Echipe de medici merg în teritoriu pentru a consulta gratuit cetățenii. Startul campaniei naţionale „Un doctor pentru tine” a fost dat de către premierul Pavel Filip într-o conferinţă de presă la începutul acestei luni. În cadrul acestei campanii peste 100 de medici vor oferi consultaţii în câte şase sate săptămânal. „Vom oferi consultaţii stomatologice pentru copii, medicii vor merge întâi la grădiniţe, ulterior la ceilalţi copii din sate. La fel vom oferi examene radiologice gratuite, iar o atenţie sporită va fi acordată identificării cazurilor de tuberculoză şi cancer”, a precizat şeful Executivului. Doctorul Dumitru Noroc, conferențiar universitar, Om emerit, deputat în primul parlament spune că această practică era pe timpul Uniunii Sovietice.
Dumitru Noroc: „Sistemul de sănătate îi pus la pământ la noi în țară. Avem o populație bolnăvicioasă și disperată, de aceea dă dureri de cap nu numai populației, dar și guvernului. Și acum, în anul preelectoral s-au gândit că trebuie să mai facem ceva și pentru medicină și pregătesc echipe de trimis în raioane, în sate, adică să aducem medicul în sat la cetățean, să-l cerceteze, să-i facă tot ce trebuie. Metodele acestea noi le-am trecut demult, acei care am lucrat încă pe vremea sovietică, pentru că și atunci se făceau brigăzi și le trimiteau în sate, depistau bolnavii, dar lucrul rămânea tot așa, fiindcă pentru a trata boala trebuie să ai condiții bune și un cetățean care vrea să se trateze, are grijă de sănătatea lui. Examinările acestea profilactice sunt mai mult pentru cei sănătoși. E pusă întrebarea să păstrăm sănătatea sănătoșilor, la vreme să-i învățăm ce să facă ca să nu ajungă în stadii avansate cu cancer, cu tuberculoză ș.a.m.d.”
Europa Liberă: Populația se bucură atunci când vede că omul în halat alb a venit în localitatea lui sau într-un centru raional, că-i măsoară pulsul, tensiunea, că-i asculte inima, îi spune că trebuie să meargă la un control de rutină...
Dumitru Noroc: „Cine nu s-ar bucura ca medicul să-i vină acasă? Asta-i bine, dar haideți să ne gândim cu ce vine medicul acesta. Iată eu am văzut, au arătat la televizor cine trebuie să vină acolo. L-am văzut pe profesorul Grosu, care are atâtea probleme la Institutul de Cercetări în Cardiologie, are bolnavi complicați și el trebuie să vină să măsoare tensiunea acolo, pentru că acum fiecare bolnav conștiincios, care are probleme de sănătate cu inima și mai ales are tensiunea arterială ridicată, el de acum are singur aparatul acesta și-și măsoară tensiunea. Va să zică, medicul vine acolo, vine o echipă de specialiști luați de aici, că și în oraș îs puțini, și la institut îs puțini, duși în sate, care n-au cu dânșii investigațiile care pot să le facă, n-au aparataj acolo performant; măsoară tensiunea, pulsul, dau un sfat și pe urmă îi dau bolnavului o serie de îndreptări – să se ducă în raion sau în centrele republicane. Și iaca aici se începe calvarul, de aici se începe totul. Cetățeanul nostru care n-are bani, dar are necazuri multe, el trebuie să se ducă să facă investigații și când se începe a consulta în centrul raional, de acolo îl trimit la centrul republican, aici sunt rânduri formate și poate nu pe luni, dar chiar poate pe ani de zile. Ca să treacă o investigație complexă, el face un drum încoace și se duce înapoi, pentru că, dacă vrea să treacă în afara listei de așteptare, de către colegii noștri este îndrumat să meargă la particulari, dar la particulari îi foarte scump. Și de aceea el se întoarce acasă de unde s-a pornit, se întoarce cu același rezultat și iaca asta-i problema. Cu ajutorul banilor oferiți de Banca Mondială noi am făcut multe pentru centrele de sănătate din republică. Toate-s dotate cam cu ce le trebuie, au electrocardiograf, au unele și laborator și au toate aparatele care-s necesare pentru cercetări. Va să zică lucrul acesta pe care să spunem că o să-l facă echipa trimisă încolo cu succes îl face o asistentă medicală sau un medic de familie acolo pe loc. Lor le trebuie altceva, le trebuie bază de tratament. Noi n-avem bază de tratament nici în raion și în republică îi slabă, pentru că dacă n-ai unde trata și n-ai cu ce trata, că și problema medicamentelor tot îi mare și aici se încep toate greutățile. Și în consecință, parcă am vrut să facem bine, dar rezultatul nu-i acel care a fost așteptat.”
