Dina a luat drumul spre Rennes, un oraș din nord-vestul Franței, la sfatul tatălui său, care muncea peste hotare de mai mulți ani și visa ca fata lui să învețe în Europa.
Ajunsă acolo în toamna lui 2006, după trei zile de mers cu autobuzul, Dina a rămas debusolată. Ploua întruna, iar odaia ei de cămin de 9 metri pătrați, situată la primul etaj, cu geamurile închise, nu i se asocia cu imaginea pe care și-o crease acasă despre viața de studentă în Franța.
10 ani de studii și două doctorate
Urma să învețe la École Nationale Supérieure de Chimie de Rennes. În prima perioadă, s-a descurcat cu doar câteva cuvinte: „Bonjour”, „Je m’appelle Dina”, „Merci”, „Au revoir”. Franceza a fost a doua limbă străină pe care o studiase la școală, după engleză, și o înțelegea foarte bine, dar nu se simțea confortabil atunci când trebuia să o vorbească cu colegii, care foloseau un limbaj diferit de cel clasic, cunoscut, al profesorilor.
În primul an, cel mai mult a ajutat-o să se integreze comunitatea pe care și-a construit-o acolo, formată din alți moldoveni sau ucraineni. „Am înțeles că aici va fi nevoie de mult mai mult efort decât a trebuit să depun acasă, la liceu și că, de-acum încolo, va trebui să dau totul ca să pot vedea rezultate”, spune Dina.
După anii de studii în Franța, a pus bazele unei noi „cariere”, cea de călătoare. În 2009, a făcut un stagiu la National University of Ireland, iar din 2010 a fost angajată ca cercetătoare la Departamentul de Chimie Analitică la Merck KGaA, una dintre cele mai vechi companii farmaceutice și chimice din lume, cu sediul în Darmstadt, Germania.
Acesta din urmă a fost anul ei de pauză, timp în care a adunat bani pentru continuarea studiilor, de data asta, în Statele Unite ale Americii, la University of California, Santa Barbara.
Moldoveanca a făcut parte dintr-un grup de cercetare interdisciplinar din cadrul Departamentului de Chimie și Biochimie al universității. „Am reușit să fac, între timp, călătorii în Mexic, am fost la un curs în Brazilia și la o conferință în Hawaii. Văzusem puțin lumea, dar le ziceam celor din jur că vreau să călătoresc și mai mult”, povestește Dina.
- Te-ar putea interesa și: „Tokyo e ca un sat mare”: Un tânăr din R. Moldova, lider de echipă într-un birou de arhitectură din Japonia
În 2013, a câștigat o bursă în programul „Marie Curie”, finanțat de Uniunea Europeană, destinat cercetătorilor aflați la diferite etape de carieră și care sprijină mobilitatea internațională. Astfel, Dina a ajuns la Institutul Italian de Tehnologie, unde a făcut cercetare timp de 4 ani și 5 luni, iar apoi – la Institutul de Cercetare Chimică din Catalonia, Spania, unde a rămas 10 luni, până în ianuarie 2016.
După 10 ani de studii, trebuia să aleagă ce vrea să facă mai departe. „Uitându-mă în urmă, atunci, la 29 de ani, eram mândră de ceea ce am reușit să fac, de faptul că obținusem două doctorate. Credeam că toate porțile îmi sunt deschise”, își amintește ea.
Și-a căutat de lucru timp de un an în orașul visurilor sale
Prima dată, Dina a vizitat Barcelona în anul 2013, când a participat la o conferință. Atunci, încă înainte de a ateriza, văzându-l doar prin hubloul avionului, a avut senzația că acesta e orașul ei. „Când am ajuns la aeroport, i-am scris unei prietene că am găsit locul în care vreau să rămân. Ea a replicat că eu călătoresc mereu și nu poate fi adevărat”, își amintește Dina râzând.
În februarie 2018, fiind deja doctoră în nano-chimie, se muta la Barcelona și începea căutările pentru un post de muncă în orașul visurilor sale. Timp de un an, a tot trimis CV-uri la care nu veneau răspunsuri. „Nu știam, la începuturi, ce luptă va fi asta. Nici azi nu pot să-mi explic de ce a durat atât de mult”, spune ea.
