Cu mai puţin de o săptămână înaintea alegerilor parlamentare, reprezentanții alegătorilor cu necesități speciale și ai grupurilor etnice se plâng că majoritatea pretendenților electorali i-au neglijat. Niciun concurent politic nu a făcut accesibile platformele electorale în limbajul tactil pentru nevăzători sau în limba romani pentru etnicii romi. Singura sursă de informare pentru acești alegători sunt discuțiile cu vecinii, rudele sau prietenii.
Pentru persoanele cu necesități speciale nu doar votarea nemijlocită reprezintă o provocare, ci mai ales informarea despre concurenții înscriși în cursa electorală, constată Eugen Munteanu de la Asociația Surzilor din Republica Moldova, care întrunește aproape cinci mii de membri.
Nicio formațiune politică sau pretendent independent la funcția de deputat nu a organizat întâlniri cu alegătorii hipoacuzici și nu și-a „tradus” în limbajul mimico-gestual programele electorale, spune Eugen Munteanu.
„Și dezbaterile tot nu s-au tradus. Asociația Surzilor des vine cu demersuri la mai multe organizații, la CEC, la Audiovizual ca să fie traduse în limbajul mimico-gestual toate știrile sau dezbaterile, dar, din păcate, aceasta nu se face. Sigur că dezbaterile nu pot fi traduse dacă nu este un interpret în limbajul mimico-gestual sau subtitrarea nu este posibilă fiindcă este live”.
Dacă concurenții electorali nu s-au gândit să prezinte pe înțelesul tuturor platformele cu care vin în fața alegătorilor, este puțin probabil ca promisiunile lor să vizeze problemele cu care se confruntă minoritățile etnice sau persoanele cu nevoi speciale, e de părere Ion Duminică, șeful Secției Minorități Etnice din cadrul Academiei de Științe și reprezentantul organizației „Tarna Rom”.
În prezent, pe listele concurenților electorali nu este nicio persoană nevăzătoare sau hipoacuzică, iar în ce privește etnicii romi, doar trei candidați și-au declarat apartenența la această minoritate, spune Ion Duminică, chiar dacă cifrele cu care operează reprezentanții societății civile arată că în Republica Moldova sunt peste 40 de localități compact populate de romi.
„Cum a încurajat Republica Moldova reprezentarea romilor în funcții alese sau numite? Nicicum! Deci, dacă vă uitați la lista tuturor deputaților din anii 1991, nu veți vedea vreo persoană de origine romă sau de etnie romă.
Pe listele concurenților electorali nu este nicio persoană nevăzătoare sau hipoacuzică...
Doar un deputat am avut în 1951, compozitorul Ștefan Neaga și de atunci niciodată nu am avut reprezentanți de etnie romă nici la nivel de Guvern, nici la nivel de Parlament. Asta este o problemă fiindcă incluziunea romilor se face prin incluziune politică, nu doar de societatea civilă, nu doar prin proiecte.”
Reprezentanții Comisiei Electorale Centrale ridică din umeri când sunt întrebați despre accesul persoanelor cu nevoi speciale sau al minorităților etnice la informații legate de scrutinul din 24 februarie. Lipsa banilor și a specialiștilor sunt problemele invocate de autorități.
Consultanta Direcției management alegeri din cadrul CEC, Dana Munteanu, spune că pentru alegerile de la finele acestei săptămâni au fost tipărite plicuri-trafaret din plastic, în care sunt introduse buletinele de vot, iar fiecare secție de votare va fi dotată cu lupe pentru persoanele cu vederea slabă.
Reprezentanta autorității electorale recunoaște că în prezent nu se știe cifra exactă a alegătorilor cu necesități speciale și se bazează exclusiv pe informația oferită de primării și organizațiile neguvernamentale din teritoriu:
„Nu există o informație în acest sens. Registrul de stat al alegătorilor, de fapt, conține doar numele, prenumele și datele personale. De aceea nu ne putem centra forțele spre secțiile de votare unde sunt mai multe persoane cu dizabilități până la alegeri.
În prezent nu se știe cifra exactă a alegătorilor cu necesități speciale...
După alegeri, în raportul biroului, există o rubrică specială unde vor fi incluse numărul persoanelor cu diferite dizabilități care se vor prezenta la biroul respectiv. Ulterior, acele date vor fi procesate și secțiile de votare în care avem mai multe persoane cu dizabilități vor fi dotate cu mai multe instrumente.”
Pentru că accesibilitatea procesului electoral nu înseamnă doar instalarea unor rampe de acces sau garantarea urnei mobile în ziua scrutinului, autoritățile mai au multe de făcut până a se lăuda că procesul electoral e unul incluziv, spun reprezentanții grupurilor minoritare. În lipsa informațiilor despre scrutin majoritatea votează „cu ochii închiși” – la propriu și la figurat.
