Viceprim-ministra pentru reintegrare, Cristina Lesnic, a spus la Europa Liberă că, din cele 37 de posturi instalate unilateral în Zona de Securitate de către autorităţile de la Tiraspol, au rămas 12. Cristina Lesnic a mai vorbit și despre problemele cuprinse în pachetul Berlin Plus, dinamica dialogului dintre Chișinău și Tiraspol, efectele autoizolării regiunii transnistrene și impactul extinderii termenului de restricționare a liberei circulații până la 30 septembrie 2020.
Europa Liberă: Deocamdată, despre situația din Zona de Securitate se zice că rămâne a fi una tensionată, având în vedere această criză sanitară. A fost poate că și un pretext pentru autoritățile de la Tiraspol să instaleze, unilateral, posturi de control ca, unii spun, intenționat să mai obțină ceva din partea Chișinăului. Cum descrieți Dvs. situația pe moment?
Cristina Lesnic: „În ceea ce privește Zona de Securitate, într-adevăr, situația a fost una alarmantă la începutul lunii martie, atunci când deja se înțelegea că noi vom intra într-o situație de criză umanitară, pentru că s-au reclamat eforturi suplimentare. Arhitectura securității s-a schimbat, pentru că, începând cu mijlocul lunii martie, au fost instalate cele 37 de posturi ilegale. Nu sunt posturi de carantină, nu sunt posturi sanitare, acestea sunt posturi ilegale. În primul rând, au fost stabilite unilateral de către Tiraspol, au fost stabilite în Zona de Securitate, unde există reguli, documente statutare care prevăd proceduri de mărire a forțelor, de micșorare a forțelor, a fost fără acordul Comisiei Unificate de Control, sunt posturi ilegale din considerentul că a fost sporit numărul de persoane care se aflau în aceste forțe și au forțe grănicerești, nu forțe care asigură ordinea publică.
Este competența care a fost atribuită acestor posturi ilegale și, în special, cele de control, verificare, evidență a persoanelor și decizia, cel mai important, a trecerii sau intrarea pe sensul în regiunea transnistreană sau pe sensul de ieșire din regiunea transnistreană. Eu numesc acest lucru ca o autoizolare a regiunii transnistrene sub pretextul pandemiei, pentru că, dacă vorbim în esență, în aceste puncte de control nu se regăsesc medici, personal medical sau persoane care să aibă atribuții de a înțelege că sunt posturi de carantină.
La ziua de astăzi, noi avem 12 posturi ilegale instalate pe perioada pandemică, încerc să aduc o claritate, pentru că nu sunt doar posturile celea care au fost stabilite conform acordului din 1992, dar sunt posturi care au fost instalate în Zona de Securitate pe perioada pandemică. Spre deosebire de comportamentul autorităților de facto din regiunea transnistreană, Republica Moldova în cazul Talmaza, atunci când a fost necesar să stabilim carantină în această localitate, a demonstrat un exemplu de introducere cu notificare a Comisiei Unificate de Control și la ieșirea personalului din localitatea Talmaza la fel prin retragerea cu notificarea Comisiei Unificate de Control.”
Europa Liberă: Această decizie unilaterală a Tiraspolului să pună aceste 37 de posturi, ca ulterior 25 să le retragă și 12 să rămână, de ce și cum s-a decis ca anume 12 să rămână, de ce nu au putut să fie înlăturate toate odată?
Cristina Lesnic: „Se consideră, în opinia Tiraspolului, că fluxul cel mai mare de persoane, mărfuri și agenți economici este pe arterele de circulație unde ar putea fi cele mai mari focare. Deci, Tiraspolul continuă retorica că sunt posturi de carantină, or, după noi, aceste posturi puteau fi coordonate în Comisia Unificată de Control. Și, credeți-mă, așa cum am procedat noi în cazul Talmaza, putea fi discutat și în Comisia Unificată de Control. Timp de două luni de zile, Comisia Unificată de Control nu s-a întrunit, a fost blocată și acesta a fost și pretextul în perioada căruia au fost instalate aceste posturi ilegale, iar un alt aspect destul de important este blocarea ieșirii observatorilor militari pentru fixarea acestor posturi și discuțiile lor ulterioare în ședințele săptămânale din Comisia Unificată de Control.”
