afacerile pe care le deţinea împreună cu soţul. Comisia Naţională de Integritate a constatat în 2015 că ministra Culturii nu a indicat în declarația de avere că soţul ei mai deţine 1/3 dintr-un apartament, un automobil, patru conturi bancare şi cote-părţi în câteva întreprinderi. Monica Babuc a explicat că a comis o scăpare mecanică și că întreprinderile nu activează. În baza acestor comentarii CNI și-a retras obiecțiile deoarece „omisiunile nu au fost făcute cu rea-credinţă”.

​Liliana Nicolăescu-Onofrei, ministră a Educaţiei, Culturii și Cercetării în Cabinetul Sandu
- viceministră a Educaţiei 2013-2015
- vicepreşedintă a Partidului Acţiune şi Solidaritate

A absolvit Facultatea de Litere la Universitatea de Stat din Moldova, după care a predat timp de doi ani la catedra de Limba Română. Are studii postuniversitare la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi la Teachers College, Universitatea Columbia din New York, SUA (ultima la distanţă).

În anii 1996-1998 a lucrat la Fundaţia Soros Moldova, director al programului Modernizarea învățământului umanistic şi şef de direcţie educaţie.

Din 1998 până în 2012 activează la Centrul educațional Pro-Didactica, până în 2010 în calitate de director executiv. A fost expert în mai multe proiecte internaționale ce vizau învățarea limbilor nonmaterne şi a deprinderilor antreprenoriale, derulate de Înaltul Comisar pentru Minorități Naționale al OSCE (Haga), PNUD sau Comisia Europeană.

A fost angajată la Ministerul Educaţiei în 2012 în calitate de consilieră a Maiei Sandu, proaspăt numită în funcţia de ministră. Din vara lui 2013 a fost promovată viceministru, funcţie pe care a îndeplinit-o până în august 2015, demisionând din serviciul public după plecarea ministrei Sandu. A urmat-o când a anunțat că adună un partid nou cu oameni care nu au mai fost în politică.

​Silvia Radu, ministra în exercițiu a Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale
- ministru: din septembrie 2018
- primar interimar al municipiului Chişinău: noiembrie 2017-aprilie 2018
- şefa secţiei relaţii internaţionale la Departamentul de stat de Energetică, Resurse Energetice şi Combustibil: 1997-1999 (pe atunci autoritatea de administrare a energeticii)

Până a ajunge în politică a ocupat timp de 15 ani diverse posturi în conducerea reprezentanței din Republica Moldova a companiei spaniole Union Fenosa. În acest context a fost prezentată de o parte a presei drept unul dintre managerii de top din ţară.

Silvia Radu are două facultăţi: limbi străine (spaniolă-italiană) şi dreptul la Universitatea de Stat; studii postuniversitare în relaţii internaționale la Academia de Administraţie Publică şi o şcoală de business la Universitatea Navarra din Barcelona, Spania.

Din iarna lui 2016, pe fundalul protestelor stradale generate de aflarea despre frauda bancare, şi-a exprimat intenţia de a fonda un partid politic. Trambulină pentru intrarea în politică i-au servit alegerile prezidențiale de la sfârșitul aceluiași an, în care a încercat să acrediteze imaginea de candidat apolitic şi neșantajabil. A acumulat 0,37% din sufragii.

Candidatul la prezidențiale Silvia Radu a fost cea care a cerut excluderea reprezentantei partidului lui Ilan Şor Inna Popenco din cursa electorală, pe motiv că promovarea magazinelor sociale şi cardurile de reducere oferite cadou ar corupe alegătorii. Popenco a spus atunci că scoaterea ei din cursă era „opera puterii”.

La sfârşitul anului 2017 ajunge primar interimar al capitalei, în condiţiile în care fostul edil Dorin Chirtoacă era în arest şi suspendat din funcție prin decizie judecătorească pentru un dosar de corupţie, la fel cercetați penal erau şi adjuncţii săi.

După patru luni, în mai 2018, a fost organizat un scrutin anticipat pentru postul de primar, la care Silvia Radu iar s-a înscris în calitate de candidat independent. Mai mulţi contracandidați şi analiști au spus că Radu ar fi fost susținută tacit de Partidul Democrat, grație căruia ar fi preluat interimatul funcţiei de primar. Drept dovadă ei au invocat promovarea intensă a Silviei Radu la televiziunile controlate de liderul democraților Vladimir Plahotniuc şi ajutorul acordat de PD pentru a aduna semnături de sprijin punând în funcţiune pârghiile administrative. Silvia Radu a respins aceste acuzații calificându-le drept speculaţii.

