Linkuri accesibilitate

De la Bourdieu la Piketty: clasele de mijloc și soliditatea sistemelor sociale


În Chişinău

Măcinate între pojghița de ultrabogați și masele sărăcite, clasele de mijloc în Europa de est ieșită din comunism au nevoie azi mai mult ca oricând de un sprijin politic, economic și instituțional.

De la Bourdieu la Piketty, economiștii și sociologii nu au încetat să prezinte soliditatea claselor de mijloc ca pe un indice al sănătății unui întreg sistem social.

De la Bourdieu la Piketty: clasele de mijloc și soliditatea sistemelor sociale
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:01 0:00
Link direct

Clasele de mijloc sunt în aparență ușor de definit. Sunt considerate compuse din cei care nu sunt nici muncitori-agricultori și nici elitele patronale. Din clasele de mijloc ies profesorii, doctorii, avocații și în general ceea ce numim intelectualii, care în țări precum Franța sau Germania formează o adevărată castă. În unele țări, precum Belgia sau Luxembourg, există chiar un Minister al Claselor de Mijloc (Ministère des Classes Moyennes).

La români, clasele de mijloc au fost întotdeauna identificate cu „​intelectualii” și, în mentalitatea românească, nici măcar comunismul nu a putut face nimic împotriva convingerii profunde că oricine nu lucrează cu mâinile este un „intelectual”.

La români, însă, dincolo de faptul că practică ceea ce numim profesiile liberale, aceste clase de mijloc nu se definesc prin doi parametri care în Franța sunt fundamentali: veniturile și patrimoniul. În sociologia franceză ei sunt cei numiți: „Moștenitorii”, Les Héritiers, expresie căreia Bourdieu i-a dat acest sens sociologic. Pierre Bourdieu, în studiul intitulat intrigant MoștenitoriiLes Héritiers, Les étudiants et la culture»), punea întrebarea dacă nu cumva până și într-o societate presupus egalitară cum e Franța mediul social din care provin elevii și studenții produce deja inegalitate din start.


În noua sa carte, apărută joi, 12 septembrie, Capital și ideologie («Capital et Idéologie»), Thomas Piketty propune, de altfel, pentru reducerea inegalităților, o mai mare impozitare a veniturilor mari și a patrimoniului, a averilor.

E adevărat că în țări de tradiție napoleoniană precum Franța sau Belgia, anumite profesii liberale, medici, avocați, bancheri sau notari reprezintă adevărate dinastii. Un avocat sau un notar îi va lăsa fiului sau fiicei cabinetul și portofoliul clienților. Învățământul, chiar în societăți egalitare, din nou precum Franța sau Belgia, se va perpetua printre „moștenitorii” claselor de mijloc.


Tendința ideologică a unui anume tip de regim politic apare poate cel mai limpede tocmai prin felul în care sunt tratate clasele de mijloc în raport cu elitele financiare. E revelator, astfel, că Franța lui Macron suprimă impozitul pe avere, favorizându-i pe cei mai bogați, exact în momentul în care o parte a candidaților democrați la prezidențialele din SUA ar dori să-l reinstaureze.

Slăbirea claselor de mijloc prin intermediul destrămării calității învățământului...


În urmă cu câțiva ani, chiar un studiu al Uniunii Europene, făcut public în plină ideologie neoliberală a deceniului în care Jose Manuel Barroso s-a aflat în fruntea Comisiei Europene, prezenta slăbirea claselor de mijloc prin intermediul destrămării calității învățământului, stabilind raportul între sărăcia reală și nivelul de educație al părinților celor săraci (am prezentat atunci acel studiu aici: Sărăcia moștenită - când UE îl confirmă pe Bourdieu). În schimb, pentru Slavoj Žižek clasa de mijloc este o „non-clasă”, pentru că este singura care nu se definește pe sine ca o clasă.

Din aceeași perspectivă, o explicație a lentorii restabilirii economice și a consolidării statului de drept în Europa de est, în fostele țări comuniste intrate în UE, este tocmai caracterul firav al claselor de mijloc acolo. Asta s-a văzut cel mai bine în fosta Iugoslavie, unde micuța Slovenie, care a menținut o solidă clasă de mijloc chiar și în timpul comunismului, a demarat economic imediat după destrămarea federației iugoslave datorită acelei clase de mijloc și are astăzi un nivel de trai mai ridicat decât unele țări mai vechi ale UE, cum sunt Grecia sau Portugalia.