Europa Liberă: Cât timp ați putea să mai discutați și despre retragerea celor 12 posturi rămase?
Cristina Lesnic: „Dacă nu se poate discuta la nivelul Comisiei Unificate de Control, voi încerca să găsesc orice modalitate – diplomatică, politică, mediatică – pentru a atrage atenția că noi avem o problemă. Problema trebuie să fie înlăturată cu sprijinul tuturor mijloacelor pe care le avem la dispoziție.”
Europa Liberă: Dar deocamdată poate fi constatat că se îngrădește libera circulație a cetățenilor, iar acest număr de cetățeni este foarte mare, pentru că sunt și oameni simpli, sunt și oameni de afaceri, sunt și entități juridice care au piedică de a traversa așa-zisa „graniță administrativă”?
Cristina Lesnic: „La etapa actuală se menține această situație de restricționare a liberei circulații. Deci, noi avem o problemă care se referă la un grup de cetățeni, cu excepția câtorva categorii, nu mă refer aici la reprezentanții poliției din Bender, nu mă refer aici la cazurile ce țin de angajații penitenciarelor, sunt anumite persoane care se deplasează pentru a asigura condițiile de electricitate, gaz și cazuri individuale, dar constatăm pentru localitatea Dubăsari că se menține această restricționare. Pentru că, dacă facem o conectare cu situația legată cu feribotul de pe ambele maluri ale Nistrului, observăm o ascensiune destul de mare a circulației persoanelor fizice, agenților economici, dar și a mărfurilor pe această cale de comerț.”
Europa Liberă: Experții spun că totuși e un scop politic pe care îl urmărește Tiraspolul și nu au nimic cu criza sanitară aceste 12 posturi rămase din cele 37.
Cristina Lesnic: „Întotdeauna au existat provocări din partea Tiraspolului. Nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece, este evident faptul că noi avem un conflict care la acest moment nu este încă soluționat, dar trebuie să înțelegem și situația pe care noi nu am așteptat-o și ea-i destul de complicată. Este adevărat că concentrația noastră la etapa actuală a fost afectată de concentrarea pe subiectul legat de libera circulație, de Zona de Securitate, deci eforturi care au reclamat mai multă atenție din partea autorităților de la Chișinău.”
Europa Liberă: Dialogul Chișinău-Tiraspol astăzi se mai bazează pe politica „pașilor mici”? Până unde s-a ajuns cu această politică și la ce evoluții ne putem aștepta, promovând această politică a „pașilor mici”, pentru că la „pasul mare” e greu de spus că se va ajunge în curând?
Cristina Lesnic: „Dacă vorbim de „pașii mici” sau politica „pașilor mici”, ne referim la acele priorități din pachetul „Berlin plus”. Nu este suficient să ajungi la un rezultat astăzi, este important să asiguri sustenabilitatea acelui rezultat. În momentul în care noi am avut o discuție și am ajuns la un numitor comun – să deblocăm situația legată de școlile românești, am ajuns la un subiect legat de circulația oficialilor în regiunea transnistreană –, asta presupune că trebuie să aibă o sustenabilitate. Deci, acesta este un subiect pe care nu l-ai atins și zici astăzi că e terminat, că nu mai avem nevoie să mai discutăm acest subiect. Este importantă dinamica și sustenabilitatea pe tot parcursul perioadei în care să ne convingem sau să ne re-convingem că soluția respectivă este sustenabilă.”
Europa Liberă: Dar de ce se creează această impresie, cel puțin pe care o acreditează cunoscătorii dosarului transnistrean, că prin acel pachet „Berlin plus”, Tiraspolul a urmărit alte scopuri și le-a atins, iar Chișinăul ar fi făcut mai multe cedări în favoarea regimului secesionist?
Niciodată Chișinăul nu a fost împotriva cetățenilor proprii care locuiesc în regiunea transnistreană...
Cristina Lesnic: „Cu această criză sanitar-umanitară legată de COVID-19 arhitectura s-a schimbat. Vom observa cât de intense au fost propaganda și mesajele împotriva Chișinăului, care sunt false. Niciodată Chișinăul nu a fost împotriva cetățenilor proprii, cetățenilor Republicii Moldova care locuiesc în regiunea transnistreană, dar mesajele care erau promovate în regiunea transnistreană demonstrau că Chișinăul era fie că dezinteresat, ceea ce, de fapt, nu este o realitate.”
