Pe la sfîrșitul lunii august am stat de vorbă la o terasă din Cluj cu prietenul meu, scriitorul și traducătorul, Alex Moldovan, autorul unei cărți pentru copii cu mare succes la public, „Olguța și un bunic de milioane”, cel care ține faimosul blog Bicicleta Galbenă, și care tocmai a început o serie de povești despre Bobuleți și Gogârțeni.
Am discutat cu Alex despre literatură, despre traduceri, și inevitabil despre muzică, el fiind una din cele mai serioase surse ale subiectelor Dicționarului de sunete rare.
Am căzut amândoi de acord în seara aceea de august că Silent Strike e unul din cei mai interesanți muzicieni români contemporani, și că albumul „3 AM”, lansat în 2008 de Silent Strike, Lucian Ban și Alex Harding e unul din cele mai bune apărute în România din 1989 încoace.
Traiectoria lui Silent Strike în spațiul muzical electronic românesc e sinuoasă și surprinzătoare: a început cu experimente instrumentale de tip IDM (Intelligent Dance Music), a trecut prin jazz (prin foarte mult jazz!) și a ajuns la acea formă contemporană de muzică aproape imposibil de definit, care e un fel de amestec de pop, soul și experiment electronic, în care partiturile vocale sînt o parcă o prelungire organică și caldă a unor instrumente digitale reci și fără personalitate.
La începutul lui septembrie 2017, Silent Strike, pe numele său adevărat Ioan Itu, a lansat un nou album, „It's Not Safe to Turn off Your Computer”, și noi ascultăm acum piesa „Peacock”, cu precizarea că în varianta pentru internet a acestui articol ea va fi urmată de „First Blood” cu Cameron James Laing la voce.
Căutați așadar Dicționarul de sunete rare la EuropaLiberă.org
