Ultimul bluf al Kremlinului e rezumat în titlul foarte simplu al principalului cotidian spaniol, El Pais: «Rusia amenință cu arme nucleare în Kaliningrad, dar Lituania spune că ele sunt deja acolo».
Într-adevăr, Rusia a amenințat iar că va desfășura arme nucleare în apropierea Mării Baltice dacă Suedia și Finlanda se alătură NATO, însă Lituania a răspuns că armata rusă are deja acest tip de armament în Kaliningrad, o enclavă între Polonia și teritoriul lituanian.
Celălalt mare cotidian spaniol, conservatorul El Mundo, completează o serie de afirmații recente, preluate de o bună parte a presei de pe întreaga planetă, cum că Putin ar fi în realitate cel mai bogat om din lume, în vreme ce fiicele lui (las zarinas) posedă de asemenea averi considerabile și nejustificate.
Afirmația că Putin ar fi cel mai bogat om din lume, cu o avere de 200.000 de milioane de dolari, îi aparține economistului Bill Browder. Acest expert financiar anglo-american a fost la originea adoptării așa-numitei Legi Magnitsky, după numele partenerului său rus de afaceri, care a descoperit o fraudă de stat la Moscova și a fost asasinat. Legea Magnitsky vizează corupția în Rusia. Bill Browder este unul dintre cei mai mari dușmani ai Kremlinului.
E la nave va…
Tot El Mundo se ocupă pe larg de natura și importanța navei de război Moskva, bijuteria flotei ruse, avariată grav de ucraineni, navă care fusese de fapt construită în Ucraina în vremurile sovietice.
Și în Italia, La Repubblica scrie despre asta, concluzia fiind că distrugerea navei pune capăt, cel puțin pe moment, asediului Odesei, permițând Kievului să deplaseze trupe spre flancul de est, spre Donbas: „Moskva a fost prima navă din clasa „Slava”, nave masive cu care Marina Sovietică a lansat provocarea în Atlantic împotriva marinei Statelor Unite în anii 1970. Prin lungimea ei de peste 186 de metri și cu un deplasament de 12.000 de tone, Moskva s-a remarcat prin formele care au făcut-o să semene cu nava spațială a unui film științifico-fantastic: turnul cu puntea de comandă și antenele radar ridicate foarte sus, cu un rând dublu de mari cilindri care ascundeau rachete lungi de aproape doisprezece metri. Aspectul general avea ceva monstruos și sinistru, departe de arhitectura mai liniară a navelor-amiral ale NATO”.
Și continuă La Repubblica: „Un asemenea crucișător are limitele lui de vârstă. În primul rând, nu posedă rachete de croazieră pentru a lovi teritoriul ucrainean, spre deosebire de unitățile navale rusești mai moderne și mai mici. Protecția lui antiaeriană nu reușește să repereze micile drone, care ajung acum – după cum arată un videoclip difuzat de la Moscova – să zboare departe deasupra mării. Apoi, are defecte de proiectare ale Războiului Rece, când fiecare ciocnire militară era văzută prin prisma folosirii bombelor nucleare și din cauza asta nu s-a acordat atunci o atenție deosebită ciocnirilor militare «convenționale» și, prin urmare, nu existau blindaje pentru depozitele de muniții și tancuri. O situație plătită scump de britanici în Falklands în urmă cu patruzeci de ani, care probabil a decis soarta Moskvei: o mică rachetă trasă cu precizie asupra uneia dintre zonele sensibile a izbit-o definitiv.»
De aceea, tot în Italia, Corriere della Sera are un verdict mult mai nemilos: Moskva era „un munte de fier vechi cu aproape 500 de oameni la bord”.
— „Navă militară rusească… — “Иди на хуй.”
Dar și la Londra, cum o explică și BBC, în primul rând distrugerea navei pune capăt, cel puțin pe moment, asediului Odesei, permițând Kievului să deplaseze trupe spre flancul de est, spre Donbas.
De altfel, tot BBC confirmă definitiv, citând ministerul rus al apărării, că nava rusească s-a scufundat.
„Out of Africa” — back to Africa
Tot BBC, ca și toată presa britanică, de altfel, mai anunță și ceea ce, peste Canalul Mânecii, la francezi, Libération numește «ultima idee dementă a lui Boris Johnson»: pentru a lupta împotriva sosirilor record de migranți, Londra a încheiat joi un acord cu Rwanda, în Africa, țară în care aceștia vor fi plasați într-un centru de detenție în timp ce cererea lor de azil va fi examinată la Londra. În același timp, Marina britanică va fi de acum înainte responsabilă de controlul Canalului Mânecii.
Abia anunțate, iată că noile măsuri sunt deja „criticate cu o extremă virulență”, constată Daily Mail.Detaliile despre noul plan al Marii Britanii de a combate imigrația ilegală „suscită furie din partea ONG-urilor, a ONU și a opoziției laburiste”. Trimiterea unor solicitanți de azil în Rwanda, la 6.500 de kilometri de Regatul Unit, i-a lăsat pe mulți fără grai prin simbolistica ei. „Premierul a invocat joi spiritul Brexit-ului și al controlului frontierelor, când a anunțat această schemă prin care Londra va transfera 120 de milioane de lire sterline” statului est-african, în cadrul unui acord inițial pe cinci ani.
Acordul, anunțat joi și finalizat în timpul unei vizite la Kigali a ministrei britanice de interne Priti Patel, se concretizează după trei ani de promisiuni din partea acesteia de a reloca procesarea cererilor de azil în țări terțe. Rând pe rând, două acorduri cu Albania și Ghana au eșuat. La acea vreme, Înaltul Comisar pentru Refugiați al Națiunilor Unite declara că această practică „ar constitui o încălcare a obligațiilor internaționale ale Regatului Unit”. Boris Johnson, la rândul său, a spus că este „încrezător” în legalitatea acestui parteneriat, recunoscând totodată că se așteaptă ca acesta să fie contestat în instanță.
În cele din urmă, multe asociații au evidențiat situația dezastruoasă a Rwandei în domeniul drepturilor omului. În 2021, Regatul Unit a cerut chiar ca ONU să investigheze presupuse crime, dispariții și torturi din țară. Care, potrivit lui Boris Johnson, ar fi totuși „una dintre cele mai sigure din lume”.
Ba chiar, cum o constată The Guardian, până și unii politicieni ai propriului partid conservator de guvernământ al lui Johnson (Tory) găsesc ideea „inumană”.
