La finele lunii mai, un băiețel de 6 ani din Hâncești a fost dat dispărut de părinții săi. La două zile de căutări, corpul neînsuflețit al copilului a fost găsit în veceul din curtea casei. In societate s-a discutat mult despre acest caz. Această dramă a provocat discuții despre sărăcie, lipsă de perspectivă în mai multe localități despre sisteme de canalizare si despre "politicieni de 30 de ani la conducere" care promit bunăstare și care uită de promisiuni. O convorbire cu fosta deputată Ecaterina Mardarovici, directoarea executivă a Clubului politic al Femeilor „50x50”.
Ecaterina Mardarovici: „Cu regret, în Republica Moldova avem multe tragedii de-a lungul anilor, mulți copii încă rămân în afara protecției, dacă nu a părinților, atunci a statului, pentru că până la urmă garantul drepturilor, inclusiv dreptul la viață îi aparține statului, iar statul deleagă anumite drepturi părinților. Problema este cum gestionăm noi anumite evenimente la nivel social, la nivel de țară.
În primul rând, faptul că mulți părinți nu au cu cine să lase copiii. Pe de o parte, ei sunt obligați, conform legislației, să aibă grijă de copii, să le asigure securitatea, pe de altă parte, tot ei trebuie să asigure bunăstarea materială a familiei. Un salariu în ziua de azi, fie al soțului, fie al soției, nu mai este suficient pentru securitatea financiară și materială a unei familii, iar soluții nu avem...”
Europa Liberă: Criza aceasta sanitară a făcut ca grădinițele să nu funcționeze și, neavând alternativă, părinții lasă copiii unul în grija altuia.
Ecaterina Mardarovici: „Numai ca astfel de tragedii ca aceasta se pot întâmpla chiar când suntem amândoi acasă. Eu am zis: Doamne ferește de acest caz, pentru că pare copilașul mărișor, șase ani, poate să meargă singur la veceu, putea să fie toată familia acasă, se întâmplă cazuri și cazuri, doar că o problemă a fost scoasă în față. Deci, ce fac părinții cu copiii? A doua, eu îi zic „problema veceurilor” în Republica Moldova, în secolul XXI, pentru că noi avem o atitudine cam așa de... lucru neimportant, lucruri care nu ar conta. Or, noi trebuie să avem niște standarde.
La ora actuală trebuie evaluate gospodăriile din fiecare sat și oraș acele individuale și aceste veceuri de afară trebuie să fie construite sub un anumit standard. Or, noi în Republica Moldova vrem să avem apă acasă, dar le facem compromis că s-ar putea fără canalizare. Eu cred că trebuiau strict legate aceste lucruri unul de altul.”
Europa Liberă: Eu chiar am vorbit cu un primar și el îmi explica, acum pentru ca să ajungă să implementeze un proiect cu sistemul de canalizare, trebuie să strice o parte din drumurile care au fost construite și în care au fost investite sume foarte mari. Și l-am întrebat: de ce nu ați început cu canalizarea? Pentru că prioritar a fost pentru lume să aibă drumuri.
Ecaterina Mardarovici: „Nu este chiar așa! Pentru că nu a fost gândită această prioritate cu drumurile, pentru că, dacă nu s-a făcut canalizare centralizată, oricum noi avem în anumite centre raionale sistemul de canalizare privat, acasă, dar construit după un anumit standard, există servicii de colectare a acestor deșeuri. Deci, există soluții, în ansamblu noi putem să rezolvăm acest lucru, or nu investești tu atâția bani într-un drum ca peste 5 sau 7 ani să-l strici. Altceva e că, dacă ar fi varianta zero la drum, unde e numai pietrișul acesta, dar s-au construit drumurile așa...”
Europa Liberă: Problema e că Moldova e un stat sărac, mai ales în mediul rural, și, pornind de la această sărăcie, e greu de înțeles că pot fi soluționate problemele ca la carte, de exemplu, așa cum au fost ele gândite în Occident.
Ecaterina Mardarovici: „Pentru că noi am investit în multe proiecte europene, ei ne spun de multe ori faceți asta sau asta așa cum cred ei, fără ca să cunoască realitățile noastre. Și spun acest lucru în cunoștință de cauză, pentru că, având un proiect de îngrijire la domiciliu, cunosc foarte bine situația și starea gospodăriilor, inclusiv acest lucru este foarte dificil cu aceste veceuri în curte sau cu multe alte probleme nerezolvate.
Noi ne stabilim prioritățile. Dacă veți întreba oamenii în vârstă și, dat fiind că și eu sunt mai de demult, îmi amintesc acele veceuri, scuzați, vă rog, pe timpurile noastre veceurile nu se săpau de doi metri sau de trei metri, asta dacă tot vorbim de o chestie foarte delicată. Deci, oamenii atunci, așa cum erau în secolul cela, totuși gândeau că să nu cadă cineva acolo.”
Europa Liberă: Sau invers, lângă veceul pentru maturi era special amenajat un loc pentru copii.
Ecaterina Mardarovici: „Exact! Acum săpăm o gaură mare de nu știu câți metri, fără să ne gândim la anumite lucruri, ca să n-o săpăm mai des, ca să n-o curățăm, ca să ne fie comod, fără să ne gândim la securitatea noastră. Acum ce trebuie să facem? Ne doare sufletul pentru această tragedie, poate acest copil a fost trimis ca să ne sensibilizeze și să zică: „Oameni buni, porniți să schimbați țara asta de la lucruri simple, de fiecare zi, de la ceea ce avem nevoie în fiecare zi”.
Și poate trebuie să pornim o inventariere a gospodăriilor de la țară, să punem accent mai mult pe securitatea copiilor în orice gospodărie, că în rest se pot întâmpla orice alte lucruri.”