Deşi mai multe sondaje arătau că va accede în turul al doilea, sociologii au greşit, ea s-a clasat pe locul al treilea, cu 17,65%, în consecință a demisionat din postul de primar interimar.

În septembrie 2018 este promovată de liderul PD, Vladimir Plahotniuc, în poziție de ministră a Sănătăţii şi Protecţiei Sociale. Plahotniuc i-a lăudat calităţile manageriale. Şi de această dată a pozat în neafiliată politic deşi face parte dintr-un guvern al Partidului Democrat.

Familia Radu deține 33 de hectare de vie în satul Fârlădeni, Hânceşti, şi un iaz; alte trei hectare de pământ arabil în Cimişlia şi un lot de contrucţii în Chişinău; o vilă şi trei apartamente în capitală; trei maşini; cote părţi la trei firme, precum şi hârtii de valoare la Banco Santander. L-a avut partener de afaceri pe Valentin Vizant, fost membru al Comisie Electorale Centrale, ex-director general al Administraţiei de Stat a Aviaţiei Civile şi ex-director al Poştei Moldovei, tot el şi naş democratului Sergiu Sârbu.

​Ala Nemerenco, ministra Sănătății, Muncii și Protecției Sociale în Cabinetul Sandu

- director al Clinicii Universitare de Asistență Medicală Primară a USMF „Nicolae Testemițanu”: 2002-2012 şi 2015-2016
- consilier al ministrului Sănătății din România Vlad Voiculescu (din Guvernul Cioloş): 2016-2017
- consilier municipal în Chişinău: 2015-prezent

Este medic de profesie, cu doctorat în medicină socială şi management. Lucrează în sistem din 1982, de la absolvirea facultăţii. Din 2005 este conferențiar universitar la Şcoala de management şi sănătate publică a USMF „Nicolae Testemițanu”. Între 2006 şi 2011 a fost specialist principal în medicina de familie al Ministerului Sănătății.

A avut mai multe stagii în Statele Unite, Israel, Olanda şi Japonia.
În 1998-2000 a fost vicedirector la AMT Centru din Chişinău, iar între 2002-2012 şi 2015-2016 - director al Clinicii Universitare de Asistență Medicală Primară a USMF „Nicolae Testemițanu”.

Din 2012 este consultant în mai multe proiecte internaționale. În perioada 2012-2015 a fost şefă de proiect la Oficiul din R. Moldova al Organizației Mondiale a Sănătății, după care a fost consiliera ministrului Sănătății din România, în cadrul unui proiect al Băncii Mondiale. În ultimii ani a fost expert internațional în Albania, Georgia, Kazahstan şi Kîrgîstan.

În 2015 a candidat la localele din Chişinău în echipa ex-premierului Iurie Leancă, fiind aleasă consilier municipal; în septembrie același an devine vicepreşedintă a Partidului Popular European din Moldova. În vara lui 2016 s-a retras din partid.

​Nicolae Ciubuc, ministru al Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului în Guvernul Filip

- ministru: din septembrie 2018

- director adjunct al Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură: 2010-2016, în 2016 director interimar

A studiat dreptul la Universitatea de Stat din Moldova şi are un masterat în management public la Academia de Administrare Publică.

Din 2004 lucrează la Ministerul Agriculturii, consultant în Direcția juridică şi armonizare a legislaţiei. Între 2007 şi 2010 a fost şeful adjunct al acestei Direcţii. A îndeplinit funcţia de președinte al Consiliului de administrație ÎS „Moldagrotehˮ (2007-2016), președinte al Consiliului de administrație ÎS „Centrul de standartizare și experimentare a calității producției din conserveˮ (2008-2016) şi membrul în Consiliul de administrație al SA „Franzeluțaˮ (2014-2016).

Din 2010 se află la conducerea agenției care alocă subvenții producătorilor agricoli.

În 2015 a fost ales consilier raional la Nisporeni din partea PLDM. La alegerile parlamentare din februarie 2019 a candidat din partea Partidului Democrat în circumscripția nr. 15 Călărași şi a fost ales deputat.

​Presa a scris că în 2014 poliţia a efectuat percheziţii în biroul lui Nicolae Ciubuc, pe atunci vicedirector la AIPA, care ar fi fost bănuit de acordare ilegală a subvențiilor. Atunci i-a fost ridicat calculatorul de serviciu. În timp dosarul ar fi fost clasat.