Parcă am vrut să facem bine, dar rezultatul nu-i acel care a fost așteptat...
Europa Liberă: Dacă s-ar fi pus pe roate reforma spitalicească, lucrurile aveau să arate altfel?
Dumitru Noroc: „Sigur! Dar noi toată vremea suntem în alegeri, ori alegeri locale, ori parlamentare și în primul an când vine ministrul începe a lucra, dar pe urmă se începe a pregăti să dea în primire la altul și iaca acum, vedeți, în ajun de alegeri, și-au adus aminte că ceva nu-i în regulă cu sănătatea populației la noi aici și trebuie de făcut ceva. Și iaca a apărut ideea asta. Foarte bună, dar îi acceptabilă numai pentru țăran, că el știe că o să-i vină doctorul acolo, dar mai departe apar multe probleme și atunci populația se dezice, pentru că oamenii n-au bani să cheltuiască pe drum ca să vină încoace, la Chișinău, să facă investigații și să se ducă înapoi, n-au bani să ia medicamente scumpe, n-au bani să facă investigații pe care nu le asigură Compania și trebuie să se ducă la clinici particulare. Au apărut multe probleme și de aceea ar trebui soluționate în alt mod și nu cu multe cheltuieli de făcut ca populația noastră să simtă asta. În primul rând, noi trebuie să procurăm autobuze fluorografice pentru sate, că orașele, raioanele au fiecare radiologice, care fluorograf, care aparat de radiografie și aceștia pot să depisteze bolile, pentru că un fluorograf dacă vine în sat, el îi vede și pe cei bolnavi, și pe cei sănătoși și la cei care se consideră sănătoși, că nu au nimic depistează uneori cancer, nu în formă avansată, dar incipientă; tuberculoză, multe boli pulmonare, care bolnavul simte că ceva nu-i în regulă, dar nu știe ce, însă el are un abces sau poate altceva. Va să zică depistăm bolile și pentru asta nu trebuie multe cheltuieli. Trebuie de calculat unde anume ne trebuie, în ce sate și de procurat în republică zece sau câte aparate și ele tot anul să umble și să cerceteze populația, să depisteze bolnavii. Asta-i o problemă. Atunci când bolnavul îi încă în putere, când merge singur, nu-l duce cu targa – cum spunem noi – el o să se ducă și o să facă investigații, dar și tratamentul la timp, pentru că-i una când operezi cancerul avansat sau tuberculoza o începi a trata și alta-i atunci când bolnavul deja șede pe patul de moarte. Deci trebuie de hotărât întrebarea asta și nu de umblat cu echipe prin teritoriu, pentru că îs chinuite și ele și nu avem rezultate. În al doilea rând, eu am observat că în echipa asta ei introduc și un stomatolog, pentru ca să apreciezi că dantura nu-i în regulă, că din 32 de dinți avem la zece sau la 12 carii sau la cavitatea bucală avem paradontoză sau altceva nouă ne trebuie să-l învățăm începând de acasă, la grădiniță și la școală să-i învățăm ca să-și apere sănătatea. La noi sunt două găuri – cavitatea nazală și cavitatea bucală unde se duce mâncarea și aerul și împreună cu ele se duc și infecții și toxine. Și iaca dacă avem aici probleme cu amigdalele sau altele, aici se formează toxine, toxinele se absorb în sânge, atacă inima, atacă ficatul, atacă rinichii, pancreasul ș.a.m.d. Și avem multe probleme, de aceea trebuie în fiecare sat sau măcar la două sate să avem un cabinet de stomatologie de la stat, care să se ocupe, nu cum acum numai cu durerile și cu scoaterea dinților, dar să se ocupe cu tratamentul copiilor, maturilor conform programului pe care îl au ei la Companie, dar aici trebuie și contra plată...”
