Relațiile avocatului cu clientul aflat deja în detenție diferă foarte mult în detalii de la o țară la alta în occidentul democratic. Confidențialitatea întâlnirilor, în celulă sau la vorbitor, trebuie să fie totală, dar asta nu înseamnă că avocatul nu este supravegheat sau nu trece printr-o severă verificare înainte sau după ce se întâlnește cu clientul.
Deși se bucură de un regim preferențial, avocatul este totuși supus unui control și nu se află niciodată deasupra suspiciunilor. În primul rând, el nu poate veni cu material de înregistrare și trebuie să se bazeze doar pe hârtie și creion, a căror confidențialitate îi este total garantată. Nimeni nu îi va consulta sau confisca notele, însă el nu poate filma sau înregistra.
În Franța, Codul Penal prevede explicit un an de închisoare si 15.000 euro amendă pentru oricine încearcă să strecoare unui deținut un telefon, bani sau informații, iar asta îl privește și pe avocat... sau avocată. Asta după ce au existat cazuri, mai frecvente în Franța decât în alte țări, sau cărora li s-a făcut mai multă publicitate decât în alte părți, de avocați care au întreținut relații sexuale la vorbitor sau în celulă cu clienții.
In Franța, precum în majoritatea țărilor UE și în SUA, avocații au dreptul sa le telefoneze deținuților, știind însă ca in cazul unora convorbirile pot fi monitorizate si înregistrate. Asta, cu toate că posedarea unui telefon mobil în detenție este strict interzisă.
Circa 30.000 de telefoane mobile sunt confiscate in fiecare an, în Franța, la o populație de 68.000 deținuți, altfel zis aproape un telefon mobil ilegal la fiecare doi deținuți.
În principiu, avocatul poate vorbi la telefon cu clientul lui aflat în detenție doar cu acordul administrației penitenciare. Este însă greu de dovedit, în practică, că avocatul a răspuns la telefon sau a sunat după un apel pierdut fără sa știe cui aparținea numărul, deținuții schimbând des telefoanele mobile, traficul cu acestea fiind foarte prosper in închisori.
În SUA, situația e mult mai complicata datorită faptului ca exista legislații diferite de la un stat la altul. Pentru a da un singur exemplu, închisorile federale americane nu permit înregistrarea sau filmarea convorbirilor între un avocat si clientul sau, dar unele state in care funcționează închisori private le permit acestora sa filmeze întâlnirea, chiar dacă asta se face de la distanța si fără sunet.
Problema este ca in unele state SUA acele imagini pot fi folosite in tribunal împotriva acuzatului. Chiar fără sunet, exista întotdeauna un limbaj corporal, un limbaj al gesturilor care poate fi revelator.
În Statele Unite, se duce o întreagă dispută legală, la nivelul fiecărui stat, dar și la nivel federal, dacă un avocat și clientul său pot întreține relații sexuale. Este acolo o buclă legală pe care legislatorii nu au prevăzut-o.
***
Pixuri, coli de hârtie şi dosarul. Doar aceste lucruri le poate avea un avocat din R. Moldova atunci când merge la întrevedere cu un client aflat în detenție. Teoretic biroul de întrevederi nu este supravegheat cu mijloace video şi mai ales audio pentru a fi asigurată confidențialitatea discuțiilor. La modul practic însă în situaţii declarate drept ieşite din comun supravegherea de la distanţă este acceptată tacit. Avocaților însă le este strict interzis să aibă dispozitive de înregistrare sonoră sau vizuală. Nu le este permis să aibă cu ei nici un laptopul şi nici telefon portabil.
Mai mulţi avocaţi contestă interdicția, întrucât creează nu doar incomodităţi în activitatea lor, dar îi supun şi unor riscuri neprevăzute, cum li s-a întâmplat recent avocaţilor controversatului om de afaceri Veaceslav Platon, condamnat pentru implicare în dosarul furtului miliardului. Apărătorii susțin că în timpul întâlnirii cu clientul lor au fost agresați de mascații din cadrul Administrației Națională a Penitenciarelor, dar nu au probe video sau audio. Mascații ar fi avut un cu totul altfel de comportament probabil dacă avocații ar fi avut asupra lor barem un telefon mobil.
