Principalul subiect în presa dimineții este dat de acordul de ieri al UE în vederea reducerii consumului de gaz, pentru a pune capăt dependenței de Moscova.
Le Monde anunță cum cei 27 de membri ai UE au căzut de acord asupra principalelor puncte, în primul rând o reducere cu 15% a consumului pentru aproape toată lumea.
Franța solidară, dar nu prea
Înțelegerea a fost însă obținută doar cu foarte mare dificultate. Ungaria, mai întâi, a ținut să denunțe un acord «inaplicabil». Apoi, după Spania, Grecia, Italia și Portugalia, Franța a fost cea care s-a opus anumitor măsuri din propunerea Comisiei Europene privind gazele, discutată marți, 26 iulie, în cadrul Consiliului European, relatează cotidianul conservator italian Il Foglio.
Pe bază de voluntariat, cei douăzeci și șapte au acceptat așadar să-și reducă consumul de gaze cu 15% în următoarele opt luni. Obiectivul este în special de a anticipa închiderea totală a robinetului Gazprom în toamna ce vine. În cazul unor lipsuri grave în anumite țări, un mecanism de urgență ar face aceste măsuri obligatorii.
Franța s-a opus, însă, unor reduceri „uniforme”, argumentând că obiectivele acestora „nu ar fi adaptate realității tuturor” membrilor, potrivit ministrei franceze pentru tranziția energetică, Agnès Pannier-Runacher, care a precizat că Parisul dorește un acord „care consacră principiul unei reduceri coordonate a consumului de gaze, dar care, în același timp, ia în considerare situațiile particulare ale fiecărui stat membru, și în special capacitatea noastră de export de gaze”.
„Franța nu are nicio problemă de aprovizionare cu gaze: depinde doar parțial de Rusia (20%), spre deosebire de Germania (55%), și tocmai a semnat de altfel un acord foarte avantajos cu Emiratele Arabe Unite pentru a importa gaze naturale, limitând consecințele crizei energetice declanșate de războiul din Ucraina”, precizează cotidianul italian.
Deși a subliniat nevoia de „solidaritate” europeană, în special cu Germania, Franța a asigurat că nu dispune de mijloacele materiale și tehnice pentru a exporta 15% din gazul său în Germania, deoarece aceasta depinde de dimensiunea conductelor existente. Parisul a asigurat că va face tot posibilul pentru a-și sprijini vecinii, spune Il Foglio.
La Paris, în acest timp, Le Monde analizează în detaliu turneul african al lui Serghei Lavrov, ministrul rus de externe, pornit într-o autentică «offensive de charme» pentru a convinge capitalele africane că nu Rusia ar fi cea vinovată de actuala criză alimentară declanșată de oprirea exportului de grâne din Ucraina.
Washington Post constată însă că acel târg presupus a fi fost mijlocit de Națiunile Unite și de Turcia pentru exportarea grânelor ucrainene prin Marea Neagră se dovedește a fi un coșmar logistic.
Între timp, Rusia se va retrage din programul Stației Spațiale Internaționale (ISS) după 2024, după cum a anunțat noul șef al agenției spațiale federale ruse Roscosmos, marți (26 iulie). Declarația, foarte bombastică, dar nu total surprinzătoare, ar „pune capăt la două decenii de cooperare spațială de după Războiul Rece”, asta doar pentru că Moscova și Occidentul se ciocnesc indirect în Ucraina, scrie The New York Times.
Două limbi, mon cauchemar
În sfârșit, la rubrica culturală, tot Le Monde are în numărul de astăzi o amuzantă, dar foarte serioasă, cronică a corespondentului la Paris a jurnalistului marelui cotidian britanic Financial Times Simon Kuper despre ceea ce îi opune lingvistic pe englezi și pe francezi.
Simon Kuper mărturisește că limba lui Molière este pentru el și astăzi un chin fără sfârșit, dar că paradoxal dominația mondială a englezei ar putea duce la autodistrugerea influenței anglo-saxone.
Astăzi, engleza este „vorbită și scrisă pe scară mai largă decât a fost vreodată orice altă limbă”, potrivit lui Robert McCrum și co-autorilor săi în The Story of English (Faber & Faber, 2011). În țările Uniunii Europene, aproape 98% dintre elevii din școlile elementare și gimnaziale învață limba engleză. Alte limbi precum franceza, germana sau italiana pot concura doar pentru locul doi, însă pentru asta o a doua limbă străină trebuie să fie înscrisă în programa școlară...
Situația nu e diferită în instituțiile europene, chiar și după Brexit. Sosirea la Bruxelles în ultimele două decenii a multor ziariști și diplomați din Europa de Est a modificat profund felul in care funcționează presa în “capitala Europei”. Venirea acestor oameni a dus la erodarea vertiginoasa a statutului limbii franceze. Până si ziariștii din țările tehnic membre ale grupului „Francophonie”, cum sunt România si Bulgaria, vin la Bruxelles înzestrați cel mai adesea doar cu o practică lemnoasă a limbii engleze (engleza americană, se înțelege).
Astăzi, conferințele de presa zilnice ale Comisiei Europene de la Bruxelles au loc în engleză, iar ziariștii se adresează unul altuia in mod automat in aceasta limba.
Pare incredibil acum că încă în 1995 franceza era singura limbă permisă în sala de presă a Comisiei Europene.
Era de neconceput atunci ca un ziarist în post la Bruxelles să nu vorbească in mod curent franceza. Astăzi, asemenea specimene au devenit o raritate.
Simon Kuper, în Le Monde, precizează însă că e vorba mai degrabă de limba aceea artificială numită «globish» decât de engleza reală, vie.
Asta face însă că în majoritatea situațiilor profesionale transnaționale, vorbitorii nativi de engleză domină orice conversație, intervenind cu expresii cum ar fi let me just jump in here... (“dacă pot să întrerup") sau so what we’re saying is... (“altfel zis”... “ca să rezum..."). «În acest timp, străinii rămân adesea muți, concentrându-se pe urmărirea detaliilor discuției. Și când trebuie făcut un bilanț sau trebuie numit un purtător de cuvânt, sarcina revine cel mai adesea unui vorbitor nativ de engleză, întărindu-i acestuia cu atât mai mult puterea și influența», scrie Simon Kuper în Le Monde.
Adevărata provocare pentru toată lumea rămâne însă: cum să realizeze saltul de la globish la engleza adevărată. Care, la rândul ei, se vede amenințată de puterea crescândă a bastardei limbi globish.
