Guvernul Republicii Moldova organizează începând de astăzi timp de trei zile o serie de evenimente sub egida „Zilei Diasporei”. Peste un milion de moldoveni se află în căutarea unei vieți mai bune în străinătate. Grecia, Italia, Portugalia, Franța, Marea Britanie, Rusia, Israel sunt țările preferate de cetățenii Republicii Moldova. Sondajele arată ca din fiecare gospodărie este cineva plecat în străinătate. Diana Ştefîrţa este o tânără care a vrut, dar s-a răzgândit să-şi facă valiza preferând sa rămână acasă și să vină în ajutorul celor aflaţi la limita existenţei. De mai mult de un an activează în cadrul Misiunii Sociale Diaconia, aşa cum veţi auzi în interviul dimineții.
Diana Ștefîrță: „Familia mea a fost afectată direct de migrație, mămica mea a decis acum un an să plece peste hotare. A fost o plecare subită, eu credeam că este vorba de un concediu sau o relaxare de câteva săptămâni, în timp am înțeles că ea și-ar dori să-și continue parcursul acolo. De profesie medic fiind aproape 30 de ani și ceva aici, nu vreau să fac această diferență, dar totuși,
Migrația… un impact serios asupra mentalității, moralului, cu siguranță a familiei, în cazul meu ...
intelectualitatea, profesori, medici, atunci când iau această decizie mai puțin favorabilă atât pentru familie, cât și pentru societate, cu siguranță că [ea] are un impact serios asupra mentalității, moralului, cu siguranță a familiei, în cazul meu.”
Europa Liberă: Mama ta de ce a decis să plece?
Diana Ștefîrță: „Din cauza stării financiare, stării lucrurilor la nivel material, pentru că fiind chinuită, muncită, sistemul nu a aranjat-o, sistemul medical, această decepție că ești plătit la un nivel mic, când, de fapt, efortul tău este dublu...”
Europa Liberă: Te-ai gândit să pleci?
Diana Ștefîrță: „Eu de fiecare dată mă gândesc să plec și în fiecare an, cu cât mai mult avansez în vârstă, îmi dau seama că această plecare este numai o plecare morală, adică sunt cu gândul în altă parte, dar îmi dau seama că de fiecare dată fizicul meu prezent încă aici, în Moldova, el rămâne încă, sigur.
Vreau să fac o paralelă, nu știu dacă este potrivită. Sunt născută pe 27 august în 1989, vă zic asta cu mândrie, și vreau aici să ajung și la capitolul independență, pentru că plecarea este legată cumva și de momentul de independență. Dacă vorbisem anterior de financiar, deci lumea are diferite motive de a pleca...”
Europa Liberă: Dar semenii tăi, mulți dintre ei chiar și-au făcut valizele și pleacă și continuă exodul de creiere. Mulți dintre ei spun că nu au încredere în viitorul statului, nu au încredere în instituțiile statului, că e mare dezamăgirea și că oportunități mai degrabă ar găsi acolo, în străinătate, decât acasă.
Diana Ștefîrță: „Așa și este. Și vreau să vă zic că acest exod al tinerilor sau ideea că statul mereu este vinovat, da, statul își poartă vina lui, dar noi fiecare, de fapt, suntem stat, deci atunci când mergi pe stradă și dacă te uiți pieziș la cineva care este îmbrăcat diferit, pentru mine sunt niște chestii importante, pentru că inclusiv pentru asta tinerii pleacă, pentru că doresc un alt mediu în care să se afle, nu neapărat partea materială contează; contează și mediul în care mă aflu.
Ajungem la subiectul transportului public, pentru mine tot este important, pentru că la momentul actual nu am mașină personală sau posibilitatea să mă deplasez zilnic și atunci acest compostor, care s-a folosit 30 de ani în
Dorim un alt mediu în care să creștem, să ne dezvoltăm...
urmă, de ce nu ar reveni iarăși în transportul public și eu ca tânără nu m-aș simți, nu știu, nu neapărat jenată, dar să vină să-mi ceară 2 lei și eu să-i dau un 2 lei de monedă și ea să-mi zică: „Nu, dă-mi de hârtie” și să înceapă o dispută pe care eu nu mi-aș dori s-o continui. Și atunci, de fapt, asta este nu neapărat partea pentru care tinerii pleacă, dar oricum este un pic de adevăr în acest fapt. Deci, dorim un alt mediu în care să creștem, să ne dezvoltăm.”
Europa Liberă: Și mediul acesta trebuie să fie făcut sănătos cu aportul cui, doar al celor care guvernează?
Diana Ștefîrță: „Repet: aportul fiecăruia. Cultura unui stat
Cultura unui stat începe de la WC ...
începe de la WC și finalizează cu alte chestii.”
Europa Liberă: Dar așteptările voastre, ale generației tinere, de la actuala guvernare care sunt?
