Pe parcursul anului trecut, poliția a intervenit în peste 4000 de cazuri de abuz asupra copilului. Datele Inspectoratului General de Poliție mai arată că au fost pornite 1880 de cauze contravenționale în care sunt vizați părinți care au fost neglijenți și violenți cu copiii lor. După implicarea oamenilor legii, cazurile sunt preluate de autoritățile locale și specialiști în protecția drepturilor copilului care încearcă să ofere copiilor victime un mediu cât mai sigur.
Copiii care ajung în atenția autorităților sunt expuși violenței și abuzului cel mai frecvent în familie, în comunitate, inclusiv la școală, unde nu este mereu un spațiu sigur, constată oamenii legii. Ei atrag atenția că pe copii îi face vulnerabili vârsta și faptul că deseori cresc într-un mediu infect, în care se consumă alcool, sunt lipsuri financiare și neglijența stă în capul mesei. Specialiștii definesc aceste condiții ca situație de risc pentru copii iar din 2014 există un mecanism de gestionare a cazurilor în care acestora li se încalcă drepturile și ajung să fie victime ale violenței. Mecanismul presupune identificarea copiilor în dificultate, monitorizarea lor și intervenția promptă, când e cazul, pentru a le proteja interesele.
Foarte mulți copii care trăiau violența în tăcere, astăzi pot fi recunoscuți și să fie în atenția statului
Daniela Sâmboteanu, președinta Centrului Național de Prevenire a Abuzului față de Copii spune că mecanismul a produs rezultate, dar sunt în continuare carențe: „Foarte mulți copii care trăiau violența în tăcere, astăzi pot fi recunoscuți și să fie în atenția statului. La acest capitol eu cred că înregistrăm totuși niște reușite, deși sunt convinsă că și astăzi sunt foarte mulți copiii care sunt victime și nu ajung să fie identificați. La al doilea aspect, ce ține de accesul copiilor la servicii, iată aici cred că avem lacune. Și copiii nu au acces la servicii din simplu motiv că serviciile lipsesc.”
La nivel local, adaugă Daniela Sâmboteanu, asistenții sociali și alți specialiști responsabili de protecția drepturilor copiilor nu au prea multe pârghii și instrumente pentru a ajuta un copil în situație de risc. Potrivit expertei, deocamdată, autoritățile din teritoriu nu au capacități de a presta serviciile necesare, cum ar fi educația parentală sau reabilitatea copiilor victime.
Asemenea servicii ar trebuie să funcționeze pentru a preveni abuzurile și separarea copilului de familie, la care se recurge în ultimă instanță.
În multe cazuri însă, această măsură nu poate fi evitată, spune Marin Maxian, adjunctul Inspectoratului General de Poliție:
„Pe parcursul unui an poliția intervine în peste 442 de cazuri de scoatere forțată a copiilor din mediul familiei. 305 din acestea sunt în regim de urgență. Acest mecanism ne-a dat posibilitatea ca să nu lăsăm copiii în mediul de risc, să fie în continuare supuși violenței și imediat sunt referiți în familiile profesional parentale și alte servicii care vin să aducă acel mediu de siguranță.”
Actualmente, din zece copii separați de părinți, doar cinci sunt plasați în servicii de tip familial, cealaltă jumătate, urmare a unor intervenții de urgență, ajung în instituții de tip rezidențial, constată Daniela Sâmboteanu. Experta spune că o problemă este și faptul că serviciul de asistență parentală este subdezvoltat în Republica Moldova:
„Noi am avea nevoie într-adevăr de mai multe familii de acest gen, de o finanțare mai bună a acestui serviciu. Am avea nevoie de familii, de asistenți parentali profesioniști specializați pe anumite categorii de risc, cum ar fi, de exemplu, pentru copiii victime a abuzului, copiii care sunt traumatizați.”
Datele Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale arată că pe parcursul anului 2020 numărul sesizărilor privind cazurile de neglijare, violență, abuz și trafic a copiilor a depășit cifra de 6800. Reprezentanții instituției spun că numărul este mare, dar nu denotă o creștere a cazurilor de abuz față de copii, ci mai degrabă, ieșirea lor din anonimat.