Unul dintre avocaţi Valeriu Pleşca spune că nu e singurul impediment pe care l-au întâmpinat în desfășurarea întrevederile cu clientul lor. El afirmă că li s-a încălcat frecvent dreptul garantat de lege la întrevederi libere şi nelimitate:
„Nouă ni s-a instituit un grafic ilegal şi neformal de către şeful penitenciarului nr. 13. Ne dădeau voie la întrevederi de două sau trei ori pe săptămână cu intervalul de aproximativ 50 de minute. La moment nici de acest grafic ilegal nu beneficiem, deoarece de o săptămână nu putem intra. Dreptul la întrevederi este limitat. Atunci când se doreşte intrăm, când nu – stăm afară şi sunăm la uşă.”
O altă dificultate ţine de accesul la întrevederi, spune avocatul:
Noi suntem percheziționați la propriu, nu doar verificaţi...
„Ni se verifică şi materialele confidențiale, adică dosarul avocat-client, dosarul apărării pe care nu are dreptul nimeni să-l vadă. Avocatului, conform legislaţiei, i se cere doar să predea obiectele interzise prevăzute expres. Noi însă suntem percheziționați la propriu, nu doar verificaţi. Ni se verifică fiecare material pe care îl avem.”
Valeriu Pleşca mai spune că nici el, nici colegii săi nu s-au confruntat până acum cu dificultăţi similare cu alţi clienţi. Concluzia lui e că deţinuţii sunt trataţi diferit, mai cu seamă cei indezirabili guvernării. Unul din argumentele invocate de avocat e că atât clientul său Veaceslav Platon, cât şi ex-premierul Vlad Filat, condamnat la 9 ani de închisoare pentru corupere pasivă şi trafic de influenţă, au avut întrevederi cu apărătorii într-un birou separat de cele pentru alţi deţinuţi. Acest birou, aflat în blocul administrativ al penitenciarului nr.13, ar fi dotat ilegal cu mijloace de interceptare, spune Valeriu Pleşca precizând că după ce apărarea lui Platon a denunțat recentele agresiuni la adresa lor în media au apărut secvențe video din biroul de întrevederi.
Anterior şi avocații fostului premier Vlad Filat s-au plâns ca li s-au pus piedici similare. Preşedintele Uniunii Avocaţilor, Emanoil Ploşniţă, spune că interceptarea convorbirilor dintre clienţi şi avocaţi este interzisă indiferent de statutul clientului şi de rezonanţa dosarului. El constată că imixiunea în activitatea avocaţilor şi restricţionarea dreptului la întrevederi a devenit o practica aplicată frecvent.
Avocaţilor li se mai impune un orar strict pentru întrevederi, ei fiind şi percheziționați înainte de întrevederi, măsură ce nu se aplică însă şi procurorilor care sunt şi ei parte în proces. Totuşi avocatul nu-şi mai aminteşte vreun caz în care avocaţii să fi fost agresaţi fizic sau să li se impună un grafic strict al întrevederilor, aşa cum se pare că s-a întâmplat în cazul apărării lui Platon.
Un alt avocat Vitalie Nagacevschi spune că în general nu a întâmpinat dificultăţi şi că de fiecare dată i s-a asigurat dreptul la întrevederi libere, cu excepţia a câtorva cazuri în care toate birourile de întrevederi erau ocupate. Avocatul spune că obiectele limitate pe care le poate avea la întâlnirile cu clienții creează incomodități, dar situaţia e mult mai bună faţă de acum câţiva ani când avocaţii era separaţi de clienţi printr-un geam:
„Ulterior printr-o hotărâre a CEDO s-a constat că o asemenea practică este contrară art. 6 din Convenţie şi mai mult nu mai există astfel de separări. În rest, alte probleme nu prea am avut în ce priveşte întrevederea cu clienţii.”
Avocaţii care apără persoane aflate în dizgrația puterii, de regulă, suportă diverse modalități de presiune asupra lor. Ilustrează această legitate şi cazul avocatei Ana Ursachi care s-a refugiat în străinătate după ce procurorii i-au redeschis după o pauză de aproape două decenii un dosar penal în speranţa să o reducă la tăcere.