Europa Liberă: Și mai mult, administrația de la Tiraspol, așa-zișii „lideri” de acolo s-au adresat și Organizației Națiunilor Unite, spunând că puterea centrală, puterea de la Chișinău, autoritățile statului sunt neputincioase să aplaneze criza sanitară.
Cristina Lesnic: „Lucru vădit fals, pentru că haideți să ne amintim cazul care s-a întâmplat cu protestul de la Râbnița-Rezina. Acelea au fost proteste nu împotriva deciziilor Chișinăului, dar au fost proteste împotriva restricționării libertății de exprimare în urma deciziilor luate de către Tiraspol în raport cu locuitorii din regiune. Acelea nu au fost dezacorduri în raport cu Chișinăul, Chișinăul nu a restricționat niciodată libera circulație din regiunea transnistreană către alte localități din Republica Moldova, Chișinăul a avut o abordare echitabilă față de toți cetățenii care au fost repatriați în Republica Moldova pe parcursul pandemiei, indiferent unde erau domiciliate acele persoane. La fel, Chișinăul niciodată nu a restricționat accesul la serviciile medicale sau la medicamentele compensate. Toate persoanele care aveau poliță de asigurare medicală din regiunea transnistreană și care erau arondate din punct de vedere medical pe partea dreaptă a Nistrului niciodată nu au avut restricții din partea noastră. Deci, abordarea Chișinăului pe perioada pandemică a fost egală față de toți cetățenii Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Câți cetățeni din stânga Nistrului au cetățenia Republicii Moldova?
Cristina Lesnic: „Conform datelor Agenției Servicii Publice (ASP), sunt în jur de 350 de mii de persoane. Și avem aproximativ 18 mii de persoane care sunt asigurate medical cu polițele de stat ale Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Revenim la pachetul „Berlin plus” și haideți să vedem, totuși s-au făcut cedări din partea Chișinăului sau nu? În primul rând, plăcuțele de înmatriculare astăzi mai dau bătăi de cap?
Cristina Lesnic: „Cu plăcuțele de înmatriculare noi avem o statistică ce demonstrează că e pe principiul benevol. Persoanele care domiciliază în regiunea transnistreană se pot adresa la cele două puncte – Râbnița sau Tiraspol – , unde sunt reprezentanții Agenției Servicii Publice pentru a și le înmatricula. Și doi la mână, conducătorul, posesorul sau persoana care are acte de comodat poate fi identificat la mijlocul de transport cu care se deplasează în regiunea transnistreană sau în Chișinău. De ce menționez acest avantaj? Pentru că toată lumea cunoaște că cei care conduc astăzi mijloacele de transport cu plăcuțe transnistrene, din păcate, nu pot fi identificați în cazul unui accident rutier, dacă nu rămân la fața locului. Plus la aceasta, în sistemele de videomonitorizare aceste persoane fiind depistate la o încălcare nu pot fi identificate și să li se aplice amenzile corespunzătoare.
Deci, noi avem o situație în care acest mijloc de a le oferi reînmatricularea în Râbnița și Tiraspol drept o soluție pentru cetățenii care locuiesc acolo și pentru a se deplasa sau beneficia de libera circulație.”
Europa Liberă: Problema telecomunicațiilor până unde s-a ajuns cu rezolvarea ei?
Cristina Lesnic: „Este un subiect foarte complex, deja de doi ani de zile avem discuții, negocieri, cred că peste 45 de ședințe. Există multe pretenții din partea Tiraspolului. Condițiile Chișinăului sunt foarte clare: orice persoană care dorește să devină operator trebuie să respecte legislația Republicii Moldova. Mă refer și la capitolul legat de notificare, și la capitolul legat de drepturi și obligații, inclusiv la legislația ce ține de securitatea statului și protecția datelor cu caracter personal. Deci, operatorul de telefonie trebuie să corespundă cadrului legal al Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Situația școlilor cu predare în grafie latină, Chișinăul zice că s-a reușit să obțină, cel puțin, ca procesul educațional să decurgă în condiții normale, dar din discuții cu directorii celor opt școli din stânga Nistrului aflăm că mai au o sumedenie de probleme și, în primul rând, problemele pornesc de la sediile pe care le închiriază pentru ca procesul de studii să aibă loc. Dl Iovcev, de exemplu, directorul Liceului „Lucian Blaga” de la Tiraspol, spunea că sediul liceului datează din 1950.