Transmitea, de obicei, dosarele de angajare în engleză. Înțelegea spaniola, dar nu o vorbea prea bine, chiar dacă luase cursuri. Odată cu speranțele de a-și găsi un serviciu, scădeau și economiile adunate în ultimii ani. „Mă gândeam că, poate, Barcelona nu mă vrea și am început să-mi caut de lucru în Canada, în Elveția, în Franța. Acel an mi-a rămas în memorie ca o traumă”, adaugă Dina.
Între timp, a ajutat-o pe sora ei, psihologa Ana Niculăeș, să creeze și să lanseze un chat-bot dedicat bunăstării psihologice. Ambele s-au bucurat că pot studia, în acest context, lumea startup-urilor.
În vara lui 2019, Dina a reușit, în sfârșit, să-și găsească un job, doar că acesta era la San Sebastian, un oraș aflat la șase ore distanță cu mașina de Barcelona. Aici, ea urma să muncească în calitate de cercetătoare antreprenorială pentru Centrul de Cercetare în Biotehnologii și Biomedicină CIC biomaGUNE.
„Era exact ceea voiam – să descopăr în continuare lumea startup-urilor și să înțeleg mai bine cum se pot crea companii. În plus, îmi doream mult să aplic cunoștințele din chimie adunate în cei 10 ani de studii, iar proiectul acesta anume pentru asta era”, adaugă Dina.
S-a mutat la San Sebastian, care i s-a părut, în multe privințe, opusul Barcelonei. Dintr-un oraș mare, internațional, cu mulți expați, în cercuri unde se vorbea și engleză, Dina a ajuns în unul mult mai mic, dar cochet, având printre cele mai multe restaurante Michelin pe metru pătrat din lume și unde se vorbea practic doar spaniolă.
Ceea ce a descoperit, însă, că unește aceste orașe este felul magnetic în care-i atrag pe turiști. Iar asta s-a simțit atunci când își căuta o locuință. Dina și-a bătut propriul record, schimbând cinci apartamente timp de 2 ani, din cauza că erau închiriate în avans pentru perioadele turistice sau pentru că proprietarii veneau să-și petreacă vara aici.
În schimb, a reușit, în 2020, să se alăture proiectului StarShip, un program educațional, format dintr-o echipă multidisciplinară, dedicat identificării nevoilor neacoperite din domeniul sănătății, mai ales a femeilor. Ulterior, acesta a servit ca inspirație pentru un alt vis al Dinei.
Înapoi la Barcelona
În 2021, cu două luni înainte să-și încheie activitatea la San Sebastian, viața ei a luat o nouă întorsătură. O prietenă a recomandat-o unei companii canadiene aflate în căutarea unui expert stabilit în Europa. Ideea unui interviu de angajare i-a surâs, mai ales că voia să se întoarcă la Barcelona.
Astfel, din toamna acelui an, a început să lucreze pentru „Nicoya”, o companie specializată în furnizarea de soluții tehnologice pentru cercetarea științifică, în special în domeniul biotehnologiei și farmaceuticii, ca specialistă în aplicații de teren pentru Europa, Orientul Mijlociu, India și Africa.
„În primul rând, făceam prezentări pentru potențialii clienți, apoi mergeam la conferințe și în laboratoare, dacă era interes pentru produsul companiei respective și se cereau testări. De asemenea, mă ocupam de formări, după ce clientul cumpăra produsul”, explică Dina.
S-a bucurat de revenirea la Barcelona, care a rămas până în prezent orașul său de suflet. „Nu pot să plec de aici, chiar dacă am avut oferte și din alte țări, din motiv că pentru mine e foarte important soarele. De-a lungul anilor, când cineva mă întreba despre Moldova, spuneam, în primul rând, că noi avem 273 de zile cu soare pe an. La Barcelona sunt și mai multe”, spune ea.
Pe viitor, atunci când va ajunge la 50 de ani și, speră ea, la o independență financiară mai mare, ar vrea să-și dedice timpul unui startup în domeniul sănătății femeilor, care să aducă metode de diagnostic mai ieftine și mai puțin dureroase. „Acum, explorez mai multe opțiuni. Poate reușesc mai devreme să mă ocup de asta”, încheie Dina.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
