Un scoop care va întrista sau surprinde pe multă lume: Le Monde publică în această dimineață o anchetă despre dificultățile financiare prin care trece Crucea Roșie, care traversează cea mai gravă criză din istoria sa.
Comitetul Internațional al organizației umanitare elvețiene se pregătește acum să concedieze cel puțin 1.800 de persoane, pe fondul unei derive bugetare de neoprit. Felul în carne e condusă instituția începe să suscite multe întrebări.
Scrie Le Monde: — „O altă fortăreață a stabilității elvețiene legendare începe să se clatine. După ce marea bancă Credit Suisse, în luna martie, a fost vândută cu forța rivalului său UBS, sub presiunea guvernului de la Berna, pentru a evita falimentul, iată că a venit rândul Comitetului Internațional al Crucii Roșii (CICR) să se fisureze, izbit frontal de o criză financiară cumplită.
Un instrument esențial al acelui tip de soft power elvețian, Crucea Roșie este adesea prezentată de guvernul federal ca fiind prelungirea firească a politicii sale de neutralitate, neutralitate supusă de altfel criticilor încă de la începutul războiului din Ucraina. Criza care zguduie CICR survine astfel într-un moment foarte prost pentru diplomația elvețiană, din care provine, de zeci de ani încoace, esențialul conducerii Crucii Roșii.»
Realitatea este că CICR, depozitar și gardian al Convențiilor de la Geneva, are o gaură uriașă în conturile sale bancare. Îi lipsesc 430 de milioane de franci elvețieni (441 de milioane de euro) pentru a-și finaliza bugetul pentru anul 2023. În zece ani, bugetul s-a dublat, ba chiar și mai mult, urcând de la 1,18 miliarde de franci în 2012 la 2,84 miliarde în 2022.
Ca o consecință imediată, organizația a anunțat că va trebui să facă reduceri masive în forța de muncă: 1.800 de disponibilizări (concedieri), dintr-un total de 22.700 de angajați la nivel mondial. Majoritatea acestor reduceri de locuri de muncă afectează delegațiile de pe teren din străinătate. Douăzeci și șase din cele 350 de site-uri vor trebui să închidă, iar alte zeci vor trebui să-și reducă personalul, deoarece operează uneori în situații de urgență, cum ar fi în Kenya, în capitala Nairobi, în apropierea haosului somalez.
Pericolul extremei drepte în Spania și Europa
În Spania, El País atrage atenția asupra unui articol din britanicul The Guardian care într-un editorial a scris că “Europa are nevoie ca Pedro Sánchez să câștige”. ¿Por qué? Ei bine, scrie The Guardian (preluat de El País), pentru a evita o nouă victorie a dreptei intr-o țară europeană, ba chiar cea care va deține președinția rotativă a UE în a doua jumătate a anului, mandat început cu alegeri generale în Spania.
El País o mai citează și pe președinta Adunării Naționale franceze, macronista Yaël Braun-Pivet, care analizează normalizarea extremei drepte în instituțiile naționale și ale UE: „Ideile extremei drepte sunt peste tot la fel de radicale: nu trebuie să coborâm garda.”
Putin ar dori un nou front în Balcani
Odată stinse ecourile summitului de la Chișinău al Comunității Politice Europene, în marginea căruia liderii din Kosovo și Serbia au încercat, fără mare chef, să-și aplaneze divergențele, la Londra, The Daily Telegraph a pus la punct o întreagă analiză a situației Rusiei și a poziției lui Vladimir Putin, care, dat fiind eșecul flagrant al “operațiunii militare speciale” din Ucraina, și-ar dori în mod limpede să vadă izbucnind un alt conflict în Europa.
Asta ar obliga UE și NATO să devieze resurse cruciale care sunt în prezent canalizate către armata ucraineană.
În acest context, Balcanii (“pântecul moale al Europei”) oferă un teritoriu fertil unde Kremlinul își poate satisface planurile de interferență politică cu scopul de a provoca noi tulburări în Europa.
Dorința Rusiei post-sovietice de a-și extinde influența în Balcani datează de la prăbușirea Iugoslaviei, care a reînviat competiția marilor puteri în regiune, competiție care funcționa de secole. Moscova a fost alarmată de eforturile occidentale de a acorda fostelor republici iugoslave aderarea la instituții precum UE și NATO.
