Wibutee e un grup norvegian despre care ni se spune că a cântat electrojazz.
Electrojazz e însă aici un termen înșelător, pentru că face referire mai mult la un sunet muzical căruia în zilele noastre i se spune easy listening (ușor de ascultat), și care aduce puțin cu „eterna” muzică de estradă de prin anii 1960-1970, fără să fie însă atît de accesibilă.
În cazul Wibutee, mai exactă ar fi probabil descrierea jazztronic, pentru că trupa cântă un amestec de jazz experimental și muzică electronică, în cazul de față drum’n’bass, dar în mod paradoxal un drum’n’bass acustic, ceea ce vrea să însemne că secția ritmică (basul și tobele) nu e produsă digital, ci e susținută de instrumente reale.
Grupul Wibutee fost înființat de trei foști colegi la conservatorul de muzică din Trodheim, Håkon Kornstad (saxofon), Wetle Holte (bass) și Per Zanussi (tobe), cărora și s-au alăturat Erlend Skomsvoll, la clape, și cântăreața Live Maria Roggen.
Primul lor album, „Newborn Thing”, lansat în 1998, e probabil singurul care dă sunetul original Wibutee, pentru că în opinia mea albumele care au urmat au diluat cumva acest sunet, transformând trupa într-o apariție meteorică pe scena jazz-ului norvegian, care nu a reușit să rămână la nivelul promisiunii primului album, cum au făcut Jaga Jazzist, sau Mungolian Jet Set, între mulți alții.
Noi ascultăm acum „Foot Jive” de pe albumul „New Born Thing”.
