Când se părea că Igor Dodon a reușit să străpungă ceața care-l făcuse prizonier la Moscova, fiind adus gratis la Chișinău cu o cursă specială de avion pusă la dispoziție de Federația Rusă, s-au găsit destule voci care au văzut în această pățanie a socialistului un act de trădare, de corupție politică, de amanetare a interesului național unui stat străin care ține în șah Republica Moldova. Dodon însă nu pare deloc preocupat de aceste critici și a ținut personal să-și anunțe admiratorii pe pagina sa de Facebook că ajutorul primit pentru a se putea întoarce în Moldova trebuie văzut ca un gest de mare prietenie al partenerului strategic rus.
Tumultoasa activitate a lui Dodon, pentru care mai potrivit ar fi cuvântul „agitație”, nu mai miră pe nimeni. Ultima sa vizita la Moscova a avut o certă miză electorală, cu valoare reparatorie, după ce premierul rus Medvedev anunțase pe nepusă masă, când le era, vorba ceea, socialiștilor lumea mai dragă, că produsele moldovenești nu vor fi acceptate dacă vor ajunge în Rusia tranzitând Ucraina. A fost o lovitura gravă de imagine pentru PSRM și Dodon personal, care și-a făcut din relația sa specială cu Kremlinul principalul atu politic. Iată că Putin, în augusta-i mărinimie, a mai oferit o șansă Chișinăului: mărfurile moldovenești pot ajunge în Rusia via Ucraina. Grație lui Dodon!
Abia întors de la Moscova, socialistul a acceptat medalia jubiliară „Cinci ani de la referendumurile din UTA Găgăuzia”, cu care a fost gratulat la Comrat de către bașcanul Irina Vlah. Este vorba de niște referendumuri separatiste, desfășurate în februarie 2014 și declarate ilegale de autoritățile de la Chișinău. În 2014 Dodon era doar șef de partid. Funcția sa de acum, care-l obligă să garanteze suveranitatea și integritatea teritorială a statului Republica Moldova, iată că nu-i anulează adeziunea la cauza autodeterminării găgăuzilor în favoarea intereselor geopolitice rusești.
Criticilor lui Dodon nu le-a scăpat de asemenea declarația acestuia de la Moscova potrivit căreia Republica Moldova ar putea să-și asume datoria de 6,5 miliarde de dolari la gaz a Transnistriei față de Gazprom, „întrucât este datoria totală a Moldovei”. Doar că Moscova nu crede în lacrimi și nici în jurăminte turnate cu toptanul. Vizitele pe care le efectuează Dodon la Kremlin, cu o frecvență penibilă, l-au aruncat în gura presei rusești, care a făcut din „prezidentul” de la Chișinău subiect de emisiuni satirice și zeflemitoare (cu expresii de genul „din aceste secvențe filmate la Kremlin se vede foarte clar cine este Țarul și cine este… Dodon!”).
Shor a mai spus că i-a finanțat lui Dodon două campanii electorale, că l-a purtat cu avionul prin Rusia și la Monaco...
Și pentru că nu era de ajuns, socialistul de la Sadova a încasat mai nou și o lovitură din partea lui Ilan Shor. Primarul de Orhei a organizat o conferință de presă, plângându-se că el și familia sa sunt amenințați de Dodon, care încearcă să-i deschidă prin intermediul protectorilor săi politici și al amicilor din FSB dosare penale în Rusia. Și toate acestea din gelozie față de partidul „Șor” care îi fură electoratul. Shor a mai spus că i-a finanțat lui Dodon două campanii electorale, că l-a purtat cu avionul prin Rusia și la Monaco, la un meci de fotbal, că l-a găzduit, l-a ospătat, i-a făcut diverse cadouri – gesturi pe care socialistul azi preferă să le uite.
Și pentru a fi mai convingător, primarul Orheiului a recurs și la o recuzită specifică, pentru a impresiona audiența. Nu și-a mai descins cureaua de la pantaloni, cu care amenințase odinioară presa independentă și pe liderii Opoziției, ci a adus o geantă care ar fi trebuit să-i amintească lui Igor Nicolaevici niște împrejurări nu tocmai convenabile pentru el. Shor a mai dat de înțeles că are dovezi că Dodon i-a promis întemnițatului Veaceslav Platon grațierea, contra unor servicii financiare.