De asemenea, Ciubuc a fost bănuit că nu şi-a declarat casa în care locuieşte şi nici maşina cu care circulă. Comisia Naţională de Integritate a inițiat un control, dar a constatat că demnitarul nu posedă aceste bunuri, în acte ele aparţin unor rude.

În perioada în care exercita funcția de director interimar al AIPA, Nicolae Ciubuc a fost implicat într-un caz de refuz de a furniza informații de interes public. Portalul Moldova Curată a cerut de la AIPA copia documentelor unei licitații în care câștigase firma unui deputat democrat. La indicațiile lui Nicolae Ciubuc, numele angajaților AIPA care au făcut parte din grupul de lucru care a selectat câștigătorul, au fost secretizate. Nicolae Ciubuc a invocat atunci respectarea Legii privind datele cu caracter personal.

Georgeta Mincu, ministra Agriculturii în Cabinetul Sandu

A studiat relaţiile economice internaționale la Universitatea „Ovidius” din Constanţa şi are un master în studii de dezvoltare la Şcoala de Politică și Relații Internaționale a University College Dublin, Irlanda.

După facultate, în 1995-1997, a activat la Agenţia pentru Promovarea Investiţiilor Străine din cadrul Ministerul Economiei. Ulterior a fost şefa Direcţiei Organizaţiei Mondiale a Comerţului din cadrul aceluiași minister. A mai lucrat la Serviciul Vamal, iar din 2004 este consultant în mai multe proiecte internaționale derulate de Banca Mondială, Organizația Internațională pentru Migrație, FAO ONU pentru Agricultură, USAID, Misiunea UE de consiliere în politici publice.

Până a fi numită ministră, a condus un centru de dezvoltare și management.

​Alexandru Jizdan, ministru de Interne în exerciţiu

- ministru: din ianuarie 2016

- director adjunct al Serviciului de Informații și Securitate: octombrie 2015 – ianuarie 2016

- Șeful Departamentului servicii operative a MAI: 2008-2014

A absolvit Academia de Poliție „Ștefan cel Mare” şi Academia de administrație publică, Facultatea de Administrație Publică.

Lucrează în poliţie din 1997, inspector în Direcţia de combatere a crimei organizate şi a corupţiei. În 2002 ajunge şeful Direcţiei. În decembrie 2002 este transferat în Direcţia poliţiei judiciare, unde activează până în 2006. Ulterior devine şef-adjunct al Direcţiei poliţia criminală a Departamentului servicii operative. În 2007 şi 2008 creşte în grad devenind adjunct şi apoi şef al Departamentului servicii operative.

În 2014 Jizdan şi-ar fi pierdut postul pentru că ar fi dat indicații comisarului de la Făleşti să nu raporteze cazul omorului din „Pădurea Domească”, acuzații dezmințite ulterior de Jizdan.

​

Potrivit unui document publicat de RISE Moldova, numele lui Jizdan a mai apărut în contextul presupusei protecții oferite unor grupărilor de contrabandă şi scurgerii de informații operative. În 2004 el ar fi fost sancţionat disciplinar de ex-ministru Gheorghe Papuc. Jizdan a confirmat autenticitatea documentului publicat de RISE, dar a spus că şi-a demonstrat nevinovăția în instanţă.

Controversatul politician Renato Usatâi le-a povestit jurnaliştilor RISE, în 2013, că l-a plătit pentru anumite informaţii pe Alexandru Jizdan. Totodată, Usatîi le-a spus ziariştilor că el ar fi aranjat o întâlnire între Jizdan şi Vlad Plahotniuc, prin Dorin Damir, președintele federației de K1 din Moldova şi un apropiat al lui Plahotniuc. O investigaţie a jurnaliştilor OCCRP arăta că Jizdan şi cu Damir sunt buni prieteni de multă vreme.

Jizdan a mai apărut în atenţia presei în contextul averilor acumulate. Tot jurnaliştii de la RISE constatau că acesta a reuşit să construiască o vilă impunătoare în suburbia Codru şi să deţină maşini scumpe chiar dacă a lucrat numai la stat cu salarii modeste. Imobilul a fost declarat oficial după ce au apărut informaţii în presă, fiind înscris pe numele socrilor, au mai menţionat aceleaşi surse.

Alexandru Jizdan a candidat la alegerile parlamentare din februarie 2019 din partea PD, reuşind să devină deputat în circumscripţia Anenii Noi.