Din confortul biroului său de la Kremlin, Vladimir Putin a admirat cum o rachetă balistică intercontinentală rusă Sarmat s-a izbit miercuri de o țintă în peninsula Kamchatka din estul îndepărtat al Rusiei, la 6000 de kilometri depărtare.
Presa internațională a interpretat în mod divers testarea acelei rachete pe care Occidental o mai cunoaște sub numele de "Satan II" și a cărei pomenire reînvie temerile că Putin ar putea folosi arme nucleare tactice. Cu toate astea, la Londra The Daily Telegraph vede în asta un semn de slăbiciune, iar specialistul în chestiunile militare al ziarului, Con Coughlin, explică cum problemele lui Putin ar putea să se agraveze rapid.
Putin a cântat laude acestor rachete intercontinentale, insistând că ele sunt invincibile, dar, scrie The Telegraph, analiștii occidentali spun că această salvă războinică a lui Putin e doar simbolică, demonstrând de fapt „slăbiciunea”, „nesiguranța” și „frustrările” lui legate de războiul din Ucraina.
La fel, în Turcia, cotidianul pro-guvernamental Sabah estimează că Rusia e pe cale de „a pierde mâna” în războiul din Ucraina. (Despre cum Turcia a devenit arbitrul de facto al Mării Negre am mai scris aici.)
Dar, desigur, presa rusă, sau ce a mai rămas din ea, laudă asta ca pe un semnal clar că Moscova este capabilă „de un răspuns zdrobitor, o răzbunare care va pune capăt istoriei oricărei țări ce încalcă securitatea Rusiei și a poporului său”.
În acest timp, cum o scrie The Guardian, Putin a decis că atacarea directă a complexului industrial din Mariupol ar fi „nepractică” și a ordonat încercuirea zonei astfel încât „să nu treacă nici o muscă”.
Pentru aceasta, a reapărut dispărutul o vreme Seghei Șoigu, ministrul apărării. La Moscova, Kommersant oferă chiar transcrierea discuției televizate a acestuia cu Putin.
În chestiunea sprijinului continuu adus Ucrainei de Occident, El Pais, în Spania, se ocupă de vizita fulger efectuată la Kiev de premierul Pedro Sánchez împreună cu șefa guvernului Danemarcei Mette Frederiksen, cei doi membri NATO anunțând mari livrări de armament.
În Italia, La Repubblica se oprește supra faptului că Putin nu vrea un armistițiu de Paști.
Tot La Repubblica continuă ancheta inițiată de Radio Europa Liberă (Radio Svoboda) în legătură cu adevărata soartă a marinarilor de pe nava-amiral Moskva, scufundată de ucraineni, marinari dintre care majoritatea par să se fi dus la fund odată cu nava.
Săptămânalul britanic The Economist revine asupra inițiativei scandaloase și contestate a guvernului lui Boris Johnson de a trimite de acum înainte refugiații “ilegali” (inclusiv, teoretic, ucrainenii) în… Rwanda.
Scrie The Economist: «Marea Britanie a fost una dintre primele țări care au ratificat Convenția ONU privind refugiații din 1951, cea care a definit obligația țărilor de a proteja fugarii de persecuții care ajung pe teritoriile lor și de a nu-i lăsa în pericol. Acum, însă, Marea Britanie trage în direcția opusă. Guvernul conservator este frământat de chestiunea numărului tot mai mare de oameni (aproximativ 29.000 anul trecut) care ajung în Marea Britanie cu ambarcațiuni mici și precare, traversând Canalul Mânecii dinspre Franța. Pe 14 aprilie, Londra a semnat un memorandum de înțelegere cu Rwanda, care i-ar permite să trimită cu avionul solicitanții de azil ce ajung pe țărmurile Marii Britanii direct în țara africană, fără să asculte solicitările acestora. Rwanda, care primește sume considerabile ca parte a acordului, va lua în considerare dacă să le acorde azil acolo, în Rwanda. Refugiaților nu li se va permite însă să se întoarcă în Marea Britanie.»
Peste ocean, un comentariu în Washington Post numește târgul încheiat de Londra cu Rwanda în chestiunea refugiaților “dezgustător” (“repulsive”). Cotidianul din capitala SUA amintește printre altele de numărul mare de rwandezi, oameni simpli sau figuri politice, care s-au exilat, fugind de regimul opresiv din acea țară.
Înfundat în scandalul petrecerilor clandestine din Downing Street în timpul izolării din pandemie, premierul britanic este acum ținta unei anchete parlamentare, lansată joi de deputați, pentru a stabili dacă liderul conservator i-a înșelat și mințit în această afacere. Luată prin consens fără măcar un vot, decizia „fără precedent” a parlamentarilor britanici de a deschide o anchetă asupra primului ministru tinde să-l oblige în cele din urmă pe Boris Johnson să demisioneze, notează The Independent.
În nenumărate rânduri în fața Parlamentului, Boris Johnson a asigurat că toate regulile au fost respectate, afirmație contrazisă de amenda aplicată lui de poliție în urmă cu o săptămână pentru încălcarea regulilor sanitare. Dar inducerea în eroare deliberată a Parlamentului este o încălcare a codului ministerial și, prin convenție, miniștrii care fac acest lucru sunt așteptați să demisioneze. Dacă a recunoscut că a făcut o eroare de judecată, Boris Johnson a afirmat totuși că nu a indus în eroare cu bună știință Parlamentul. Marți el le-a cerut iertare deputaților. „Dacă Comisia de anchetă ajunge să constate că aceste erori au fost accidentale, acuzațiile împotriva lui Boris Johnson ar putea imploda și el ar putea rămâne prim-ministru”, conchide The Independent.