La polul celălalt, cazurile flagrante rămân țări precum Rusia și Ucraina, ca să nu mai vorbim de satrapiile asiatice rezultate din destrămarea URSS-ului.

Măcinate între pojghița de ultrabogați și masele sărăcite, clasele de mijloc în Europa de est ieșită din comunism au nevoie azi mai mult ca oricând de un sprijin politic, economic și instituțional.

***

De la cât ar trebui să câştige un reprezentant al clasei de mijloc din Moldova?
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:07 0:00
Link direct


Ponderea clasei de mijloc în R. Moldova este în afara statisticilor oficiale. O evaluare aproximativă o face însă de mai mulți ani Institutul de Politici Publice în tradiționalul lor sondaj Barometrul Opiniei Publice. Cel mai recent sondaj, din ianuarie 2019, arată că 3 la sută dintre respondenți se declară drept parte a clasei de mijloc. Sunt cei care spun că din veniturile familiei reușesc să-și cumpere şi unele bunuri mai scumpe, dar asumându-și totodată abțineri sau restrângeri la alte capitole. Urmează categoria numită clasa de mijloc emergentă la care se autoatribuie 23 la sută. Ei afirmă că veniturile le ajung pentru un trai decent, dar sunt insuficiente pentru bunuri mai scumpe. Peste 70 la sută se declară sărăci, însemnând din perspectiva lor imposibilitatea de a avea acces la strictul necesar sau doar la strictul necesar.

Economistul Viorel Gîrbu spune că în statele subdezvoltate, cum este şi R. Moldova, de regulă se produce divizarea inegală în extreme: majoritatea populaţiei e săracă, o pătură foarte îngustă o constituie cei bogaţi, iar clasa de mijloc e mai curând inexistentă. Cauzele sunt lesne de identificat, spune expertul.

Viorel Gîrbu
Viorel Gîrbu

„Economia care este subdezvoltată, monopolizarea economiei, lipsa sectorului viabil al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, calitatea vieţii nu foarte bună, emigrarea masivă a populaţiei - ştim că în ultima perioadă au început să emigreze foarte mulţi cei care se consideră persoane avute, cei din clasa de mijloc sau chiar superioară - , adică cei care sunt bogaţi renunţă la viaţa lor de până acum şi încearcă să se stabilească peste hotare.”

Viorel Gîrbu spune că măsurile necesare pentru consolidarea clasei de mijloc sunt bine cunoscute, dar aplicarea lor deocamdată trenează.

Sistemul educaţional este foarte important, fiindcă clasa de mijloc nu este sensibilă doar la venituri...


„Lupta cu corupţia, cu monopolurile, diversificarea economică, limitarea intervenţiei statului în economie, crearea locurilor de muncă, atragerea investiţiilor străine, crearea unui cadru judiciar eficient şi echitabil, dezvoltarea sistemelor sociale. Sistemul educaţional este foarte important fiindcă clasa de mijloc nu este pătura socială care este sensibilă doar la venituri.”

Expertul mai spune că de fapt clasa de mijloc constituie baza oricărui stat democratic şi reprezintă o oportunitate pentru clasa politică întrucât e garantul stabilităţii.

„Clasa de mijloc reprezintă obiectivul primar al politicilor guvernelor responsabile. Este clasa care ne oferă stabilitate în toate dimensiunile economice, sociale, politice, iar ponderea mare a păturilor vulnerabile sau influenţa mare a celor avuţi în societate sunt aspectele care ne pot aduce la dezechilibre majore în perioade foarte scurte de timp.”

De regulă, clasa de mijloc este reprezentată de populaţia cu venituri peste media înregistrată pe economie. Felul în care este stabilit salariul mediu şi pragul de sărăcie a fost mereu în R. Moldova un subiect controversat. Un studiu al fundaţiei Friedrich Ebert Stiftung, realizat în anul 2018, constata că un salariu minim suficient pentru un trai decent ar fi de 12 mii de lei pentru mediul urban şi de 11 mii în localităţile rurale, faţă de plafonul salariului minim pe economie existent în realitate de mai puțin de 3 mii de lei.

Vezi comentarii

XS
SM
MD
LG