Cristina Lesnic: „Întotdeauna am fost adepta ideii că educația trebuie să fie exclusă din contextul politic. Cele opt școli cu predare în limba română au beneficiat, din momentul în care s-a instalat situația de urgență, de asistența integrală a Biroului politici de reintegrare. Eu am solicitat personal ca la fiecare vizită pe malul drept OSCE-ul să fie prezent pentru a monitoriza situația, eu am insistat ca libera circulație pentru acești profesori să fie necondiționată și sustenabilă, iar acum dacă ajungem la subiectul legat de chirii, școli și alte procese, pe lângă procesul „5+2”, acele decizii protocolare care au fost semnate, noi avem și decizii CEDO de condamnare.
Potrivit jurisprudenței CEDO, Republica Moldova nu a fost considerată vinovată pe această speță și își menține obligațiile sale pozitive în raport cu aceste școli. În fiecare an pentru aceste școli din Programul de reintegrare a țării sunt alocate 100 de mii de lei, dar este adevărat că rămâne încă o problemă legată de clădirile instituțiilor de învățământ și trebuie să spun că în deciziile protocolare care au fost semnate în 2017 nu se regăsește această idee, dar aceasta nu înseamnă că eu sunt limitată, în calitate de negociator-șef, să abordez acest subiect, lucru pe care noi îl facem. Îl fac eu, l-au făcut și predecesorii mei.”
Europa Liberă: Directorii spun că cu acești bani care se plătesc pentru arenda edificiilor s-ar fi putut demult moderniza sau construi alte sedii.
Cristina Lesnic: „Această problemă nu este singura în ceea ce ține de școli. Eu aș face apel mai mult să ne gândim și la câți elevi învață în aceste instituții de învățământ, pentru că noi trebuie să ne îngrijim să stimulăm copiii ca să vină la școlile cu predare în limba română și aceste școli cu predare în limba română să-și mențină un număr de elevi la care să le ofere servicii și să atragă elevii să vină în aceste școli cu predare în limba română, dar nu este unicul subiect legat de școli, pentru că pe malul drept al Nistrului studiază copii și predau profesori din regiunea transnistreană. Și am să vă dau un exemplu: am fost recent în orașul Rezina, unde am avut posibilitate să vorbesc cu directorul de școală în care într-adevăr sunt copii care vin să se pregătească pentru studii pentru Bacalaureat și ei acceptă să vină să studieze pe malul drept al Nistrului pentru o diplomă de Bacalaureat. Deci, eu aș merge mai departe decât doar sediile liceelor noastre...”
Europa Liberă: Da, dar de baza condițiilor care le sunt create depinde și numărul elevilor – crește sau descrește?
Cristina Lesnic: „Vă dau dreptate că este o problemă pe care noi o recunoaștem și o cunoaștem, dar ceea ce ține de sediile respective, trebuie returnate cele au fost luate anterior și acesta poate fi un subiect pentru procesul de negocieri. Dar subiectul legat de returnarea clădirilor este unul pe care noi îl discutăm foarte des.”
Europa Liberă: Îl discutați, dar nu se vede rezultatul...
Cristina Lesnic: „Eu înțeleg că toată lumea așteaptă un rezultat concret, dar reieșim și din situațiile pe care le avem și din posibilitățile financiare.”
Europa Liberă: Problema bancară nu e inclusă în pachetul „Berlin plus”, dar e o problemă foarte discutată și iarăși se înțelege că Tiraspolul și aici ar căuta niște detalii care să-l avantajeze. Ce decizie poate să aprobe Chișinăul în soluționarea problemei bancare?
Problema bancară nu este doar o activitate economică, este o activitate și de securitate...
