În urmă cu exact 20 de ani, NATO anunța, pentru prima dată de la fondarea Alianței, că e gata să intervină împotriva unei țări europene: Iugoslavia (compusă atunci din Serbia și Muntenegru).
Rezoluția se numea „Act Warn” și venea, pe 24 septembrie 1998, la o zi după ce Națiunile Unite ceruseră Iugoslaviei lui Miloșevici și rebelilor albanezi din Kosovo să pună capăt ostilităților.
NATO a anunțat atunci, prin persoana secretarului general Javier Solana, că e gata să intervină dacă nu se face nimic pentru a pune capăt conflictului.
NATO a lansat campania de bombardare a Iugoslaviei pe 24 martie 1999, fără a fi primit un mandat clar din partea Consiliului de Securitate ONU. Campania a fost lansată după ce președintele iugoslav, mort de atunci în detenție la Haga, Slobodan Miloșevici, a refuzat să semneze un acord de pace ce ar fi pus capăt înfruntărilor dintre armata iugoslavă și rebelii albanezi din Kosovo care căutau să obțină independența provinciei.
Când Miloșevici a cedat, 78 de zile mai târziu, bombardamentele NATO făcuseră circa 500 de morți, potrivit organizației non-guvernamentale Human Rights Watch.
Mai recent, un grup de medici și avocați din mai multe țări, care beneficiază de sprijinul guvernului de la Belgrad, au anunțat că vor da în judecată NATO în fața Tribunalului de la Haga pentru bombardamentele din 1999, care au dus în cele din urmă la independența Kosovo, deoarece mulți experți afirmă că în acele bombardamente a fost folosit uraniu sărăcit.
Avocați și medici din țări ale UE, Rusia, China, India, Turcia și Serbia caută să dea în judecată cele 19 țări din NATO care au format alianța ce a participat în 1999 la bombardarea Iugoslaviei, compusă atunci din Serbia și Muntenegru.
Echipa de experți afirmă că forțele NATO au folosit atunci între 10 și 15 tone de uraniu sărăcit...
Echipa de experți afirmă, sprijinindu-se parțial chiar pe documente NATO, că forțele NATO au folosit atunci între 10 și 15 tone de uraniu sărăcit, un deșeu recuperat din instalațiile de îmbogǎțire a uraniului natural și care e folosit pentru proiectile perforante.
Experții sprijiniți de Belgrad afirmă că bombardamentele din Serbia și Muntenegru au dus la un „dezastru ecologic major” care a afectat sănătatea a mii de oameni din regiune. Cu toate acestea, experți independenți sunt de părere că inițiativa legală sprijinită de Serbia are foarte puține șanse de reușită, sau chiar deloc.
Dezbaterile ar putea să se ducă în jurul unui singur punct. Folosirea uraniului sărăcit în muniția militară este legală, potrivit dreptului internațional, însă limitată de anumite reglementări stricte. Tribunalul internațional pentru Crimele de Război al ONU a precizat deja că muniția respectivă poate fi folosită, însă, potrivit unei legi a proporționalității, și anume: daunele produse prin folosirea ei nu trebuie să depășească avantajul militar căutat de atac.
Experții ar trebui așadar să poată dovedi că folosirea uraniului sărăcit a fost atât de masivă încât a depășit limita legalității, producând un dezastru ecologic și uman. A dovedi asta ar putea fi foarte dificil.
Un raport NATO din anul 2000, care analizează folosirea uraniului sărăcit, admite folosirea a circa 10 tone de asemenea muniții în Iugoslavia în 1999, comparat însă cu 300 de tone în războiul din Irak din 1990–1991.
Tribunalul de la Haga a căutat inițial să se autosesizeze în cazul Iugoslaviei, însă a abandonat din lipsă de dovezi.
Ironia face că Muntenegru, care atunci era parte din Iugoslavia, este astăzi al 29-lea membru al NATO...
Ironia face că Muntenegru, care atunci era parte din Iugoslavia și a fost bombardat alături de Serbia, este astăzi al 29-lea membru al NATO.
Moldova, membră a Parteneriatului pentru Pace al NATO din 2004, a contribui la operațiuni conduse de Alianță în Kosovo încă din 2013.
KFOR, misiunea NATO din Kosovo, asigură securitatea provinciei de două decenii. Chiar și unele țări din NATO care nu recunosc independența Kosovo participă la această misiune. Astfel, România are actualmente acolo 60 de militari, iar Grecia are aproape 200, însă la un moment dat Grecia a avut chiar 1000 de militari în Kosovo.
Cu totul, după intervenția militară din 1999, NATO a avut în unele perioade 50.000 de soldați în Kosovo, jumătate cât în Afganistan, cu toate că populația noului stat Kosovo e de numai două milioane de persoane.
În momentul de față, forța NATO din Kosovo e de zece ori mai mică decât efectivele din perioada de vârf: 5.000 de militari, cărora li se adaugă cei circa 2.000 de polițiști din cadrul EULEX, misiunea de poliție a Uniunii Europene.
Rămâne faptul că în Kosovo mulți copii au primit atunci numele Jamie Shea (Xhejmi Shia, sau chiar, duios: Xhemi Xhemi), de la numele britanicului purtător de cuvânt al NATO, care devenise vedetă internațională și imaginea Alianței prin flegmaticele lui conferințe de presă.
