Unul dintre subiectele controversate ale acestei campanii electorale au fost secțiile de votare destinate locuitorilor regiunii transnistrene. Șeful Școlii de studii politice de la Tiraspol, Anatoli Dirun, constată că de această dată partidele moldovene practic nu au fost vizibile în stânga Nistrului – nimeni nu a mai propus bani și nu a organizat masiv transport pentru potențialii alegători.
Europa Liberă: Ce așteptări aveți în legătură cu aceste alegeri – vor merge locuitorii din Transnistria să voteze? Alegerile precedente au arătat prezențe record la secțiile pentru votanții din stânga Nistrului.
Anatoli Dirun: „Statistica arată că ultimele două campanii electorale au dus la faptul că numărul mediu de alegători din Transnistria care au cetățenie moldovenească a fost de peste 30 de mii. Cifra maximă de participare a fost de 37 de mii la precedentele alegeri parlamentare, iar 31 de mii au votat la alegerile prezidențiale.
Dacă participarea va fi și în acest an în jurul acestei cifre, vom putea trage o concluzie prealabilă că există un anumit număr de alegători în Transnistria, considerabil mai mare față de acum zece ani, când la alegerile moldovene veneau 5-10 mii de oameni și că s-a format un nucleu constant de alegători care merg în permanență la aceste alegeri. Vorbim însă de mai puțin de un procent din numărul total de alegători moldoveni. Dar având în vedere obiectivele pe care și le-au propus partidele moldovene, fiecare vot va avea importanță.
Prognoza și așteptările mele țin de faptul că de data aceasta prezența va fi mai mică decât la ultimele alegeri prezidențiale. Nu cred că vom trece de 31 de mii de participanți.”
Europa Liberă: La alegerile precedente anumite partide politice propuneau câte 20 de dolari pentru un vot, asigurau transportul din stânga Nistrului la secțiile de votare. De data aceasta nu vedem în regiunea transnistreană încercări de a face agitație electorală sau de a organiza votul. De ce credeți că abordarea s-a schimbat?
Nicio forță politică moldovenească nu are o înțelegere clară despre cum se poate construi canale de comunicare...
Anatoli Dirun: „Banii s-au terminat și nimeni nu mai vrea să aibă de a face cu Transnistria. Asta, dacă e să o dăm pe glume. Din punctul de vedere al partidelor moldovene, aici locuiesc destul de mulți alegători moldoveni. Dar nicio forță politică moldovenească nu are o înțelegere clară despre cum se poate construi aici canale de comunicare. Pentru că între alegeri partidele moldovenești nu-și amintesc de Transnistria. Și dacă își amintesc, atunci doar în context negativ. Iar când vine perioada campaniei electorale, toți strâng din umeri și își amintesc de singura resursă pe care o au la dispoziție – cea financiară. Această resursă, da, are o anumită eficiență, dar una limitată totuși.
În perioada acestei campanii electorale în Transnistria a fost liniște, fără apeluri din partea unor partide politice că „trebuie să veniți, vă așteptăm și vă promitem și recompense”. Nu, așa ceva nu a fost de data aceasta. Anumite zvonuri circulă prin oraș, dar incomparabil cu ce se întâmpla în campania precedentă, parlamentară. Atunci aici a fost organizată o activitate relativ amplă – se adunau oameni, se puneau la dispoziție autobuze, erau lucruri foarte vizibile. Acum nu există așa ceva.
Sunt sigur că partidele care au adepții lor în Transnistria duc o anumită activitate de organizare și este cumva logic. Lucrează în acest sens adepții lui Renato Usatîi, socialiștii, adepții Maiei Sandu.
Vedem că la ultimele alegeri Maia Sandu a luat 14 la sută. Este incomparabil, evident, cu cele 80 la sută pe care le-a luat aici Igor Dodon. Dar această cifră vorbește despre faptul că se duce o anumită activitate de informare. Sunt sigur că și alte partide lucrează aici, de regulă la nivel individual, și în mod sigur vor fi interesați să-și mobilizeze la maxim adepții, chiar dacă nu foarte numeroși, pentru ca aceștia să vină la votare.”
Europa Liberă: Care ar fi, în opinia Dvs., componența pe care Tiraspolul ar vedea-o ca fiind optimă a Parlamentului de la Chişinău, inclusiv pentru continuarea dialogului dintre cele două maluri ale Nistrului?
Anatoli Dirun: „Evident că nu putem fi total indiferenți care dintre forțele politice va lua majoritatea în Parlamentul de la Chişinău și care este poziția acestor forțe politice în ceea ce privește Transnistria. Altceva este că puterea de la Tiraspol, în toți acești 30 de ani, a lucrat cu toate forțele politice de la Chişinău, începând cu Frontul Popular și terminând cu comuniștii și socialiștii, democrații și euro-optimiștii…
Cel mai important pentru Tiraspol este că Moldova a revenit la sistemul electoral proporțional și Transnistria a fost scutită de acea reprezentare artificială prin intermediul unor deputați care ar fi fost aleși din partea Transnistriei în Parlamentul moldovean. Niște oameni necunoscuți, două persoane, în două circumscripții, ca și cum din partea Transnistriei – cine sunt acești oameni, cine a votat pentru ei? Era o construcție total artificială, care, ca să nu vorbim doar de componenta legată de corupție, nu a demonstrat nimic altceva decât ineficiență.
Pentru Tiraspol ar fi important ca niciun partid moldovenesc să nu ia majoritatea...
Sistemul proporțional este mai logic și alegătorii din Transnistria care vor să voteze pot opta pentru echipa care corespunde mai bine principiilor, viziunilor, așteptărilor lor.
Pentru Tiraspol ar fi important ca niciun partid moldovenesc să nu ia majoritatea pentru ca ele să fie obligate să facă coaliții, să discute între ele. Pentru noi acest lucru ar crea un fel de câmp de manevră care să permită să fie evitate extremele în raport cu problema transnistreană.”
