Parteneriatul Rusiei cu Iranul a devenit unul dintre cele mai influente parteneriate strategice din peisajul geopolitic actual.
Deși Moscova și Teheranul nu au ajuns încă la o alianță militară oficială, cooperarea dintre cele două țări în domeniile dronelor, serviciilor de informații, eludării sancțiunilor și securității interne s-a intensificat de la invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia.
Într-un interviu acordat Europei Libere (RFE/RL), Nicole Grajewski, expertă în relațiile ruso-iraniene de la Sciences Po și de la Fundația Carnegie pentru Pace Internațională, explică modul în care conflictele din Ucraina și din Golful Persic au devenit din ce în ce mai strâns legate între ele — și până unde este dispusă să meargă Rusia pentru a sprijini Iranul.
RFE/RL: Cum remodelează parteneriatul tot mai strâns dintre Moscova și Teheran războiul din Ucraina, cât și criza de securitate mai amplă din Orientul Mijlociu?
Nicole Grajewski: Ceea ce reiese destul de clar din războiul actual și din cel din Ucraina este cât de strâns legate sunt relațiile dintre Rusia și Iran și modul în care acestea s-au transformat.
De exemplu, Iranul a furnizat Rusiei dronele Shahed, utilizate pe scară largă în Ucraina. În schimb, Rusia a oferit Iranului sprijin esențial în ceea ce privește imaginile satelitare, posibil și sprijinul în alegerea țintelor, precum și instruire, asistență operațională și schimbul de date.
Există, așadar, un fel de sinergie care provine, de fapt, din războiul din Ucraina și care se reflectă în conflictul actual. În plus, multe dintre amenințările cu care se confruntă zilnic ucrainenii sunt aceleași cu cele cu care se confruntă în prezent aliații SUA din regiunea Golfului. Pe parcursul războiului, Ucraina și-a oferit experiența partenerilor din regiunea Golfului în ceea ce privește lupta împotriva UAV-urilor și a dronelor.
Există numeroase legături între aceste două războaie și consider că este o greșeală să nu le analizăm împreună, deoarece sunt strâns legate nu doar prin cei doi actori implicați, ci și prin utilizarea acelorași tehnologii și prin partajarea resurselor.
RFE/RL: Tehnologiile iraniene în domeniul dronelor și al rachetelor s-au dovedit esențiale pentru campania Rusiei în Ucraina. Însă, în contextul în care Teheranul se confruntă cu amenințări tot mai mari în Golf, Moscova îi întoarce oare favoarea sau își păstrează propriile resurse militare pentru frontul ucrainean?
Grajewski: Nu este clar ce tehnologie rusă a fost transferată și ce elemente au apărut în UAV-urile (vehicule aeriene fără pilot) iraniene. Este însă foarte clar că strategia, tactica și chiar metodele operaționale ale Iranului s-au îmbunătățit și prezintă anumite similitudini cu modul în care Rusia utilizează aceste sisteme în Ucraina.
Însă nu observăm ca Rusia să fi transferat niciun sistem de armament important către Iran. Ultimul transfer documentat a fost cel menționat într-un articol din Financial Times privind tranzacția cu sistemele MANPADS Verba (un presupus acord din decembrie 2025 prin care Iranul urma să achiziționeze rachete de apărare aeriană lansate de pe umăr, de fabricație rusă). De la începerea războiului, nu a mai avut loc niciun transfer direct al unui sistem complet de armament.
Cu toate acestea, având în vedere că Iranul dispune — sau cel puțin dispunea înainte de război — de o industrie de apărare și de un complex militar-industrial destul de solide, Rusia poate furniza componente și subcomponente care să permită Iranului să-și îmbunătățească în mod continuu dronele.
Din ceea ce știm până acum în cadrul acestei campanii, există unele indicii că acest lucru se întâmplă, deși nu a fost găsită nicio dovadă incontestabilă care să identifice exact ce componente au fost transferate.
Rusia este ocupată în Ucraina, dar are timp și de Iran
RFE/RL: De multă vreme, Teheranul se bazează pe Moscova pentru sisteme avansate de apărare aeriană și de război electronic. Având în vedere cerințele războiului din Ucraina, mai are încă Rusia capacitatea sau voința politică de a consolida apărarea Iranului?
Grajewski: Depinde despre ce vorbim, deoarece Rusia excelează în producerea anumitor sisteme mai mult decât a altora. De exemplu, o mare parte din capacitatea Iranului în domeniul războiului electronic defensiv provine din Rusia, iar noi nu știm dacă rușii au transferat capacități de război electronic ofensiv care pur și simplu nu au fost încă semnalate.
De asemenea, nu este clar dacă Rusia a ajutat Iranul să reconstruiască sistemele radar care i-au fost distruse, dar acesta este un alt domeniu în care ar putea oferi asistență.
Cea mai mare problemă — și aici se face din nou legătura cu războiul din Ucraina — o reprezintă sistemele de apărare aeriană. Rusia se află într-o situație dificilă în ceea ce privește furnizarea acestora, deoarece are ea însăși nevoie de ele, iar Iranul nu dispune, la rândul său, de resursele financiare necesare pentru a le achiziționa.
