Am pornit discuția noastră de la distincția acordată echipei MNLR de președintele României Klaus Iohannis: „Ordinul Cultural în grad de Cavaler. Categoria A – Literatură”. Este o recunoaștere a eforturilor muzeografilor de la această instituție, înființată în 1965, pentru păstrarea memoriei literaturii române dincolo de frontiere, dincolo de spații statale și administrative.
Maria Șleahtițchi ne-a povestit cum a devenit director al MNLR și despre condițiile în care sunt păstrate fondurile sale în „sarcofagul” protector de la subsolul Casei Scriitorilor. Noul sediu de pe strada Mateevici nr. 79 oferă condiții de lucru mult mai bune angajaților, spune ea, dar încă nu e pregătit să transfere și fondurile arhivistice. Filialele din teritoriu.
Grație energiei și viziunii reformatoare a directoarei Maria Șleahtițchi, Muzeul Național al Literaturii Române a devenit un adevărat ferment al vieții literare din Chișinău, un loc de întâlnire dintre creatori și public, având o colaborare intensă și cu alte instituții culturale. Am discutat despre concursul de eseuri pentru liceeni organizat de MNLR, ajuns la a cincea ediție, concurs cu premii și diplome, care oferă o rampă de lansare tinerilor care vor să se afirme în creația artistică.
Ca instituție cultural-științifică, Muzeul Literaturii Române din Chișinău are și dimensiunea de cercetare, materializată într-o activitate editorială consistentă. Câteva titluri: „Post-restant. Scrisori inedite” de Vasile Vasilache (în care pe lângă scrisorile adresate celei de-a doua soții ale sale acesta dezbate și probleme fundamentale de scris și literatură). „Pagini de corespondența” de George Meniuc. Un alt proiect îl constituie „Exegeze” de Vladimir Beșleagă – un volum conceput din materialele unei conferințe dedicate operei prozatorului.
- Te-ar putea interesa și: Cultura la frontieră cu Ana Blandiana sau despre curajul civic al unei mari scriitoare
Absorbită de munca sa la Muzeu, Maria Șleahtițchi vrea să se revanșeze și ca scriitoare. A avut în anii de dinaintea intrării în acest post o intensă activitate publicistică, a susținut o rubrică la revista „Contrafort”, intitulată „Între viață și cărți”, a participat la dezbateri și polemici literare. Autoare a unor cărți de critică, precum, de exemplu, „Romanul generației ‘80. Construcție și reprezentare” (Editura Cartier, 2015), și de poezie – ultimul dintre acestea, „Fragile”, apărut în 2016 tot la Cartier –, interlocutoarea noastră speră să scoată de sub tipar două cărți noi în 2024.
„Scrisul e ca o mare dragoste la care nu poți renunța niciodată și din când în când îmi dau semne că pot să recuperez pe acest teren”, spune Maria Șleahtițchi.
Am abordat în dialogul nostru și spinoasa chestiune a predării literaturii în școală, interlocutoarea noastră fiind profesor la Facultatea de Litere a Universității „Alecu Russo” din Bălți.
„Depinde foarte mult de profesorul care predă, spune Maria Șleahtițchi, de calitatea lui umană, de formația lui profesională, de energie și dăruire. Combinația între ceea ce era bun în trecut ca metode didactice și ceea ce este modern poate da niște rezultate excelente.” Profesorul trebuie să se bucure de respect și vizibilitate în societate, mai spune invitata noastră, și atunci vom crește și nivelul instrucțiunii publice.
Vă invităm să urmăriți dialogul nostru cu scriitoarea Maria Șleahtițchi și să vizitați Muzeul Național al Literaturii Române din Chișinău, să participați la evenimentele de înaltă ținută organizate sub auspiciile lui.