Cristina Lesnic: „Problema bancară nu este doar o activitate economică, este o activitate și de securitate. Există hotărârea guvernului din anul 2005, care prevede expres care sunt activitățile pe care poate să le desfășoare agenții economici din regiunea transnistreană. În primul rând, să fie înregistrat la Agenția de Servicii Publice și, în al doilea rând, poate desfășura trei tipuri de activitate: export-import, activități ce țin de serviciile de telecomunicații și de transport. Deci, dacă observați, domeniul bancar nu este inclus. Din anul 1995 este o decizie protocolară care prevede circulația leului în regiunea transnistreană, lucru care, de fapt, nu este susținut de către Tiraspol, dar toate tranzacțiile economice care se fac pe teritoriul Republicii Moldova trebuie să fie făcute în moneda națională, în lei. Acest lucru este unul pe care îl promovează Chișinăul și există o anumită rezistență din partea Tiraspolului.
În ceea ce ține de accesul agenților economici la conturile bancare sau deschiderea conturilor bancare, trebuie să înțelegem că evoluția legislației bancare la etapa actuală este una foarte rigidă din circumstanțele care au avut loc în Republica Moldova și acele rigori care au fost stabilite și corespund standardelor internaționale de prevenire și spălare a banilor, de tranzacții suspecte, inclusiv de conformare a agentului economic la verificările corespunzătoare, reprezintă un set de cerințe legale cărora trebuie să le corespundă inclusiv agenții economici din regiunea transnistreană. Pe de altă parte, băncile comerciale din Republica Moldova au o anumită autonomie și își stabilesc singure clienții lor. Deci, aici intervenția statului trebuie să fie una foarte sensibilă și trebuie să fie o separare a ceea ce face guvernul de ceea ce au dreptul să facă băncile comerciale. Cerințele pentru agenții economici din regiunea transnistreană trebuie să corespundă noilor rigori stabilite prin legislația Republicii Moldova.”
Europa Liberă: O parte din toate aceste probleme despre care discutăm inclusiv astăzi ar trebui să aibă continuitate în a se identifica o soluție în cadrul formatului de negocieri „5+2”. A trecut o perioadă lungă de când nu s-a mai convocat în ședință acest format, în septembrie ar putea să aibă loc o nouă ședință. E viabil acest mecanism, pentru că tot mai multe critici se îndreaptă și către formatul de negocieri „5+2”, inclusiv este criticată poziția OSCE în cadrul reglementării transnistrene?
Cristina Lesnic: „Potrivit agendei și regulamentului „5+2”, într-adevăr, acest format trebuie să se întrunească, cel puțin, de 4-5 ori pe an. Practica demonstrează o altă abordare a acestei situații, pentru că, de obicei, se insistă să existe anumite rezultate. În discuțiile noastre cu reprezentantul special ar exista o astfel de inițiativă de a organiza în perioada imediat următoare o ședință în formatul „5+2”. O invitație oficială care să fie semnată cu o dată concretă în perioada imediat următoare, oficial, zic, în acest sens, nu a venit în adresa autorităților de la Chișinău, dar e adevărat că am primit semnale cu privire la o potențială ședință în formatul „5+2”.”
Europa Liberă: Ținând cont că există mai multe conflicte înghețate, inclusiv în spațiul post-sovietic, mai există vreun stat unde regimurile secesioniste au fost puse pe picior de egalitate în cadrul negocierilor?
Cristina Lesnic: „E adevărat, dacă vorbim de Ucraina, situația este diferită, în Georgia există alte formate. Eu cunosc care este opinia mai multor reprezentanți care s-au ocupat cu acest diferend transnistrean. Există o provocare pe acest subiect, doar că trebuie să înțelegem foarte bine că pentru a soluționa acest proces trebuie să venim în câmpul legal al Republicii Moldova. Dacă vorbim despre interesul cetățenilor față de soluționarea conflictului transnistrean, dacă întrebați un număr de beneficiari din regiunea transnistreană, din Zona de Securitate, ei au un anumit top de priorități, dacă veți vorbi astăzi, la momentul actual, la nordul Republicii Moldova și la sudul Republicii Moldova, veți observa o altă dinamică și o altă statistică a listei priorităților. Deci, comportamentul nostru per general trebuie să fie un interes național pe acest subiect, dacă ne propunem să avem soluționarea finală a conflictului transnistrean.”
Europa Liberă: Nu ați spus dacă Tiraspolul merită acest statut de a fi pus pe picior de egalitate la masa de negocieri alături de Republica Moldova.
