Ziua de 1 Mai a cunoscut luni un vast spectru de manifestații și greve demonstrative în întreaga Europă, mai ales în Franța și Marea Britanie, iar presa de mai peste tot a stat la pândă pentru a evalua amploarea manifestațiilor sau efectele lor.
Cotidianul conservator spaniol La Razon a scris astfel despre manifestațiile sindicale și ale celor două extreme — stânga și dreapta — din Franța că ele ar fi “ultimul cartuș al celor opuși reformei pensiilor”, iar titlul articolului anticipa “un 1 Mai exploziv pentru Macron”.
Sindicatele franceze afirmă că peste o jumătate de milion de oameni au manifestat în Paris și peste două milioane în toată Franța (trei sferturi de milion potrivit ministerului de interne).
În realitate, dincolo de obișnuitele ciocniri cu poliția, sutele (literalmente) de arestări “administrative” și mai bine de o sută de polițiști răniți (dintre care unul ars de un cocktail Molotov, cum precizează cotidianul conservator Le Figaro), altfel zis lucruri obișnuite pentru francezi, nu se poate spune că manifestațiile de luni 1 Mai ar fi reprezentat un moment de cotitură.
Libération a constatat că poliția a folosit în mod excepțional drone pentru a supraveghea manifestațiile și că Franța a fost criticată la ONU pentru violența de care dă dovadă poliția împotriva manifestanților.
În Spania, El Pais consideră însă că ziua a fost “histórica” pentru Franța în ce privește amploarea protestelor. În schimb, conservatorul cotidian El Mundo se ocupă de situația domestică și expune în detaliu amploarea fracturii între cele cinci stângi spaniole.
În Germania, de asemenea, manifestațiile și defilările s-au arătat departe de ceea ce Tagesschau anticipase ca fiind “începutul unei noi ere pentru sindicate”, după modelul francez.
În Italia, cum o regretă La Repubblica, 1 Mai a fost marcat prin absența oricărei apariții publice a șefei guvernului de dreapta Giorgia Meloni.
In Marea Britanie, situația se arată, ca de obicei, diferită, iar greva asistenților medicali (nurses, femei și bărbați) ar putea dura ani de zile, avertizează The Times.
Marea Britanie caută în același timp să lupte împotriva imigrației, și mai ales împotriva imigrației albaneze, ceea ce l-a făcut pe premierul albanez Edi Rama să comenteze sardonic că: “voi, bieți britanici, sunteți în plină criză de nervi”, ironie pe care The Daily Telegraph ilustrează cu un clip video al lui Edi Rama spunând asta.
Dificultatea de a judeca comanditarii crimelor din Ucraina
În Ucraina, în acest timp, 1 Mai a fost petrecut sub bombe, iar tot la Londra The Economist scrie că este îndoielnic că principalii responsabili ruși vor fi vreodată trași la răspundere în fața unei instanțe internaționale.
Sigur, scrie The Economist: strângerea dovezilor crimelor s-a democratizat, dacă se poate spune așa. Aproape toată lumea are acum un smartphone – și a prins obiceiul de a înregistra evenimentele din jur. Guvernul Ucrainei depune mari eforturi pentru a investiga crimele comise de invadatorii ruși. (Acest lucru devine și mai ușor atunci când soldații ruși înșiși, poate de dragul răspândirii terorii sau pentru a se lăuda în fastă celor de acasă, filmează și își difuzează propriile abuzuri.)
Cum o notează The Economist, procurorii din Ucraina au deschis peste 80.000 de cazuri de crime de război. Marea dificultate rămâne însă constituirea dosarelor împotriva celor mai înalte figuri din ierarhia rusă, mai degrabă decât pur și simplu împotriva simplilor soldați.
Erdoğan: ce sunt “alevi” și cum islamul turc tradițional l-ar putea răsturna
Mai peste tot, presa salută eliminarea în Siria a liderului Statului Islamic, Abu Hussein al-Qurashi, în ceea ce The Daily Telegraph numește o foarte sofisticată operațiune a serviciilor turcești, succes menit să sporească popularitatea în scădere vertiginoasă a lui Recep Tayyip Erdoğan.
Erdoğan, care are de înfruntat alegeri luna aceasta, a anunțat în persoană, în public, eliminarea liderului islamist, după ce el dispăruse câteva zile, din motive medicale
Cum o constată Financial Times, Erdoğan curtează acum intens turcii din străinătate, în special din Germania. La Bruxelles, cotidianul economic flamand De Tijd are un reportaj printre turcii din Belgia, care votează în masă pentru Erdoğan: — “Când mergem în vacanță, vedem că Erdogan a construit drumuri fantastice”.
Turcii din străinătate pot vota deja, iar în Belgia votul a început, pe lângă ambasadă și consulate. Cum o constată (încă o dată) De Tijd, în mod tradițional, mai mulți turci votează pentru președintele Recep Tayyip Erdoğan străinătate decât în Turcia însăși: — „Ar trebui să-l încurajăm în loc să-l criticăm”.
Acasă, adversarul “sultanului”, Kemal Kılıçdaroğlu (în traducere: „Feciorul Spadasinului”, căruia Libération i-a făcut un portret) este un fost birocrat în vârstă de 74 de ani, cu maniere sobre, care a pierdut aproape toate alegerile de când conduce Partidul Republican (CHP), moștenitorul lui Atatürk.
Totuși, de data aceasta Kılıçdaroğlu i-a surprins pe mulți, reușind să unească opoziția într-o coaliție care merge de la naționaliști până la stânga, kurzi și alte minorități. Acum cei doi concurenți par a fi la egalitate în cursa spre președinție, rezultatul se anunță incert și pentru prima oară Erdoğan pare că ar putea să piardă.
Dar mai ales, un factor mai puțin cunoscut care poate juca în cursa dintre cei doi este elementul religios: Kılıçdaroğlu a surprins pe toată lumea recunoscând public că este un “alevi”. Comunitatea “Alevi” — care formează circa un sfert din cei peste 80 milioane de locuitori ai Turciei, practică o formă sincretistă de islam, cum întâlnim și în Balcani, un amestec de sunnism și șiism, cu elemente șamaniste. Orientarea cripto-șiită e dată chiar de numele respectivei confesiuni: alawi și alevi, nume care îi vine de la adorarea discipolilor pentru Ali, ginerele asasinat de sunniți al Profetului Mohamed.
Spre deosebire de alte curente islamice din Turcia, sau de islamul oficial practicat și încurajat de Erdoğan, comunitatea alevi e foarte liberală și deschisă, iar femeile participă la ceremonii împreună cu bărbații (cf. foto; mai multe despre alevi și despre islam în general, cu feluritele sale branșe, am scris aici.)
În deriva lui autoritară în fața căreia UE închide ochii, Erdoğan a reprimat sistematic acest tip de islam turc tradițional. Duminică, cum o relatează cotidianul independent Cumhuriyet, Erdoğan și-a atras de altfel din nou mânia și indignarea opoziției apunând, în mitingul său electoral: — «Noi respectăm comunitatea alevi, așa cum respectăm toate speciile»… Erdoğan folosind un termen (‘tür’) care desemnează speciile de animale.
Pentru prima oară însă, un om politic cum este Kılıçdaroğlu aduce pe primul plan această comunitate, al cărei vot, întărit de cel al kurzilor, al stângii, al naționaliștilor kemaliști și al altor partide și minorități, l-ar putea face pe Erdoğan să piardă.