Diana Ștefîrță: „Eu sunt apolitică. Pentru mine contează omul, pentru mine contează emoția omului, pentru mine contează confortul lui psihologic, moral și fizic și atunci când eu creez acest confort pentru oamenii care au nevoie de ajutor, nu mă gândesc la stat sau nu mă gândesc la autorități, că statul, de fapt, suntem noi, atât
Nu am încredere în cei care vin, pentru că fiecare își rezolvă interesul personal......
cetățenii acestei țări, cât și actuala guvernare. Eu nu am fost la votare de 4 ani de zile anume din acest considerent – eu cu fiecare electorală nu am încredere în cei care vin, pentru că fiecare își rezolvă interesul personal...”
Europa Liberă: Și s-ar putea la următoarele alegeri să mergi să votezi?
Diana Ștefîrță: „Vă fac o confesiune, pe care am făcut-o doar în familie. Zic: «Dacă eu am să merg la vot în viitorul apropiat, nedevenind diasporă, apropo, atunci să știi că ceva, lucrurile au mers bine sau este o schimbare în această țară».”
Europa Liberă: Dar acești 30 de ani, de la ‘89 încoace, cum rămân în istorie?
Diana Ștefîrță: „În 30 de ani de zile am văzut de toate. Am crescut în această țară, am crescut în capitala Chișinău. Eu Chișinăul îl vedeam diferit, deci eu îl vedeam
Acum văd Chișinăul ca un mic sat, dar în acest sătuc încă mai există iarăși partea intelectuală datorită mass-mediei ...
o capitală cultă, o capitală cu intelectuali, un oraș curat; acum văd Chișinăul ca un mic sat, dar în acest sătuc încă mai există iarăși partea intelectuală datorită mass-mediei care promovează acest moment, datorită oamenilor care dezvoltă diferite proiecte, datorită diasporei care vine cu contribuția sa sub diferite forme. Deci, 30 de ani de zile eu pot să-i concentrez în 10 ani cum văd eu Chișinăul, adică văd această mică țară ca un sătuc care parcă-parcă dorește să se dezvolte, dar într-un final rămâne această dezvoltare la un nivel foarte mic. Sau atunci când construiești o casă, dacă vă aduceți aminte filmul Văleu, văleu, nu turna! finalizează cu scena când ei împreună rad pereții unui serai și vor să construiască ceva nou.
Deci, eu văd asta ca printr-o metaforă – Republica Moldova la momentul actual o văd că se încearcă cu această sapă să se roadă în acest perete și să construiască poate pe viitor o casă frumoasă și ceva diferit și nou.”
Europa Liberă: Ziceai că ești orășeancă get-beget, dar bănuiesc că nu-ți sunt străine realitățile din mediul rural. Unii vorbesc despre două Moldove paralele, adică Chișinăul și restul, ca o altă Moldovă. Aici – mai multă prosperitate și încredere în ziua de mâine; acolo, în provincie – mai degrabă dezamăgire...
Diana Ștefîrță: „Dezamăgire și sărăcie, deci sărăcie maximă și totală. O durere profundă am de fiecare dată
O durere profundă am de fiecare dată când am accesul direct la aceste case, la aceste localități din parohiile pe care le susține inclusiv „Diaconia” ...
când am accesul direct la aceste case, la aceste localități din parohiile pe care le susține inclusiv „Diaconia”. Mă refer, în special, la sudul Moldovei, raioanele Cantemir, Leova, acolo unde este o durere enormă, este un tablou pe care mi-aș dori să-l vadă fiecare atunci când vorbește de politică, când vorbește de niște chestii parcă impunătoare și parcă frumoase, dar cumva diferite și distanțate de ceea ce se întâmplă în satele Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Dar este o distanță de la sărăcia materială până la cea spirituală?
Diana Ștefîrță: „Nu este o distanță, este aceeași sărăcie, este o sărăcie comună. Îmi pare rău să zic asta, dar, din păcate, acesta este tabloul.”
Europa Liberă: Tinerii au curajul să-și asume responsabilități sau le este frică totuși de greutăți?
Diana Ștefîrță: „Generația mea, generațiile care vin după mine sunt generații mai curajoase, mai puse pe treabă, mai vânjoase la capitolul exprimării, acțiunilor. Eu mă consider generația…; am finalizat studiile la universitate în 2011, pe atunci abia se punea accentul pe organizații, pe voluntariat, pe momente din astea care ar putea să te crească ca personalitate, ca individ și generațiile care vin după mine, da, este o diferență enormă.
Vreau să cred că este un impact pentru noi, la momentul de față nu pot să zic dacă sunt sigură că acest impact
Dacă ești sărac și ai anumite neajunsuri, asta nu înseamnă că nu trebuie să fii în rând cu lumea, cum ar spune bunica mea...
este favorabil sau nu, dar, dacă ești sărac și ai anumite neajunsuri, asta nu înseamnă că nu trebuie să fii în rând cu lumea, cum ar spune bunica mea. Deci încearcă să faci ceva. Și dacă m-ați întrebat de stat și de politic, atunci tinerii nu ar trebui să pună accentul pe faptul că așa este țară, fiecare face ceea ce consideră de cuviință.
