Două publicaţii recente apărute aproape concomitent, în Germania şi România, se ocupă de problema cultelor în perioada comunismului. Este vorba despre volumul lui Gregor Buß, intitulat: „Preoţi catolici, colaboratori neoficiali ai Securităţii statului. Fundal istoric şi reflecţii etice“ şi despre numărul tematic al „Caietelor CNSAS“, apărut sub titlul: „Culte religioase în România comunistă”.
Dintr-o comparaţie a celor două publicaţii se desprinde foarte clar metodologia diferită a abordării acestui subiect spinos, cît şi deosebirile fundamentale între două perspective care-şi propun o reconsiderare critică a trecutului recent.
Critica acestui trecut nefast se consumă în publicaţia de la Bucureşti în bine cunoscutele formule de condamnare a sistemului comunist, pe alocuri, într-o retorică vindicativă şi în ascunderea colaboraţionismului unor figuri reprezentative ale cultelor prezentate. Tendinţa de accentuare a unei martirologii colective în care, deseori, se amalgamează cauzele cu efectele se observă, mai ales în textul lui Adrian Nicolae Petcu, apărut sub titlul derutant: „Spiritualitate creştină versus legionarism în detenţia comunistă. Secvenţe de la Tg. Ocna…”. Petcu mai este prezent în această publicaţie cu o listă bibliografică, la fel de derutantă, dar semnificativă pentru omisiuni de titluri, care nu se-ncadrează în viziunea sa complezentă faţă de aşteptările acelora ce practică o istoriografie a hermeneuticii uniformizate şi contrafăcute.
Nu este singura contribuţie din publicaţia actuală a CNSAS, viciată de formule istoriografice discutabile. Valentin Vasile, de pildă, îşi propune să vorbească despre amestecul Securităţii în treburile Bisericii Evanghelice, făcînd şi un scurt istoric al acestui cult cu referiri la trecutul naţional-socialist. În acest context, nu citează nici măcar jurnalul episcopului anti-nazist Viktor Glondys, epurat din funcţia pe care o deţinea, fiind înlocuit de către un episcop pro-hitlerist. De asemenea, trece sub tăcere rolul episcopului Friedrich Müller în perioda nazistă, prezentîndu-l pe acesta doar ca ţintă a unor intrigi securistice.
Desigur, „Caietele CNSAS” cuprind şi cîteva studii valoroase ca, de pildă, cel semnat de Emanuel Apostol Cosmovici (despre lichidarea Bisericii Unite) sau cel al lui Fabian Doboş (despre preotul Rafael Friedrich).
Fără a ţine cont de anumite sensibilităţi clericale (evidente în cazul autorilor români), Gregor Buß vorbeşte fără menajamente în studiul său despre liderii catolici din fosta RDG, care au acceptat să colaboreze cu organele poliţiei politice. Buß nu le ascunde nici identitatea şi nici motivele care i-au determinat să intre conştienţi în acest joc periculos cu poliţia politică a regimului. În istoria Germaniei răsăritene, Biserica Catolică era una minoritară, rolul dominant revenind Bisericii Evanghelice. Totuşi, peste 100 de clerici romano-catolici au acceptat colaborarea.
În România, tocmai acest capitol legat de biserici - fie ea ortodoxă, fie ea catolică sau protestantă - este eludat, bagatelizat şi ascuns în spatele unui cult înşelător de martirologie colectivă.
***
Gregor Buß, Katholische Priester als inoffizielle Mitarbeiter der Staatssicherheit. Historischer Hintergrund und ethische Reflexion (Preoţi catolici, colaboratori neoficiali ai Securităţii statului. Fundal istoric şi reflecţii etice), Aschendorff Buchverlag, 2017.
Caietele CNSAS, anul IX, nr. 1-2 (17-18), 2016, Editura CNSAS, Bucureşti, 2017.