Există însă și alte modalități prin care Rusia poate contribui la îmbunătățirea treptată a capacităților iraniene. Printre acestea s-ar putea număra armamentul ușor sau subcomponente pentru drone. Așadar, nu este tocmai corect să se afirme că Rusia este atât de angajată în Ucraina încât nu poate furniza nimic Iranului. Dimpotrivă, ea este în continuare capabilă să sprijine Iranul în domeniile în care Teheranul are cea mai mare nevoie de ajutor.
RFE/RL: Ați susținut că Rusia riscă să pară un partener de ocazie, în urma evenimentelor din Siria și Venezuela. Dacă Iranul s-ar confrunta cu o criză militară existențială, Moscova ar interveni sau ar lăsa Teheranul să se descurce singur?
Grajewski: Este o întrebare cu adevărat interesantă, iar în războiul actual nu am observat acest lucru, chiar dacă, în anumite momente, părea că Republica Islamică a Iranului se confrunta cu o criză existențială.
Din punctul de vedere al Rusiei, Iranul este foarte diferit de Siria. Iranul este în mare măsură independent. Dispune de propriile capacități și poate contesta puterea americană în mod direct, într-un mod în care Siria sau Venezuela nu ar fi putut. De asemenea, are o organizație militară extrem de birocratizată și relativ avansată, răspândită pe întreg teritoriul țării. Așadar, nu am observat ca Rusia să fie necesară în acest sens.
Cu toate acestea, dacă situația ar ajunge în pragul unui război civil sau al unui haos generalizat, cu prăbușirea regimului și înlocuirea acestuia cu ceva asemănător vidului de putere pe care l-am văzut în Siria, atunci cred că Rusia s-ar implica. Aceasta ar putea însemna intervenția forțelor de operațiuni speciale sau, eventual, a unor contractori militari privați.
Nu cred că am asista la o desfășurare militară rusă de amploare sau la o campanie aeriană similară cu cea din Siria. Ar fi o acțiune mult mai moderată, axată pe acordarea de sprijin operațional unor rămășițe ale guvernului iranian pe care Rusia ar alege să le susțină.
„Rușii și iranienii exportă cam aceleași lucruri, nu se completează”
RFE/RL: Instabilitatea din Golf determină creșterea prețurilor mondiale la petrol, ceea ce avantajează economia de război a Rusiei. În același timp, țițeiul rusesc vândut la preț redus concurează direct cu exporturile iraniene în Asia. Oare concurența din domeniul energetic împiedică Moscova și Teheranul să devină adevărați aliați economici?
Grajewski: Problema este că relațiile economice dintre Rusia și Iran nu au fost niciodată cu adevărat solide. Volumul schimburilor comerciale dintre cele două țări este, de fapt, destul de modest, deși a crescut semnificativ de la izbucnirea războiului din Ucraina.
Unul dintre motive este faptul că ambele țări importă și exportă produse similare. În fond, ambele sunt exportatoare de energie, așa că nu au sisteme comerciale cu adevărat complementare.
Concurența pe piețele energetice a reprezentat o problemă spinoasă pentru Iran încă de la izbucnirea războiului din Ucraina. Rusia a pătruns pe piețele negre unde Iranul își vindea în mod tradițional petrolul. De asemenea, a intrat pe așa-numita piață a rafinăriilor de tip „ceainic” (de mică capacitate) din China, care a reprezentat mult timp o piață de desfacere importantă pentru exporturile iraniene. Rusia a preluat chiar și o parte din capacitatea de transport a petrolierelor pe care Iranul se baza, prin extinderea propriei „flote fantomă”.
Asta a generat cu siguranță tensiuni, iar eu consider că dimensiunea economică a reprezentat întotdeauna punctul cel mai slab al relației.
În același timp, eludarea sancțiunilor a dat naștere unor forme de cooperare cu totul noi. Aceasta este una dintre contradicțiile din cadrul acestei relații.
RFE/RL: China achiziționează cantități mari de petrol atât din Rusia, cât și din Iran. Cum afectează întreruperile în aprovizionarea cu energie din Golful Persic influența pe care o exercită Beijingul asupra Moscovei și Teheranului? Acționează China ca o forță moderatoare?
Grajewski: Relația Chinei cu ambele țări este esențială pentru supraviețuirea lor. China a furnizat componente importante și sprijin financiar care au ajutat atât Rusia, cât și Iranul să facă față conflictelor cu care s-au confruntat.
Însă China nu beneficiază de instabilitatea din Strâmtoarea Ormuz în același mod în care ar putea beneficia Rusia. Beijingul are relații comerciale extinse cu monarhiile din Golf și depinde în mare măsură de aprovizionarea cu energie din această regiune.
Astfel, în anumite domenii, China a dat dovadă de mai multă reținere și a încercat să găsească modalități de a reduce tensiunile. Rusia nu a reușit cu adevărat să joace acest rol, în parte deoarece nu mai beneficiază în Golf de aceeași bunăvoință de care se bucura înainte de război.