Europa Liberă: La Compania Națională de Asigurări în Medicină?
Statul trebuie să ia oleacă de cheltuieli asupra lui și să-i dea voie medicului acesta să mai facă ceva bani...
Dumitru Noroc: „Da. Compania asigură doar urgențele – te doare dintele, se clatină, îl scot, dar nu-l plombează, nu-l protezează; lucrurile acestea trebuie să se conștientizeze, pentru că statul nu le-a luat asupra lui și s-a format acum o mulțime de cabinete particulare cu niște prețuri fabuloase și nu putem face lucrul acesta, de aceea statul trebuie să ia oleacă de cheltuieli asupra lui și să-i dea voie medicului acesta să mai facă ceva bani de la cei care pot plăti și atunci țăranul acesta al nostru venind acolo la vreme își sanează cavitatea bucală și își păstrează sănătatea.”
Europa Liberă: Ceva mai devreme v-am întrebat, dacă ar fi fost aprobat de către guvern proiectul privind reforma spitalicească, s-ar fi îmbunătățit calitatea sănătății populației?
Dumitru Noroc: „Sigur că s-ar fi îmbunătățit.”
Europa Liberă: De ce se tergiversează?
Dumitru Noroc: „De aceea că noi încă nu ne-am rupt de Uniunea Sovietică. Trebuie să făgăduim oamenilor că o să fie bine și când începe lucrul acesta spun „dar lasă-i că toate reformele se fac cu durere”, este terapia de șoc, cum se spune, și pe urmă o să fie bine. La noi cum începe, iaca deja de două ori se ridică întrebarea cu staționarele, nu numai un ministru a ridicat, vine aici la guvern, guvernul parcă primește, se duce în parlament și se întoarce înapoi, pentru că se ridică alte persoane care-s cointeresate, probabil că și deputați, dar poate au și alte interese acolo, neamuri. La noi toate neamurile lucrează prin deputați și pun țara la cale. Eu nu o dată am recomandat că trebuie deschise paturi sociale, medico-sociale, unde să fie azil pentru bătrâni, unde să fie paturi paleative și acolo în sate, în fostele circumscripții, acolo să trateze bolnavul, pe loc. Problema asta trebuie de pus odată și pentru totdeauna. Dacă vrem reforme, trebuie să începem să reprofilăm staționarele și numărul de paturi pe care le avem să le folosim rațional. Asta-i una. A doua întrebare o reprezintă farmaciile și medicamentele. Asta-i o problemă foarte mare. Farmaciile-s toate particulare. Statul și-a cam luat grija, n-avem puncte farmaceutice în sate, n-avem farmacii de stat care să ia asupra lor cheltuielile pentru a aproviziona cu medicamente. Dacă noi am avea punctele acestea farmaceutice în sistem, atunci cheltuielile pentru întreținere, pentru serviciile comunale le-ar lua asupra sa spitalul sau centrul medicilor de familie și n-ar intra în cost; particularul pune în cost toate astea.”
Dacă vrem reforme, trebuie să începem să reprofilăm staționarele...
Europa Liberă: Prețul la arendă, prețul la serviciile comunale, prețul la energie...
Dumitru Noroc: „Dar în afară de asta el vrea să aibă și profit, dar noi suntem nonprofit și iaca aici s-ar micșora prețurile. Eu vreau să spun că aș vrea să se facă o investigație și să controleze. Prim-ministrul a spus sus și tare că la 1.100 de medicamente se micșorează prețurile. Asta a fost cu vreo șase-șapte luni în urmă. Acum să controleze ce s-a întâmplat. Eu numai o pildă dau. Va să zică la Cojușna se face „Menovazin”. „Menovazin”-ul acum o lună costa 11 lei, un flacon mic, care conține spirt și o substanță care scoate olecuță durerile. Acum știți cât costă? 22 de lei. Cum de lămurit asta? Îi produs aici la noi, nu-i adus din altă țară, înseamnă că ceva nu-i în regulă cu chestia asta. Și dacă am lua acele 1.100 de medicamente la care trebuia să fie prețurile micșorate, de luat cât costau ele atunci și de văzut cât costă acum, dar sunt mai multe pilde, însă eu nu vreau să mă opresc asupra lor. Va să zică cine vrea să studieze, aici trebuie de făcut o investigație ca să vadă ce se întâmplă cu sistemul acesta.”
