Încheierea unui nou an este prilej bun pentru multe organizații de caritate din Republica Moldova să lanseze campanii de colectare de fonduri și proiecte de sprijin pentru persoane în situații dificile. Criza pandemică însă îi lasă pe mulți dintre conducătorii acestor ONG-uri îngrijorați că ar putea să nu-și atingă scopurile propuse, fiindcă ajutoare sunt tot mai puține, iar persoanele cu venituri modeste – tot mai multe. Ca să aflu mai multe despre starea filantropiei din Republica Moldova, am discutat în ajun cu directoarea executivă a asociației SOS Autism, Aliona Dumitraș, care din 2013 administrează un centru pentru copiii cu autism, și cu Igor Belei, directorul executiv al Misiunii Sociale Diaconia, din cadrul Mitropoliei Basarabiei.
***************************************
Timp de 20 de ani deja, Misiunea Socială „Diaconia” sprijină persoanele aflate în dificultate prin acțiuni de caritate și campanii de solidaritate. Cine are nevoie de cel mai mult ajutor în această perioadă? Cât de mărinimoși sunt donatorii? Cum a schimbat pandemia Covid-19 sfera filantropică din Republica Moldova? La aceste și alte întrebări a răspuns Igor Belei, directorul Misiunii „Diaconia”.
Igor Belei: „În mare parte, „Diaconia” nu și-a schimbat forma de activitate. Poate dacă acum doi ani de zile erau programe din ce în ce mai puține legate de asistența directă, odată cu pandemia, lucrurile s-au schimbat în sensul unei implicări mult mai mari în asistența directă a beneficiarilor, în sensul de asistență umanitară – produse alimentare, haine, asistență directă prin oferire de bunuri.”
Europa Liberă: E un semn că lucrurile se înrăutățesc, că e o situație mai complicată acum?
Igor Belei: „E necesară o intervenție rapidă. Sigur, nu este o intervenție durabilă, e nevoie de asistența situației de criză, dar profilul oamenilor nu s-a schimbat, e cumva o atenție sporită la nevoia directă a omului, ce mănâncă și cu ce îl îmbraci astăzi, e și o presiune publică.
Din experiența noastră, aceste lucruri nu s-au schimbat, oamenii în continuare au nevoie de programe care le-ar mări capacitatea de inserție. Sigur că vorbim de cei care deja nu mai pot să fie integrați în câmpul muncii sau în sistemul educațional, aici e vorba de bătrâni care în continuare trebuie să fie ajutați și să le fie oferită o soluție de a avea o viață decentă astăzi. De aceea, spre deosebire de anul trecut, noi avem mai puține intervenții, pentru că anul trecut a fost și o deschidere mai mare a companiilor să asiste acum și imediat un număr mare de oameni.
E pandemie, nu putem să facem, Deci, pandemia a devenit o scuză universală.
În mare parte, programele „Diaconiei” continuă prin tradiționalele servicii pe care le oferim mamelor sau tinerilor din familii cu probleme sociale sau programelor din comunități, în continuare avem dezvoltare comunitară. Sigur că ritmul, formele de asistență au trebuit să fie schimbate, pentru că relația noastră cu autoritățile, de exemplu, s-a schimbat în sensul că autoritățile mult mai greu reacționează, există o nedorință de implicare, toată lumea spune: „E pandemie, nu putem să facem”. Deci, pandemia a devenit o scuză universală.”
Europa Liberă: Dar aveți o explicație de ce autoritățile nu par să se grăbească să ofere o mână de ajutor?
Igor Belei: „O mare parte de probleme vin de la lipsa de personal, lipsa de personal se vede absolut la toate nivelurile, atât în sectorul de prestări servicii sociale, cât și în zona decizională, oamenii sunt supraaglomerați, sunt puțini oameni la numărul de posturi care sunt prevăzute. Aceasta e o mare problemă în luarea deciziei, în prelucrarea informației ș.a.m.d.”
Europa Liberă: Cine ați spune că are nevoie de cel mai mult ajutor în această perioadă din observațiile voastre?
Igor Belei: „Desigur că sunt bătrânii, deci cei care, din păcate, nu au o soluție de integrare, pentru că nu există programe de asistență pentru bătrâni foarte consistente. Noi avem, pe de altă parte, din cauza schimbării de servicii în sistemul educațional, o mare problemă rămân, de exemplu, copiii mici, pentru că nu au o soluție să meargă la grădiniță, din cauza asta, spre exemplu, mamele din Centrul maternal au o mare problemă cu integrarea în câmpul muncii, pentru că nu au o soluție pentru copii și rămâne cumva asta o mare presiune.