Cred că în regiunea Golfului este destul de clar că loialitatea Rusiei este acum percepută ca fiind mult mai apropiată de Iran, deși statele din Golf doresc în continuare să mențină relații practice cu Moscova. Este o situație complicată.
China, pe de altă parte, generează concurență, deoarece atât Rusia, cât și Iranul doresc să-și mențină accesul favorabil la piața chineză. Însă, în ansamblu, Beijingul a adoptat o poziție mult mai moderată în ceea ce privește escaladarea conflictului.
Lecții rusești de represiune internă
RFE/RL: În cercetările dumneavoastră recente, ați descris modul în care Moscova contribuie la menținerea sistemului politic iranian în perioadele de tulburări interne. Cât de importantă este expertiza rusă în domeniul controlului informațional și al represiunii interne pentru supraviețuirea Republicii Islamice?
Grajewski: Iranienii au învățat foarte multe de la Rusia, încă de pe vremea revoluțiilor colorate și a protestelor interne din Rusia, în special în ceea ce privește metodele de control autoritar. De asemenea, au învățat destul de multe de la China în privința blocării accesului la internet.
În timpul celui mai recent val de proteste, Iranul a mers mult mai departe decât până atunci. A aplicat restricții mult mai selective asupra accesului la internet, menținând în același timp funcționarea serviciilor interne esențiale — lucru pe care anterior nu reușise să-l realizeze.
Acest lucru prezintă unele dintre trăsăturile caracteristice ale asistenței rusești sau chineze. Rusia și Iranul au, de asemenea, acorduri între serviciile lor de securitate internă care datează din jurul anului 2014, iar aceste acorduri au fost extinse de-a lungul timpului. Acordul privind securitatea informațională (un pact de cooperare în domeniul securității cibernetice între Rusia și Iran, din 2021) include prevederi referitoare la sprijin și schimbul de date.
Prin urmare, Rusia a jucat un rol foarte important, deși nu aș subestima nici aparatul represiv al Iranului. Acesta este capabil să acționeze pe cont propriu, dar a beneficiat în mod evident de sprijinul acordat de alte state autoritare cu viziuni similare.
RFE/RL: Conform unor rapoarte, Rusia ar fi furnizat Iranului informații privind țintele americane - obținute prin satelit. Până unde este dispus Kremlinul să meargă în consolidarea capacităților militare iraniene fără a provoca o confruntare directă cu Occidentul?
Grajewski: Cea mai mare parte a sprijinului acordat de Rusia Iranului s-a desfășurat sub masca unei negări plauzibile. Rusia a negat acuzațiile privind sprijinul prin satelit sau pur și simplu a glumit, spunând că acesta nu este diferit de asistența pe care Statele Unite o acordă Ucrainei.
Moscova nu a dorit să declare deschis că este implicată în acest conflict, ceea ce este de înțeles, având în vedere relațiile sale cu statele din Golf.
În același timp, retorica Rusiei față de monarhiile din Golf a devenit vizibil mai critică, în special în ceea ce privește găzduirea de către acestea a bazelor militare americane.
Nu aș descrie Rusia ca fiind pasivă. Mai degrabă, aceasta oferă sprijin în moduri care îi permit să-și nege implicarea. Imaginile din satelit și schimbul de date nu sunt echivalente cu transferurile directe de arme. Nu se văd trupe rusești pe teren.
Între timp, Rusia contribuie la îmbunătățirea treptată a capacităților Iranului — în special în domenii precum informațiile spațiale, unde Iranul are lacune semnificative. Totuși, Moscova nu se pregătește să se alăture conflictului în cadrul unei coaliții militare.
RFE/RL: În concluzie, sancțiunile occidentale și eforturile de izolare a Rusiei și a Iranului reușesc oare să țină în frâu cele două țări – sau, dimpotrivă, consolidează un parteneriat strategic pe termen lung?
Grajewski: Un lucru este foarte clar: sancțiunile sunt greu de ridicat odată ce au fost impuse, mai ales în Statele Unite. Au existat derogări de la sancțiuni în cazul Rusiei — de exemplu, anumite derogări privind petrolul legate de războiul cu Iranul — dar, în ansamblu, sancțiunile rămân în vigoare.
Iranul a fost supus unor sancțiuni mult mai severe decât Rusia, dar ambele țări se află acum într-o situație similară pe plan internațional.
Într-o anumită măsură, da, s-au izolat. Dar au găsit și noi modalități de a colabora. Cooperarea lor în ceea ce privește eludarea sancțiunilor s-a extins considerabil, iar acest aspect a devenit o componentă importantă a relației dintre ele.
Este greu de spus dacă sancțiunile îi apropie în mod direct, dar acestea au creat, fără îndoială, noi domenii de cooperare. Rusia, în special, a învățat foarte multe din lunga experiență a Iranului în ceea ce privește gestionarea și eludarea sancțiunilor.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te