Europa Liberă: Deci, Dvs. constatați că statul astăzi se ocupă prea puțin de sănătatea publică?
Dumitru Noroc: „Sigur! Dacă n-ar fi scrutinele acestea, poate s-ar ocupa.”
Europa Liberă: Scrutinele electorale?
Dumitru Noroc: „Da. Acestea ne țin la mână. Un an de zile își așază neamurile la lucru și uită de tot ce-au promis. Iată acum se începe campania preelectorală și ar trebui să-i întrebăm. Ei să nu vină să spună ce ne făgăduiesc peste un an sau peste patru, dar să vină cu programul care au fost, căci ne-au făgăduit 500 de euro leafa, ne-au făgăduit locuri de muncă, ne-au făgăduit medicină performantă... Unde-i ea? De aici să începem să-l întrebăm, dar nu să ne spună el că, dacă punem mâna pe putere, vă facem drumuri, un kilometru în sat... La mine în sat fac un kilometru, dar restul tot îi noroi și astupă kilometrul acela ș.a.m.d. Sunt niște lucruri despre care trebuie să-i întrebăm când vin la noi: „Ce ați făcut, dlor, dacă ați fost la guvernare?”, dar nu să ascultăm făgăduieli care nu se îndeplinesc. Noi trăim tot timpul numai cu făgăduieli, nouă ne-au spus că o să fie bine și așa am trăit și în Uniunea Sovietică, așteptam comunismul ca să mâncăm totul degeaba și acum tot cam așa se întâmplă. Statul trebuie să răspundă și eu vreau să spun că, dacă n-o să ascultăm miniștrii, specialiștii, dar o să ascultăm briefinguri unde se dă comanda, că noi am avut un partid care spunea că să facem așa, iar noi spuneam că „este!”. Și spuneam minciuni, amăgeam că am avut 100% de făcut vaccinuri și fluorografii ș.a.m.d., pentru că așa cerea partidul. Nu se poate, noi trebuie să avem concurență aici și ministrul când a venit trebuie să poarte răspundere, el nu trebuie să aștepte să-i spună cineva de sus ce trebuie să facă, el trebuie să vină și să spună: „Dacă vreți reforme, iată ce trebuie de făcut în staționar, ce trebuie de făcut în ambulatoriu ș.a.m.d., dacă nu facem lucrurile acestea, ședem pe loc”. Și noi am ajuns pe loc și ne-am dus încă mai înapoi decât am fost. Acum unii oameni spun că „mai bine era înainte, cu toate că și atunci erau probleme, dar acum chiar îi Doamne ferește”. Eu mă duc și în sat la mine, mă uit și în alte sate...”
Un an de zile își așază neamurile la lucru și uită de tot ce-au promis...
Europa Liberă: În ce sat?
Dumitru Noroc: „În Ustia din raionul Glodeni... Te umple jalea ce se face. Avem ulițe pustii, sate fără copii, ograda în buruian, poarta închisă... Și nu putem să-i aducem acasă pe migranții care au plecat. Ei trebuie să vină. Și aceea-i o pătură sănătoasă care s-a dus. Dar să ne întoarcem la sănătate, că dacă nu este sănătate, nu este nimic, omului nu-i mai trebuie nimic dacă el îi bolnav. Și dacă ești bolnav și nu ai cu ce te trata, asta încă-i mai rău, de aceea trebuie să punem problema ca să vedem omul cu nevoile lui și el să fie în centru și atunci când punem mâna pe putere , de aici s-o începem, nu de la aceea că să ne cumpărăm mașini blindate ca să nu ne dea jos sau bodyguarzi, că-s mai mulți bodyguarzi decât populație vine la întâlnire ș.a.m.d. Nu se poate așa. De ce să ne ferim noi de popor? Dacă ai face bine, poporul te-ar duce pe mâini și nu-i trebuie să te batjocorească ș.a.m.d. Iată unde-i problema. Dar oamenii pun mâna pe putere, le place puterea și iată asta le dă dureri de cap și lor, eu nu vreau să spun că ei așa de bine se simt, când nu ești liber, când te temi să mergi pe stradă ca să nu te lovească cineva, acum și ți-i rușine să spui că ești deputat, că sar la bătaie la tine.”