Deci, profilul beneficiarilor nu s-a schimbat, cei care au fost în situații de vulnerabilitate, rămân în situații de vulnerabilitate. Ce simțim noi, este o migrare masivă și lipsă de personal, cum spuneam, dar și la nivel de comunități avem din ce în ce mai puțină capacitate de a reacționa, de a fi parteneri în schimbare, pentru că, din păcate, sărăcia avansează, discrepanța între păturile sociale este din ce în ce mai mare.”
Europa Liberă: Organizația pe care o conduceți mizează anume pe donații și pe ajutor din partea voluntarilor. S-a remarcat acest an printr-o mărinimie deosebită din partea celor din jur sau, dimpotrivă, s-a implicat mai puțină lume?
Igor Belei: „Noi, de obicei, implicăm foarte mulți tineri, pandemia sigur a micșorat dinamica de implicare, pentru că au fost restricții, pentru că o relație cu un tânăr care vrea să se dedice acelei forme de interacțiune pe viu, online nu poți să ai o interacțiune calitativă. Faptul că n-am putut avea campaniile în care am implicat mulți voluntari, asta a lăsat o amprentă în relaționare, în sensul că e din ce în ce mai greu să vină tinerii, să interacționeze, pandemia a devenit o piedică în relaționare, nu poți să ai întâlniri foarte dese, nu poți să mergi în școli.
Asta a pus o presiune pe Departamentul de voluntariat. Voluntariatul noi îl vedem ca și formă de educare mai mult decât o muncă ieftină, pentru că dacă am pune cât costă munca de voluntar, uneori e mai „convenabil” să implici un om angajat, pentru că știi exact, or, voluntarul îl vedem noi ca o formă prin care tânărul care se implică înțelege nevoia aproapelui, este un proces de educare a lui.
Și atunci, noi reușim să facem o schimbare de durată lungă, pentru că dincolo de faptul că tânărul se implică o oră sau două ore, sau patru ore pe săptămână, iar pentru a lucra cu ei este nevoie de multe ore de muncă ale colegilor mei, dar încet-încet lumea s-a obișnuit cu ritmurile pandemiei, cu aceste restricții și ne-am adaptat și noi, și cu încetul viața își reia cursul firesc.”
Europa Liberă: Și în lipsa unor mâini adiționale, cum alegeți pe cine să ajutați?
Igor Belei: „Schimbăm formele de asistență. Lipsa numărului de voluntari nu a lăsat repercusiuni pe asistența beneficiarilor. Noi oricum ajutăm la maximumul capacității financiare pe care o are organizația. Deci, lipsa unui număr mare de voluntari nu schimbă categoriile sau numărul de beneficiari pe care îi avem. Programul de voluntariat îl vedem nu ca o resursă ieftină de mâini de muncă, ci un program de educare a tinerilor în zona solidarității sociale, a milosteniei creștine.”
Europa Liberă: Îmi imaginez că oricum există anumite grupuri sociale prioritare când alegeți ce proiecte și ce campanii să desfășurați.
