Khruangbin e un grup din Texas, Statele Unite, alcătuit din Laura Lee (bas) Mark Speer (ghitară) și Donald Johnson (tobe), și a cărui muzică e un curios exemplu de feedback cultural în care Occidentul se hrănește dintr-o sursă aflată în Orient, o sursă pe care chiar el, Occidentul, a sădit-o acolo.
Grupul a fost înființat în 2013, iar numele său înseamnă în limba tailandeză „mașină zburătoare”, „avion”.
De ce în limba tailandeză? Pentru că influența declarată a membrilor acestei trupe sînt muzicile din Tailanda anilor 1960-1970, influențate la rîndul lor în mare parte de un grup britanic instrumental pre-Beatles de la începutul anilor 1960, numit The Shadows, care a fost trupa de acompaniament a lui Cliff Richard.
Un tip de feedback cultural oarecum similar, despre care am vorbit la Dicționarul de sunete rare, e proiectul numit Baeshi Bang al saxofonistului francez Etienne de la Sayette, care recântă piese ale lui Bae Ho, un cântăreț pop de succes din Coreea de Sud a anilor 1960.
Diferența însă dintre ce face francezul și muzica americanilor din Khruangbin e că aceștia din urmă compun sunete originale, în care basul funky și ghitara fuzzy cântă un fel de surf rock cu linii melodice ce vin din muzica tradițională a Asiei.
Noi ascultăm acum „The Number 3” de pe EP-ul „Infamous Bill”, lansat în 2014.