Așadar, un șantaj conceput ca replică la un alt șantaj, și cum conflictul dintre cei doi are o certă motivație electorală, s-ar putea ca disputa lor să ne ofere și alte episoade. Curioasă este în acest caz placiditatea instituțiilor statului. Procuratura Generală s-a rezumat să comunice sec că va analiza informațiile și va acționa conform prevederilor legale. Adică, trebuie să înțelegem, va asista în continuare inertă, nu se va autosesiza, nu va cerceta aceste dezvăluiri, atâta timp cât nu va primi indicații de la șeful suprem și informal al Republicii Moldova.
Să recunoaștem că apariția talentatului domn Shor pe firmamentul politicii moldovenești a înviorat atmosfera cam lâncedă de la noi. Condamnat într-o primă instanță la ani grei de pușcărie în dosarul miliardului furat, Shor umblă cu geanta plină cu bani și cadouri (în cazul lui Filat umbla cu vagonul, căci uriașa sumă de 250 de milioane de dolari cash, pe care a pretins că i-ar fi plasat-o fostului premier – un alt iubitor de fotbal! – nu putea încăpea într-o simplă servietă). Cumpără avantaje, oferă chiolhanuri și excursii luxoase politicienilor, dar are grijă să-și înregistreze toate aceste dărnicii și, cum am văzut în cazul lui Filat, să înregistreze și reacțiile „beneficiarilor finali”. Iar când se întâmplă să aibă probleme cu cei pe care i-a purtat la meciuri în străinătate, răstoarnă pe masă dovezi care-i reduc la tăcere pe „microbiști”.
Se întâmplă ca ultimele dezvăluiri-capcană ale lui Shor (...) să fie momentan în interesul Partidului Democrat și al lui Plahotniuc...
Se întâmplă ca ultimele dezvăluiri-capcană ale lui Shor, pe care justiția moldoveană îl lasă la libertate tocmai pentru a-și pune în valoare disponibilitățile spectaculare – ca într-un bâlci cu pehlivani care scot panglici pe nas și flăcări pe gură –, să fie momentan în interesul Partidului Democrat și al lui Plahotniuc. Dar s-au întrebat oare democrații dacă Shor nu consemnează cu aceeași scrupulozitate și serviciile pe care le aduce PD-ului, ca mai apoi să ne prezinte dovezi că și alții s-au îndulcit la corupție?...
Atacurile verbale și insinuările care răbufnesc în tabăra „Pro-Moldova” (cum sunt cu toții: și socialiștii, și PD-ul, și partidul lui Shor) sunt mai degrabă manevre tactice, joc de glezne, trageri de plapomă în vederea unei situări cât mai avantajoase în bătălia pentru cașcavalul puterii, nicidecum disensiuni și despărțiri principiale. După alegeri, în funcție de rezultate, totul se va schimba: vocabularul, tonul, pledoariile. Miza politică, nevoia rămânerii sau accederii la guvernare va fi decisivă.
Adevărata confruntare se produce dincolo de aceste scamatorii și acte de șantaj între politicieni din aceeași… familie morală (judecați după moravuri și procedee), are loc în afara luminilor rampei, în Basarabia profundă.
Nu e zi în care să nu aflăm despre noi abuzuri și persecuții la adresa unor cetățeni care au curajul propriei opinii. Una dintre cele mai recente întâmplări de acest fel e cazul asistentei sociale din raionul Strășeni, Ana Pruteanu, care după ce i-a pus premierului degrevat Filip niște întrebări incomode, a doua zi a fost dată afară de la serviciu… Există destule mărturii că angajații de la întreprinderile de stat sunt avertizați, fotografiați, întrebați dacă au participat la întâlnirile cu reprezentanții opoziției, de parcă ar comite o crimă, nu și-ar exercita un drept constituțional, de parcă nu s-ar manifesta ca niște oameni născuți să fie liberi.
După 27 de ani de independență, moldovenii vorbesc din nou în șoaptă, privesc în jur cu frică să nu fie auziți de vecini sau de colegii de lucru care i-ar putea „turna” superiorilor. Deși nu mai suntem sub invazie străină, ne-am trezit în plin regim autoritar, iar „ocupanții” sunt semenii noștri, care vorbesc aceeași limbă cu noi, dar exprimă înțelesuri diferite.
E trist să vezi la întâlnirile cu politicienii din opoziție mai mult pensionari, adică oameni care nu mai au ce pierde. Copiii lor sunt plecați în străinătate. În Moldova, bătălia pentru schimbare o va da mai ales această generație veche, cât mai are resurse, după o viață de greutăți, lipsuri și speranțe îngenuncheate.
* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.