Igor Belei: „Noi suntem structura socială a bisericii, experimentăm și încercăm să vedem care este forma în care biserica poate să ajute și arată acest model societății, unor categorii sociale, pentru că „Diaconia” nu-și propune să înlocuiască serviciile statului, noi nu vom putea niciodată și nu dorim să înlocuim obligațiile statului, noi încercăm să oferim modele de intervenție pentru diferite situații, cum e situația mamelor orfane sau situații de dificultate, situația tinerilor, vedem diferite tipuri de categorii și încercăm să oferim modele de intervenție, de aceea fiecare din aceste grupuri social-vulnerabile are nevoie de asistență, unele situații sunt mult mai grave decât altele. Deci e foarte complicat, de aceea în fiecare program vedem care e presiunea pe acest program, să zicem, de numărul și de profilul beneficiarilor. Campaniile le construim, pentru că ținem neapărat să dezvoltăm un serviciu nou, cum este situația creșei pe care vrem s-o deschidem în anul nou, pentru că nu avem o soluție în Centrul maternal și pentru categoria asta de beneficiari sau pentru că credem neapărat important să abordăm, să aducem opiniei publice, să sensibilizăm opinia publică cu privire la anumite subiecte, cum ar fi, de exemplu, risipa de alimente, care noi credem că este o temă importantă la care vom lucra în perioada următoare. Deci, noi încercăm să abordăm subiecte, să dezvoltăm modele de intervenție, să le facem publice și după asta să poată fi preluate de toți cei care vor să fie implicați. Când vorbim de cei implicați, vorbim și de comunități, pentru că „Diaconia” este structura centrală la nivel social a Bisericii Ortodoxe a Mitropoliei Basarabiei, iar formele pe care le experimentăm, mecanismele pe care le învățăm, le putem și vrem să le replicăm la nivel comunitar, vedem ce putem face, cum putem fi complementari în formele noastre de asistență. De aceea, e un mix între a ajuta până la capăt un anumit număr de oameni, dar și a învăța din această asistență, de a îmbunătăți serviciul și de a-l împărtăși cu cei care vor să-l învețe împreună cu noi.”
Europa Liberă: Bineînțeles, există o serie de servicii locale, sociale pentru a susține populația nevoiașă, însă campaniile Misiunii „Diaconia” par să fie mai specializate, să țintească un grup mai bine definit. E o tactică asumată?
Igor Belei: „Noi încercăm să facem lucrurile până la capăt, nu poți transmite un ceva general, pentru că atunci când vorbim despre implicare, noi de multe ori campaniile le țintim atât pentru a asista niște oameni, un număr X cu o asistență specializată, explicând opiniei publice, dând încredere că ceea ce oferă ei ajunge exact la niște oameni concreți, nu vorbim despre lucruri generale și, pe de altă parte, pentru că așa poți încuraja niște oameni să fie implicați, să aibă încredere în organizații precum e „Diaconia” sau altele.
Pe de altă parte, „Diaconia” nu spune că are competențe în toate tipurile de servicii. De exemplu, avem foarte puțină competență în domeniul asistenței persoanelor cu nevoi speciale, deci spunem că nu avem aceste servicii sau aceste competențe și atunci sunt alte organizații care le oferă și e firesc să nu știi toate și să nu poți face toate. Există desigur și strategii ale colegilor din Departamentul de strângeri de fonduri care sunt abordări profesioniste, căci asta o facem, fiecare abordare este profesionistă din punctul de vedere al asistenței.
Asistentul social își face treaba profesionist, iar cei care fac campanii publice, o fac la fel, ținând cont de toate cunoștințele și experiența profesionistă din domeniu. De aceea avem campanii țintite, specializate atât pe grupurile cui ne adresăm, cât și grupurile cărora ne adresăm, de aceea nu le putem face pe toate, alegem să avem tematici de Crăciun, de Paști și în anumite perioade, pentru că așa ajungem mai clar la anumiți oameni.
Nu poți să ai un mesaj foarte general, fără să explici, fără ca omul să aibă încredere, pentru că așa poți să demonstrezi, asta la fel este un model pentru ceilalți. De exemplu, „Diaconia” este extrem de mult implicată în domeniul promovării filantropiei. Or, nu poți să promovezi forme de filantropie și de implicare, neavând tu, la rândul tău, o anumită specializare, o anumită capacitate profesionistă în domeniu.”
Europa Liberă: După cum ați subliniat și Dvs., Misiunea „Diaconia” este o structură socială a Mitropoliei Basarabiei. E o condiție ca toată lumea care cere ajutor să facă parte din biserică și să fie ortodoxă?
Igor Belei: „Nu, nu, nu! Categoric, nu. Când vorbim de structura socială a Mitropoliei Basarabiei, vorbim despre emanație și este o structură intern organizată și fondată de Mitropolia Basarabiei. Cui este adresată? Este adresată ca și categorie, ca și oameni nu întrebăm ce confesiuni are, pentru că atunci când vine omul nu-l întrebăm ce confesiune are, când merge la biserică și dacă merge la biserică și unde, asta-i o chestiune care îl privește.
E pilda bunului samaritean. Dacă la început, într-adevăr, lucram mai mult în comunitățile ortodoxe ale Mitropoliei Basarabiei exclusiv, pentru că așa, de exemplu, era cunoscut Înaltpreasfințitul, putea motiva preoții să fie implicați, să devină partea de implicare socială parte din pastorația preotului, pentru că așa înțelege Înaltpreasfințitul parte, nu doar partea liturgică, ci și partea de liturghie de după liturghie.
