Ideea aparține procurorului general Alexandru Stoianoglo, care vrea astfel ca dosarele legate de frauda bancară, dar și alte fraude de proporții să fie examinate mai rapid în justiție. Volumul de muncă al acestor magistrați specializați ar fi mult mai mic decât al celor de drept comun, argumentează autorii cercetării, și s-ar reveni la practica vicioasă din trecut „de a crea caste privilegiate de judecători”. Care sunt riscurile inițiativei și experiența altor state în acest domeniu?
Instanțe judecătorești care să se ocupe de dosarele de mare corupție există preponderent în țări din Asia și Europa centrală și de est, a precizat Daniel Goinic, unul dintre autorii studiului Centrului de Resurse Juridice. E vorba de țări precum Filipine, bunăoară, care au asemenea tradiții de zeci de ani, fără rezultate însă, a spus juristul.
Ucraina are o astfel de instituție care activează de un an, dar și Albania cu o instanță anticorupție ce funcționează de câteva luni. În ceea ce privește Ucraina, s-a remarcat faptul că judecători delegați au fost selectați de o comisie de experți internaționali, iar instituția s-a pomenit cu o avalanșă de mii de dosare la început. În ambele cazuri însă este prematur de a se vedea impactul, au subliniat autorii cercetării.
Bulgaria la fel are o astfel de experiență, doar că este percepută ca fiind instituția ce se ocupă cu hărțuirea adversarilor politici. Daniel Goinic spune ce concluzie și-a făcut în ceea ce privește eficiența acestor instanțe după ce le-a comparat.
„Deși în câteva țări europene au fost înființate asemenea instanțe, este foarte de dificil în practică de dovedit eficiența lor, fiindcă în țările unde nivelul de corupție este foarte mic, gen Danemarca, Elveția, Norvegia, Suedia, asemenea instanțe anticorupție nu au fost create. Prin urmare pare destul de naiv să sperăm că activitatea unei instanțe specializate anticorupție de sine stătător va fi suficientă pentru combaterea eficientă a corupției”.
Ideea înființării unei curți care să se ocupe de corupție, promovată de un grup de deputați, dar și de Ministerul Justiției, nu ar fi fezabilă dacă s-ar analiza numărul de dosare de acest fel care ajung pe masa judecătorilor, afirmă președintele Centrului de Resurse Juridice, Vladislav Gribincea. Mai exact, doar 1% din peste 12 mii de cauze penale ce se examinează anual în instanțe sunt despre corupție. Un alt calcul arată că Procuratura Anticorupție trimite în instanțe anual 200 de dosare de corupție, ceea ce constituie doar o treime din volumul de muncă al unui magistrat.
Câteva săptămâni în urmă, procurorul general Alexandru Stoianoglo a pledat la Consiliul Superior al Magistraturii pentru specializarea unor judecători sau complete de judecători pe dosare de corupție, după modelul existent deja de cauze ce se referă la traficul de ființe umane. Dar și această idee ușor modificată din mers este neînțeleasă de Vladislav Gribincea.
„Practica instanțelor specializate în R. Moldova s-a dovedit a fi vicioasă. De ce? Fiindcă toate dosarele s-au concentrat într-un singur centru și atunci am avut suficiente dubii de a crede că ceva e putred în Danemarca. Eu înțeleg că poate dosarele de corupție ar putea să fie mai complicate decât dosarele obișnuite. Cauzele de corupție nu sunt greu de examinat, sunt greu de investigat. Din acest motiv eu cred că trebuie să avem o instanță care să investigheze eficient corupția. Noi avem două la moment. Și ce este important: noi trebuie să investigăm corupția mare. Avem Procuratura Anticorupție cu un mandat foarte larg și, statistic vorbind, 80% din dosarele pe care le transmite în judecată Procuratura Anticorupție sunt de fapt despre corupția mică”.
Vladislav Gribincea mai argumentează că inițiativa trebuie să țină cont și de respectarea principiului distribuirii aleatorii a dosarelor, ceea ce, potrivit lui, pentru a nu da bănuieli de măsluire, ar fi necesar un număr mare de magistrați. Corupția mare poate fi combătută, rezumă Gribincea, nu prin crearea de noi instituții, ci prin instituții funcționale dintre cele existente, care să poată investiga rapid și sancționa adecvat fărădelegile.