Cristina Lesnic: „Pentru noi, beneficiarul final este cetățeanul Republicii Moldova, și nu structurile de facto din regiunea transnistreană. Și lucrurile pe care noi încercăm să le facem ne străduim să le facem pentru cetățeni. Eu nu văd reglementarea conflictului transnistrean decât în condiții de pace. Aceasta trebuie să fie linia roșie pentru Republica Moldova, pentru cetățenii din regiunea transnistreană care au cetățenia Republicii Moldova să existe libertate de exprimare și de opinie care trebuie promovată. Acest mesaj care vine în regiunea transnistreană dominat de evoluții că Chișinăul nu a făcut ceva trebuie balansat cu mesaje pozitive și cu aceste condiții favorabile de a se vrea reintegrarea țării.”
Europa Liberă: În acest format de negocieri „5+2”, actorii care sunt implicați țin cont de interesul național al Republicii Moldova?
Cristina Lesnic: „Opiniile sunt foarte diverse. Deseori veți auzi de la „5+2” că părțile trebuie să ia decizii. E adevărat că noi facem uz de ceea ce este acum cel mai important pentru noi, dar dacă la începutul lunii ianuarie a fost o anumită agendă de priorități, astăzi după situația cu criza sanitară în tot ce s-a schimbat după perioada pandemică, practic a dat peste cap toată agenda și s-au evidențiat alte priorități, mult mai importante. Dar cea mai mare, dacă vorbim ca dimensiune sau ca structură factologică, este vorba despre drepturile omului. Bunăoară, accesul jurnaliștilor în regiunea transnistreană pentru a comunica corect despre situația și intențiile Chișinăului.”
Europa Liberă: Vreau să vă zic că accesul este foarte greoi.
Cristina Lesnic: „Eu știu... Și doi la mână este vorba despre accesul ombudsmanului în regiunea transnistreană pentru a înțelege care este situația pentru cazuri individuale, pentru cetățenii care încearcă să-și revendice drepturile lor. Aici noi vorbim inclusiv despre protecția juridică a drepturilor omului, deci este o dimensiune cu privire la accesul la serviciile medicale și alegerea serviciilor medicale de către cetățeanul Republicii Moldova, lucruri care, de fapt, s-au conturat într-un mediu mult mai accentuat.”
Europa Liberă: Până la urmă, politicienii din Republica Moldova pot să ajungă și în regiunea transnistreană nestingheriți?
Cristina Lesnic: „La etapa actuală, cu pandemia care s-a stabilit, nici noi, cei care suntem obligați să mergem încolo pentru discuții și negocieri nu putem, s-a schimbat climatul, facem în format de videoconferință. Nu am fost în regiunea transnistreană, dacă vorbiți de teritoriul care este sub controlul Tiraspolului. E dificil și dacă veți observa, ei au indicat data de 30 septembrie pentru autoizolarea regiunii transnistrene.”
Europa Liberă: Da, aici am vrut să ajung.
Cristina Lesnic: „Dar pentru că ați abordat problema legată de 30 septembrie, de principiu în această perioadă noi am ajuns la un anumit compromis legat persoanele de ce țin de profesori, elevi, părinții care trebuie să-i însoțească, pentru că noi vom începe anul de studii mult mai devreme decât se preconizează în regiunea transnistreană, mulți dintre ei vor avea nevoie să aibă un medic nu doar pe 0,25, dar pe o normă deplină în instituțiile de învățământ și atunci libertatea de mișcare nu poate fi restricționată.”
Europa Liberă: Un alt aspect – retragerea armatei ruse de pe teritoriul Republicii Moldova. După această explozie care a avut loc Beirut, s-a amintit că și la Cobasna sunt depozitate muniții în cantități foarte mari și ele prezintă un pericol nu doar pentru Republica Moldova, dar în general pentru această regiune unde este situată și Republica Moldova. Ați mai reacționat?
Cristina Lesnic: „Depozitul de muniții este într-un loc, știți...”
Europa Liberă: Atât de păzit, că nu mai poate ajunge nimeni acolo?
Cristina Lesnic: „Voiam să spun și altceva, că orice muniție care deja nu mai este, potrivit termenului, activă se poate comporta foarte diferit, destul de riscant. Pe de altă parte, este necesar să existe o monitorizare și o evaluare la nivel internațional a situației și conținutului depozitului de muniții de la Cobasna.”