Acum programele noastre, de exemplu, pentru dezvoltare comunitară sunt deschise și altor comunități în care nu este Mitropolia Basarabiei, cum sunt cele din Patriarhia rusă. Important este să existe dorință de schimbare, să fie implicată biserica, pentru că știm că este important ca mentorul spiritual al comunității să fie implicat, să poată motiva, să dea și o altă dimensiune a bisericii, pentru că biserica este și comunitate, de aceea categoric nu poate fi și toți cei care lucrează cu noi o cunosc. Niciodată n-a fost o impunere de religie sau etnie, sau oricare alt criteriu care ar putea împiedica o asistență a beneficiarului de către bisericile „Diaconiei”.”
Europa Liberă: Suntem la finalul celui de-al doilea an marcat de pandemia Covid-19. Cum a schimbat starea de urgență felul în care inițiativele sociale, în general, și Misiunea „Diaconia”, în particular, își conduc campaniile și ajută oamenii?
Igor Belei: „După mine, au lăsat o oarecare schimbare la începutul pandemiei, mai mult în 2020 decât în 2021. Cum vă spuneam, în 2021, lucrurile revin în făgașul aproximativ obișnuit, formele de implicare s-au schimbat, pentru că nu putem implica, de exemplu, mulți oameni, aglomerări mari, nu putem avea acces către grupuri mari. De aceea s-a mutat destul de mult în online, pandemia cumva a favorizat digitalizarea, noi avem un avantaj, că deja eram prezenți în mediul online destul de insistent.
Asta a făcut, pe de altă parte, ca oamenii să fie obișnuiți să poată comunica în online. În rest, ca și tematici lucrurile nu s-au schimbat, pentru că problematica socială nu a suferit extrem de mult, poate și ne bucură acest fapt, există o mai mare sensibilitate pentru a ajuta. Din partea companiilor vedem o mobilizare în domeniul responsabilității corporative, iar asta dă curaj și structurilor neguvernamentale sau celor ale bisericii să creeze parteneriate cu entitățile comerciale pentru a avea răspunsuri concrete pentru niște oameni.
Credem că actul filantropic a fost stimulat sau impulsionat de situația de criză generată de criza sanitară. A existat o presiune mediatică, care, la rândul său, a făcut ca sensibilitatea pentru nevoia aproapelui să fie crescută.”
Europa Liberă: Existența atâtor pături sociale care se află în dificultate trebuie să ne spună ceva despre capacitatea statului moldovenesc de a sprijini populația sau e vorba de o tendință globală, la scară largă?
Igor Belei: „Există un amalgam de cauze pentru situația care degradează de fiecare dată. Vedem, ne spun statisticile internaționale, partenerii noștri, care anterior erau foarte mult focusați pe asistența exterioară, acum toată lumea s-a întors spre nevoile din țările lor, foarte multe campanii, dacă până acum Italia, Austria sau Germania erau pentru extern, acum s-au întors pentru nevoile interne ale oamenilor din țările lor. Asta ne spune despre o sărăcire, inclusiv în țările în care aveau sisteme sociale robuste, care răspundeau bine la nevoile sociale, pe de o parte, pe de altă parte, credem că e nevoie de reforme.
Tot vorbim de reforme în toate domeniile, dar credem că resursele care există în statul Republica Moldova ar putea fi cheltuite mai eficient prin intermediul serviciilor de asistență socială, mai puțin prin forme, de exemplu, de alocații sau forme care nu stimulează capacitatea de inserție socială, pentru că avem destul de mulți oameni care credem că ar putea avea alt tip de asistență, care i-ar stimula să poată fi integrați social.
S-au făcut anumiți pași în acest fel în ultima perioadă destul de activ, dacă de zece ani tot vorbeam de achiziții, de servicii sociale și nu s-a întâmplat nimic, în ultimele luni vedem o tendință așa în actul guvernamental să existe totuși niște reforme mai accelerate în zona asta. Credem că chiar și puținii bani pe care îi are statul Republica Moldova pot fi chivernisiți în așa fel încât să poată da răspunsuri mult mai complexe și mult mai eficiente pentru nevoile oamenilor aflați în dificultate.”
