Decât așa alegeri, mai bine s-ar trage funia, ca la tabăra de pionieri, zice vecina de la parter, care adună de pe jos foi volante și fluturași electorali, amestecați laolaltă cu pliante comerciale.
Ea face curat înainte de ziua tăcerii. Mai are în grijă încă patru blocuri de locuințe. Slavă Domnului că s-a terminat campania asta, m-am săturat să adun maculatura, zice vecina. Ea mai face curat la școală, la un local de noapte și la Urgență. O întreb unde îi vine cel mai greu. Nu stă mult pe gânduri. - Cei mai nepăsători sunt oamenii care chefuiesc. Ei fac mizerie mai ceva ca porcii, iar atunci când ajung la Urgență, sunt cuminți ca mielușeii.
Și de ce nu-ți plac matale alegerile? o întreb. Ea cântărește cu grijă cuvintele, pentru că mă știe de la televizor. Mă tratează ca pe un complice la tot ceea ce a văzut pe canalele de televiziune. O nemulțumește, ca și pe Mariana Rață, bâlciul în care s-au transformat dezbaterile. Oamenii care poate ar fi avut ce spune au fost băgați într-o oală cu tot felul de clovni, conchide vecina. I-ar fi plăcut să-i vadă confruntându-se pe acei care contează. Și cum îi alegi? o întreb. - Ca la fotbal, că nu degeaba stă nepotul meu lipit de televizor, zice vecina. - Și în ziua alegerilor se va dezlipi, oare? - Puțin probabil, spune femeia cu tristețe, dar trage nădejde că îi va reuși să-l convingă. Că doar e viitorul lui, eu mi-am mâncat mălaiul, oftează femeia. O întreb dacă știe deja cu cine are să voteze. Ea spune că mai curând știe cu cine nu va mai vota. Ultima picătură a fost vânătoarea de după gard, pe care a văzut-o la televizor. Și mai are nas să o facă pe creștinul? zice vecina, tăpșind pliantele din găleată. Roșii, galbene și albastre.