Europa Liberă: Sunteți negociator-șef și nu ați ajuns acolo.
Cristina Lesnic: „Eu nu am ajuns acolo niciodată și nu cred că cineva din colegii mei au fost acolo vreodată și nici OSCE...”
Europa Liberă: Și credeți că e sănătos acest lucru?
Cristina Lesnic: „Nu, nu este sănătos! E un subiect de securitate și atunci serviciile competente ar trebui să fie cooptate în acest proces. Pe de altă parte, nu este doar problema legată de depozit, sunt și discuțiile care țin de transportarea munițiilor câteodată și care sunt incidente care sunt fixate și raportate, pentru că eu întotdeauna am zic colegilor de la Misiunea OSCE și am să reiterez această poziție: nu este îndeajuns doar să fie fixate incidentele în Zona de Securitate de transportare. Potrivit documentului din 2014, ceea ce stabilește cooperarea Misiunii OSCE cu Comisia Unificată de Control, pentru fiecare incident trebuie să existe o investigație cu rezultate și recomandări, negru pe alb scris: este fixat, dar există o investigație cu rezultate concrete.”
Europa Liberă: Cât de aproape totuși e acea zi când va fi reluat procesul de retragere a munițiilor din stânga Nistrului?
Cristina Lesnic: „Trebuie să existe o voință politică a tuturor puterilor.”
Europa Liberă: Ambasadorul rus a spus că nu sunt condiții normale pentru ca acest proces să fie reluat.
Cristina Lesnic: „Noi avem un document, o lege din 2005, avem documente...”
Europa Liberă: Și au trecut 15 ani, dna Lesnic...
Cristina Lesnic: „Eu vă înțeleg, dar trebuie să înțelegem că nu este vorba doar de o singură instituție. Aici este nevoie de voința politică a tuturor structurilor din Republica Moldova pentru a lua această decizie finală, dar e adevărat că noi ne dorim ca acest lucru să se întâmple cât mai repede.”
Europa Liberă: Mai rămâne în actualitate și problema transformării forțelor de menținere a păcii sub un alt mandat?
Cristina Lesnic: „...sub mandat internațional civil. Cunoașteți că deseori a fost blamată Comisia Unificată de Control, pentru că la timpul potrivit în anul 1992 și după regulamentele care au fost aprobate, constituite de Comisia Unificată de Control, deciziile se iau prin consens, lucru foarte dificil și lucru foarte anevoios, pentru că anume acest lucru a și servit momentului blocării ieșirii observatorilor militari. Și pacificatorii în cazul de față nu au avut posibilitate din cauza deciziilor superiorului lor, care este reprezentantul Federației Ruse, să iasă la fața locului.”
Europa Liberă: În general, vă este clară poziția Moscovei când vine vorba despre reglementarea transnistreană?
Cristina Lesnic: „Le privim diferit – și politic, și din punctul de vedere al documentelor juridice care au fost încheiate. Politica mare se face între liderii mari, deseori există și provocări. Deci nu trebuie să intru în tare multe detalii ca să înțelegem cum se schimbă arhitectura securității naționale și internaționale.”
Europa Liberă: Și pe final, pentru că totuși eforturile Dvs. vreți să aducă la reunificarea, reintegrarea celor două maluri ale Nistrului, iar pe de altă parte, tot mai multă lume, oameni simpli, experți, analiști spun că interesele celor două părți – ale Chișinăului și ale Tiraspolului – din contra, sunt diferite și că lumea de pe un mal și altul mai degrabă se înstrăinează decât se apropie.
Cristina Lesnic: „Nu cred că Chișinăul vreodată a creat motive ca lumea din stânga Nistrului să nu creadă autoritățile de la Chișinău, noi întotdeauna am fost foarte deschiși.”
Europa Liberă: Vedeți că ei sărbătoresc ziua lor națională, așa-zisa „republică moldovenească transnistreană”. Am văzut că acum ei pregătesc o strategie pentru securitate în care încă o dată reconfirmă că ei vor lupta până în pânzele albe să fie recunoscută independența acestei regiuni.