Pentru a opri această tendință, serviciile ruse de informații au încercat în mod activ să submineze regimurile pro-europene, mai ales în Muntenegru, unde Moscova a fost acuzată că a încercat să declanșeze o lovitură de stat în timpul alegerilor parlamentare din 2016. Mai recent, Kremlinul a căutat să exploateze tensiunile nerezolvate dintre Serbia și Kosovo, precum și cele care afectează Bosnia-Herțegovina, pentru a provoca o instabilitate suplimentară în regiune și a slăbi influența UE și a NATO.
The Daily Telegraph constată că UE este din ce în ce mai îngrijorată și de încercările lui Erdogan de a extinde influența Turciei în Balcanii de Vest, în special în țări precum Kosovo și Bosnia, care au populații musulmane importante. De departe, cea mai scandaloasă încercare a lui Erdogan de a se implica în Balcani a fost planul său, înainte de alegerile prezidențiale din Turcia din 2018, de a organiza un miting în capitala bosniacă Sarajevo.
Cu ambele, atât Rusia, cât și Turcia, dornice să-și consolideze prezența în Balcani, nu este momentul ca Occidentul să ignore o regiune care are tot potențialul de a duce la un nou conflict în inima Europei, conchide The Telegraph.
Icoana lui Andrei Rubliov
În sfârșit, același foarte parizian Le Monde revine asupra controversei din Rusia în jurul faptului că icoana Sfintei Treimi, pictată de Andrei Rublev în secolul al XV-lea, a fost transferată sâmbătă, 3 iunie, de la galeria Tretiakov, unde era expusă din 1929, în catedrala Hristos Mântuitorul, de pe malul Moscovei, în ciuda riscurilor la care este supusă acum fragila icoană.
Dezvăluită pe 15 mai, decizia șefului Kremlinului de a împrumuta Treimea patriarhiei a fost salutată de ierarhia ortodoxă și de elita cu epoleți, în schimb transferul acestei lucrări unice și fragile a fost condamnat de experții în artă, care se tem de avarierea ei.
De teamă că nu va avea icoana pentru slujba de duminică, 4 iunie, patriarhia a accelerat manevra, semnând in extremis un contract de împrumut cu galeria Tretiakov, care a consimțit transferul, dar pe o perioadă limitată, nedepășind două săptămâni, de la 4 iunie până la 18 iunie, dar acordul este deja supus interpretării.
Cerneala nu se uscase încă pe document, dar iată că patriarhul Kirill a și declarat că împrumutul va dura mai mult decât se credea. „Timp de un an, icoana făcătoare de minuni va fi în Catedrala Mântuitorului Hristos pentru ca moscoviții și oaspeții capitalei să se închine în fața ei. Apoi se va întoarce aici, în leagănul său istoric”, a anunțat el sâmbătă seara în timp ce celebra slujba la Lavra Sfântului Serghie, reședința patriarhiei din Serghiev Posad, la 70 de kilometri nord-est de Moscova.
Cea mai faimoasă icoană din Rusia a fost expusă la catedrală în ciuda protestelor experților
«O furie dostoievskiană»
Surdă la orice critică, Biserica Ortodoxă a asigurat sâmbătă agenția rusă Tass că icoana nu este în pericol. Nu este ea protejat de Garda Națională, o unitate de poliție de elită și de Serviciile de Securitate ale Catedralei? Decizia președintelui rus este „istorică”, a insistat Kirill. Răspunde la „multe solicitări ale credincioșilor ortodocși”.
Le Monde estimează că această “restituire” poate fi interpretată ca un gaj al legăturilor tot mai strânse dintre Stat și Biserica Ortodoxă – care sprijină războiul din Ucraina. Prin acest gest, Putin pare că ar căuta să să se înscrie în continuitatea lui Stalin. Potrivit legendei populare, Stalin, supranumit „Vojd” („conducătorul”), a survolat Moscova într-un avion care transporta o icoană, în momentul în care Germania nazistă a atacat capitala Rusiei, între octombrie 1941 și ianuarie 1942.
Eseistul Michel Elchaninoff nu crede însă în această versiune a evenimentelor și, vorbind pentru Le Monde, descrie decizia lui Putin ca fiind mai degrabă determinată de o „furie dostoievskiană”: — „Putin este ca eroul din „Însemnări din subterană” ale lui Dostoievski, un erou mâniat pe societate. Prin atitudinea lui, Putin își scutură pumnul în fața lumii. El pare să spună că există ceva foarte frumos care aparține umanității, dar pe care el e dispus să-l distrugă.»