Europa Liberă: În provincie, chiar și acolo unde sunt instituții preșcolare, nu neapărat veceul este în interior, copiii mai sunt trimiși afară.
Ecaterina Mardarovici: „Îmi pare rău să spun, am avut o delegație importantă, n-o să-i dau numele, că nu știu dacă i-ar plăcea să-i spun numele într-un context cu veceurile, și am mers, iarăși nu voi nominaliza satul, fiindcă asta-i situația din multe sate din Republica Moldova, am mers într-un sat pentru un proiect acolo. Au dorit să meargă la veceu, am solicitat să merg la punctul medical și au zis: „Nu te duce, că-i Doamne ferește!”, la școală de asemenea, atunci am mers la un bar din centru, că mi-am zis că acela, conform medicinei preventive, trebuie să aibă veceu și m-am pornit să văd ce-i acolo, presupunând că poate să fie și acolo nu chiar mare ordine. Însă un domn zice: „Nu, nu, Catinca, las’ că mă duc eu singur”. S-a apropiat, dar repede s-a întors, a încrețit fața și a zis: „Aici nu-i posibil...”. Atunci, asta nu puteam să spun în engleză și l-am rugat pe un coleg: „Spune-i, te rog, că mergem în păpușoi”. Și am scos acea delegație la marginea satului și am mers în păpușoi.
Așa cum sunt aceste veceuri, nesecurizate, necurățate, eu cred că fiecare sat, fiecare primărie trebuie să aibă o persoană la care să-i plătească un salariu cât de mare pentru ca să aibă grijă de aceste veceuri. Pentru aceasta trebuie de plătit un salariu decent, pentru că ține de o muncă nu prea plăcută, dar foarte importantă.”
Europa Liberă: Dar ține și de igienă.
Ecaterina Mardarovici: „De fapt, cum ziceți și Dvs., ține și de igienă, și de educație, și de cultura noastră. Avem o problemă serioasă cu aceste veceuri în Republica Moldova și eu cred că trebuie să ne așezăm și să luăm niște specialiști pe sisteme de canalizare și igienă, să stabilim niște reguli și niște standarde. Am pus în toate școlile perdele de tot felul, am adunat bani de la părinți, dar să mergeți într-o școală și să vedeți uneori cum sunt acele veceuri...”
Europa Liberă: Sau invers, într-o școală poți să găsești veceul care e strict numai pentru profesori, iar copiii nu au acces la aceste veceuri.
Ecaterina Mardarovici: „Iar veceurile copiilor sunt altfel. Bine, sunt de acord, copiii sunt copii, dau buzna, e jenant și nu vrei să te vadă un copil, dar în cazul în care acești copii știu că veceul profesorilor, directorului, medicului-șef sau al primarului este la fel ca și veceul fiecărui consătean care vine și la primărie și se poate întâmpla orice.”
Europa Liberă: Ziceam că argumentul multor săteni e că ei nu au bani. Și atâta timp cât este sărăcia asta lucie, cine își mai bate capul că e prioritar să ai un veceu cu condiții, un bloc sanitar?
Ecaterina Mardarovici: „Nu sărăcia e problema, e mentalitatea, casa mare să fie frumoasă și restul fie cum o fi. Uitați-vă cum începem noi să construim gospodăriile în Republica Moldova: gardul îl cumpărăm de nu știu care, poartă să punem de nu știu care în condițiile în care n-am făcut primul lucru necesar – baia și veceul. Și asta continuă să se mai întâmple.
„Nu sărăcia e problema, e mentalitatea, casa mare să fie frumoasă și restul fie cum o fi.
Pe de altă parte, este îmbucurător că plecarea cetățenilor din Republica Moldova peste hotare a adus și alte modele. Eu mă bucur foarte mult și chiar am vizitat gospodării la țară cu toate condițiile, cu baie în casă, cu WC în casă, au construit ceva adăugător sau au micșorat o cameră și au făcut. Această schimbare vine încet, doar că trebuie să înțelegem: țări ca a noastră, care trebuie să pedalăm foarte intens pentru a ajunge anumite standarde care sunt în țările cu un anumit grad de dezvoltare mai înaintat, pentru asta noi avem nevoie de două lucruri: schimbarea mentalității care vine încet, așa cum am spus că, practic, în fiecare sat avem câte-o gospodărie după modelele europene, pe de altă parte, avem nevoie de niște standarde ca în fiecare gospodărie să fie așa și așa.
Iar acolo unde e o situație că oamenii nu-și pot permite, statul să intervină ca pentru o bucățică de pâine. Așa cum dăm o bucățică de pâine atunci când omul nu are și ajutăm, așa trebuie să ajutăm și cu anumite lucruri. Aceasta este și educație, cu acest lucru ne formăm pentru viitor, așa că nu e de vină doar sărăcia. Lucrurile vin spre bine în orice domeniu prin două metode: educație, care duce la schimbarea mentalității, și impunerea unor standarde prin lege.”
Europa Liberă: Am auzit declarațiile pe care le-au făcut responsabilii de la educație, spunând că grădinițele în bună parte nu se deschid, pentru că n-au fost aduse în ordine blocurile sanitare.
Ecaterina Mardarovici: „Pentru mine nu-i un argument și-i o scuză care nu ține.”
Europa Liberă: Deci, la nivel național credeți că totuși se vor sensibiliza autoritățile și vor încerca să redreseze situația sistemului de canalizare?
Ecaterina Mardarovici: „Eu cred că trebuie să se sensibilizeze, ori așa cum noi întotdeauna găsim alte priorități, nu știu dacă asta mâine sau poimâine se vor sensibiliza și vom include problema grupurilor sanitare ca prioritate în orice se mișcă și construiește în Republica Moldova.”