Cristina Lesnic: „Lucrurile de separatism întotdeauna vor exista, dar e mai bine să existe o comunicare decât să nu existe dialog. Chiar dacă acolo se întâmplă lucruri foarte ciudate, iar pe alocuri lucruri pe care noi le înțelegem, trebuie să existe comunicare pentru a explica anumite lucruri care nu trebuie să depășească limita normalității. Un exemplu concret, dacă noi ne-am apropia de 1 septembrie și n-ar exista comunicare, ce ar trebuie să facem? Să stimulăm ca persoanele din regiunea transnistreană care sunt în școli să migreze pe malul drept? Nu cred. Trebuie să depopulăm populația care studiază acolo? Nu cred. Deci, eforturile autorităților constituționale ale Republicii Moldova trebuie să fie conjugate inclusiv cu ceea ce putem să facem în stânga Nistrului, dar, pe de altă parte, să ne ajute cei care vin cu mesaje din teritoriu. Eu am avut o comunicare cu directorii de școală și a fost indicația mea expres pentru toți angajații mei de la birou: aceste instituții sunt prioritatea noastră în orice proces și trebuie să fie susținute atunci când au nevoie. Nu cred că astăzi cineva din directorii de școală poate să zică că nu au fost contactați permanent de către angajații Biroului politici de reintegrare.”
Europa Liberă: Iar pe de altă parte, totuși vedem acum pregătirile autorităților separatiste de la Tiraspol pentru ziua de 2 septembrie și cu atâta fast vor vorbi iarăși despre cele trei decenii de supraviețuire a lor și iarăși cine le sunt prieteni, cine le sunt dușmani. M-am aflat recent și eu în Zona de Securitate și am ascultat posturile lor de radio și acolo permanent se amintește despre „localitățile care sunt temporar în administrarea Republicii Moldova”, adică vorbesc despre localități cucerite de Republica Moldova. Mie mi se pare un lucru foarte alarmant.
Cristina Lesnic: „Concetățenii noștri au suficientă înțelepciune să înțeleagă că lucrurile nu stau așa cum se zice.”
Europa Liberă: Ei sunt înțelepți, dar 30 de ani așteaptă.
Cristina Lesnic: „Dar propaganda care are loc în regiunea transnistreană pentru a blama tot ce face Chișinăul este una foarte acerbă.”
Europa Liberă: Și pe acest fundal Dvs. oricum trebuie să purtați acest dialog care spuneți că este atât de valoros ca să nu fie întrerupt?
Cristina Lesnic: „El trebuie să fie valoros, pentru că altfel cei care locuiesc în regiunea transnistreană se vor simți neputincioși pentru faptul că Chișinăul nu are grijă de ei. Haideți să spunem astăzi lucrurilor pe nume: cetățenii Republicii Moldova din regiunea transnistreană cu cetățenia Republicii Moldova pot călători în afara țării nestingheriți, au acces la toate serviciile pe care le oferă Chișinăul. Dacă există vreun mesaj care să spună că lucrurile respective nu sunt interesante pentru cetățeni, nu prea cred. Omul crede în serviciile pe care le oferă Chișinăul, dar e adevărat că noi nu trăim într-un context care astăzi nu poate fi luat în calcul – propaganda mediatică, blamarea Chișinăului, lucruri care câteodată sunt vădit false, de exemplu, precum a fost menționat că Chișinăul nu a repatriat cetățenii Republicii Moldova sau cu privire la faptul că cineva își arogă competențe de repatriere în regiunea transnistreană. Lucruri care sunt vădit false, sunt niște minciuni impuse cetățenilor pentru a le crede.”
Europa Liberă: Cu partea ucraineană discutați?
Cristina Lesnic: „Da.”
Europa Liberă: Care e poziția Ucrainei?
Cristina Lesnic: „Sunt în așteptarea colegului meu, omologului meu, Oleksii Reznikov, în vizită la Chișinău foarte curând.”
Europa Liberă: Deschideți paranteze sau așteptăm să aibă loc întrevederea?
Cristina Lesnic: „Cred că va fi un motiv pentru o altă emisiune, dar am avut o discuție, eu și în mandatul precedent am avut o comunicare foarte bună cu partea ucraineană și acum sunt în așteptarea unei întrevederi cu colegul meu, Reznikov, la Chișinău.”