Pentru actuala guvernare mă bucur că sunt promovați tinerii, sunt promovate interesele lor. Nu știu pe cât de abstract sau pe cât de natural este acest moment, dar mă bucur că cel puțin se fac încercări, încercări minore, dar cu siguranță necesare. Radu Marian a fost invitatul emisiunii noastre la Fierbinte Show, apropo, deputat; deputatul Dan Perciun, la fel; Adrian Băluțel, care este din aceeași echipă cu ei, niște persoane minunate la nivel de caracter, personalitate și profesionalism.”
Europa Liberă: Și pentru că vorbim despre implicarea și felul de a înțelege să lucrezi în favoarea celor mai nevoiași în cadrul Misiunii Sociale „Diaconia”, ar mai fi o întrebare: cine sunt cei care se regăsesc în rândul voluntarilor și cum se înțelege în general acest lucru de a face voluntariat și a veni în ajutorul celui mai trist ca tine?
Diana Ștefîrță: „Conceptul de voluntariat pentru mine cu ceva timp în urmă era un concept așa, în vogă, hai să zic, ca să ajungem la integrarea europeană inclusiv, iată, ajungem prin aceste momente minore din societate. Pentru „Diaconia”, noțiunea de voluntariat a început foarte modest și foarte discret, ajungând să avem
Pentru „Diaconia”, noțiunea de voluntariat a început foarte modest și foarte discret, ajungând să avem peste 200 de voluntari implicați în campania de Paști ...
peste 200 de voluntari implicați în campania de Paști, pe care o organizăm în fiecare an, unde facem colectă alimentară de produse. Tineri care de la ora 7 dimineață până la 9 seara – o spun cu emoție – stau în magazine și promovează conceptul sau mesajul campaniei de a dona produse...”
Europa Liberă: Istoviți fizic, dar atâta mulțumire și că nu trec indiferenți alții pe lângă aceste persoane pe care le aveți în fiecare unitate comercială acolo unde decideți să adunați acest ajutor...
Diana Ștefîrță: „Absolut. Și atunci mă gândesc: ce îl motivează pe acest tânăr, de fapt, să stea în picioare de dimineață până seara? Noi le asigurăm, simbolic, o apă, o gustare, dar ce îl motivează pe acest tânăr? Și eu, deja
Trebuie să fii o persoană empatică, să trăiești această emoție, să înțelegi durerea unui om ca să poți să faci un bine, să rămâi în organizație ca voluntar ...
având aproape un an în organizație, acum îmi dau seama ce-l motivează, de fapt. Trebuie să fii o persoană empatică, să trăiești această emoție, să înțelegi durerea unui om ca să poți să faci un bine, să rămâi în organizație ca voluntar. Mai mult decât atât, voluntariatul presupune și libertatea gândirii, libertatea exprimării. Dacă omul dorește să vină în campania de Paști, nu poți să-l telefonezi la anul și să-l impui. El singur o să zică dacă dorește sau nu, fiindcă el deja știe de cauza asta, el este empatic asupra nevoii altuia și el singur ne sună și ne întreabă: „La anul o să organizați campanie? Vreau să fac parte din echipa voastră”.
Și sunt niște momente surprinzătoare pentru mine ca om nou-nouț aici în organizație, așa că mă limitez la ideea că voluntariatul este o chestie de suflet, pe care o simți, dar și o meserie morală, o meserie de suflet pentru care nu ceri remunerare, nu te gândești că la un moment faci un bine, pur și simplu asta te reprezintă și asta faci. Și te simți util. La „Diaconia” chiar te simți la timpul potrivit și cu oamenii potriviți, te simți necesar.”
Europa Liberă: Deci, în Moldova încă nu e totul pierdut?
Diana Ștefîrță: „Nu este încă totul pierdut. Atâta timp cât există și Misiunea Socială „Diaconia”, care promovează voluntariatul anume în rândul tinerilor, chiar acum am finalizat taberele de vară în comunități, în patru localități. A fost vorba de Florițoaia, Ungheni, Cania din Cantemir, Ștefan Vodă, tabere unde zece voluntari italieni și zece voluntari din Republica Moldova timp de 10 zile au fost
Voluntariatul este o chestie minunată, atât de suflet, cât și de impact pentru societate ...
acolo pe loc, în condiții deja știu ei de care, dar cu o energie enormă și cu o dorință colosală de a schimba lucrurile. Și asta a fost și o portiță pentru donatorii care au venit cu rechizite acolo și pentru noi e o mare bucurie.
Deci, tinerii pur și simplu vin, fac activități cu copiii; este o tabără de zi în care vin atât copii din familii vulnerabile, cât și copii din comunitate și ei distribuie experiența și bucuria pe care o au să ajute comunitatea. Și cred că aici o să mă limitez, voluntariatul este o chestie minunată, atât de suflet, cât și de impact pentru societate.”
