Este limpede că nici o țară a Uniunii Europene, și nici o țară occidentală în general, nu tolerează discriminarea pe criterii de vârstă, însă realitatea la fața locului este cu totul alta.
Legislațiile fiind aici relativ similare, se pune mai degrabă problema combaterii fenomenului discriminării pe criterii de vârstă. Și, mai ales, cum dovedești că ai fost discriminat la angajare din cauza vârstei, în urma unui interviu.
Sigur, există sectoare de înaltă calificare, în domeniul IT, de pildă, în mediile academice și în discipline specializate unde vârsta nu contează aproape niciodată, iar candidații de peste 40 de ani ultracompetenți și cu o lungă experiență vor fi preferați în dauna tinerilor începători. Unele studii pun chiar problema discriminării tinerilor. Problemele încep însă să se pună și acolo după 50 de ani, din cauza costurilor patronale și apropierea vârstei de pensionare.
Conform biroului de statistici al Uniunii Europene (Eurostat), îmbătrânirea populației este oglindită în îmbătrânirea forței de muncă, iar proporția persoanelor cu vârste cuprinse între 55 și 64 de ani din populația totală a populației active a crescut semnificativ între 2000 și 2015 (de la 16% la 20%) și se așteaptă să atingă 21% în 2020.
20% din totalul forței de muncă din Europa va avea așadar în curând peste 55 de ani, ceea ce ar trebui să aducă cu sine și o scădere a discriminării la angajare.
În paralel, proporția populației tinere de vârstă activă (15-54 ani) va scădea până la 51% până în 2020 și la 46% până în 2040, comparativ cu 56% în 1990. În 2080, acest grup va constitui mai puțin de jumătate din populație.
Reformele în domeniul pensiilor au fost realizate în întreaga UE, ridicând vârsta de pensionare și restricționând accesul la pensionarea anticipată. Sănătatea este un factor important pentru ieșirea anticipată de pe piața muncii. În UE-28, aproximativ 21% din persoanele inactive din punct de vedere economic, cu vârsta cuprinsă între 50 și 69 de ani, care primesc o pensie, indică faptul că propria sănătate sau un handicap este principalul motiv pentru renunțarea la muncă.
Aproximativ 11% dintre lucrătorii cu vârste cuprinse între 55 și 64 de ani au raportat o problemă de sănătate legată de muncă în 2013, această proporție scăzând din 2007 (în jur de 15%).
Lucrătorii mai în vârstă au adesea experiențe, expertiză și abilități dificil de obținut și care constituie un element important al resurselor umane ale unei organizații. Cu toate acestea, în ciuda acestui fapt, deficitele de competențe și aptitudinile învechite sunt frecvent asociate cu lucrătorii în vârstă, mai ales în momentul angajării. Calificările lucrătorilor mai în vârstă sunt mai susceptibile de a fi depășite, deoarece a trecut mai mult timp de la educația formală.
De aceea, lucrătorii cu vârsta peste 50 de ani raportează mai puține oportunități de învățare și acces la formare.
***********************
Deși legislația Republicii Moldova interzice discriminarea pe criteriu de vârsta unele persoane se conving că la modul practic se întâmplă exact invers. Cel mai des sunt discriminaţi tinerii şi vârstnicii la angajarea în câmpul muncii, se spune într-un recent raport al Consiliului pentru prevenirea şi eliminarea discriminării.
Tinerii nu sunt angajați pe motiv că nu au experienţă, iar celor în prag de pensionare sau deja pensionați li se invocă capacitatea scăzută de muncă.
Discriminarea la angajare pe criteriul vârstei este interzisă prin lege, doar că este aproape imposibil de depistat şi de probat în instanţă, chiar dacă e, ca şi în restul Europei, larg răspândită, observă mulţi specialişti.
Pe de altă parte, în Republica Moldova sunt multe situaţii în care discriminarea pe criteriul de vârstă este motivată. Bunăoară, recentele modificări la Codul Muncii care oferă angajatorului dreptul de a-i concedia pe cei ajunşi la pensionare, pentru a-i putea angaja pe tinerii specialişti, este unul din exemple de discriminare justificată, spun experţii.
Economistul Iurie Morcotîlo de la Centrul Expert-Group e de părere că această modificare, anticipată de creşterea vârstei de pensionare, a fost necesară pornind de la realităţile economice, dar şi cele demografice din ţară:
„Persoana care ajunge la pensie automat are un venit asigurat din partea statului, fie el şi mic, dar acum nu vorbim despre aspectul acesta. Având protecţia condițiilor Codului Muncii acest loc de muncă este efectiv păstrat după dânsul, dacă modelăm aşa situaţia. Un tânăr care vine pe piaţa muncii este mai puţin concurenţial şi atât timp cât sunt puţine locuri de muncă acest tânăr nu prea poate să se angajeze în câmpul muncii. Spre deosebire de pensionarul care are sursă de venit asigurat din partea statului, tânărul nu are şi nu poate beneficia de alte contribuţii sociale fiindcă nu are experienţă de muncă.”
Aceste modificări la Codul Muncii, lăudate de patronate, au fost dur criticate de sindicate care au invocat pretinsa discriminare pe criteriul de vârstă.
Iurie Morcotîlo crede însă că noile măsuri avantajează și pensionarii pentru că îi încurajează să se perfecționeze în continuu astfel încât să nu dea motive angajatorilor să-i concedieze.
Un alt argument al expertului e că numărul vârstnicilor este în continuă creștere, prin urmare va exista întotdeauna cerere pentru această forţa de muncă:
„Populaţia bătrână o să crească în continuare şi destul de rapid. Dacă o să ajungă la cota de 20 la sută din numărul total de persoane apte de muncă, angajatorii nu o să aibă alţi lucrători decât pe cei pensionari. Vrând nevrând ei vor trebui să prelungească contractele.”
Autoritățile Republicii Moldova intenționau anterior să promoveze o reformă mai dură, anume să-i oblige pe cei vârstnici să renunțe la pensie dacă vor să-şi păstreze locul de muncă. Reforma nu a găsit sprijin politic fiind considerată o măsură extrem de nepopulară, dar pe larg aplicată în unele state dezvoltate.
Potrivit statisticilor oficiale, peste o cincime dintre persoanele care beneficiază de pensii au un loc de muncă. Majoritatea sunt femei şi locuitori din mediul rural.
