Aportul URSS în victoria împotriva nazismului este incontestabil, însă nu înseamnă că putem vorbi de o victorie rusească, explică analistul și jurnalistul britanic Edward Lucas. El subliniază că o mare parte din povara războiului pe frontul de est a fost purtată de populațiile și teritoriile din Ucraina și Belarusul de azi, iar eliberarea de sub nazism a fost urmată de ocupația sovietică. Într-un interviu pentru Radio Svoboda, Edward Lucas trage niște paralele dintre felul în care își amintesc războiul rușii și britanicii.
Europa Liberă: Ați scris în The Times că „abordarea selectivă, centrată pe sine, pe care o au rușii față de istorie este curios de similară cu a noastră”. Este diferența într-adevăr neglijabilă? E mecanismul de comemorare a războiului și de propaganda istorică atât de puternic în Vest?
Edward Lucas: „Am în vedere în primul rând Marea Britanie, care a jucat un rol formidabil: a fost una din cele două țări care i-au declarat război lui Hitler înainte de a fi atacate de naziști. Dacă Marea Britanie ar fi fost înfrântă în 1940, cred că Hitler ar fi putut câștiga întregul război. Însă îmi pare că ne exagerăm capitalul moral și transformăm acest lucru foarte bun pe care l-am făcut într-o istorie despre efortul singuratic al unei națiuni eroice. Același lucru îl fac și rușii, care afirmă că au câștigat singuri războiul și ignoră contribuția celorlalte națiuni sovietice. Ignoră ce s-a întâmplat pe alte fronturi, mai ales în Asia. Noi, britanicii, ignorăm în mare parte ce s-a întâmplat pe frontul de est. Dar chiar și mai aproape de casă, spre exemplu în 1940, nu ținem cont de contribuția piloților polonezi și cehoslovaci în timpul Bătăliei pentru Anglia. Mai ignorăm rezistența de pe continent și aportul coloniilor britanice de atunci. Din acest punct de vedere, putem asemăna cele două atitudini”.
Dacă Marea Britanie ar fi fost înfrântă în 1940, cred că Hitler ar fi putut câștiga întregul război...
Europa Liberă: Societățile est-europene, inclusiv Rusia, par să fie obsedate de trecut și Al Doilea Război Mondial ocupă un loc deosebit în conștiința lor. Vorbim de un fenomen specific Europei de Est sau îl putem observa și în Vest?
Edward Lucas: „Cred că situația e asemănătoare în Marea Britanie. Francezilor însă nu le place să vorbească despre acest război, din motive evidente. Nemții privesc războiul prin perspectiva dictaturii naziste, a suferințelor provocate, dar și îndurate de Germania. Pentru noi, pentru britanici, Al Doilea Război Mondial este însă momentul cu care ne mândrim cel mai mult din întreaga noastră istorie. Cu timpul, ne mândrim tot mai mult. E ciudat cumva: cu cât amintirile reale se pierd, iar oamenii care au trăit și țin minte războiul mor, cu atât tindem să fim mai obsedați de acel război. Bunicul meu a luptat din prima până în ultima zi, însă nu-i plăcea să vorbească despre asta – prefera să-și vadă de viața sa pașnică. Astăzi, când majoritatea acestor oameni nu mai sunt printre noi, ne desfătăm cu astfel de amintiri de război, lucru pe care-l găsesc de prost gust”.
Europa Liberă: Rusia și țările central- și est-europene, îndeosebi Polonia, se acuză reciproc de alterarea adevărului istoric. Polonezii spun că URSS și Germania Nazistă sunt responsabile în egală măsură de începerea războiului. Din perspectiva Rusiei, cele două dictaturi nu pot fi comparate, iar polonezii diminuează crimele naziștilor pentru a pune accentul pe păcatele sovieticilor. Cine are dreptate? Pot fi aceste două narațiuni contradictorii reconciliate?
Edward Lucas: „Polonia are dreptate și cele două versiuni nu pot fi împăcate”.
Europa Liberă: Fiecare națiune are sensibilitățile sale istorice. Rusia a reacționat foarte negativ la declarația liderilor UE, care au spus că Aliații au eliberat Auschwitz-ul. În înțelegerea Rusiei, termenul de „Aliați” se referă doar la puterile vestice. Poate Occidentul ar trebuie să acorde mai multă atenție sensibilităților ruse legate de Al Doilea Război Mondial?
Edward Lucas: „Dacă rușii vor să se supere, vor găsi mereu un motiv de supărare. Pentru mine e șocant cum Rusia se concentrează doar pe eforturile Armatei Roșii din timpul războiului, cu care desigur se poate mândri. Armata sovietică, de altfel, nu era formată doar din ruși și a luptat pe pământuri care nu erau rusești. Însă Rusia nu vorbește deloc despre ce s-a întâmplat înainte și după război, sau chiar în timpul acestuia, spre exemplu atacul neprovocat împotriva Finlandei”.
Europa Liberă: E posibilă o narațiune comună europeană despre Al Doilea Război Mondial? E clar că pentru britanici cele mai importante momente sunt Bătălia pentru Anglia și debarcările din Normandia, pentru polonezi – septembrie 1939 și revolta din Varșovia, iar pentru ruși - Stalingrad și cucerirea Berlinului. Pot fi toate aceste evenimente unite într-o narațiune comună, pentru evita aceste conflicte nesfârșite de interpretare a trecutului?
Fiecare se uită la istorie dintr-o perspectivă diferită...
Edward Lucas: „Eu nu cred că măcar britanicii au o narațiune comună. Însăși ideea îmi pare stranie. Fiecare se uită la istorie dintr-o perspectivă diferită. Istoriografia războiului permite multiple analize: spre exemplu, noi nici n-am vorbit despre războiul din Asia, unde tot au murit foarte mulți oameni, iar acolo războiul a început în 1937. Eu nu vreau o narațiune comună. Sună a ceva impus de vreun „minister al istoriei”. Prefer o discuție vie și bine-documentată, bazată pe fapte, respect reciproc și toleranță”.
Interviul cu Edward Lucas a fost publicat în contextul dezbaterilor dintre Polonia și Rusia privind rolul URSS în Al Doilea Război Mondial, dispută reînnoită cu ocazia celei de-a 75-a aniversări a eliberării lagărului de la Auschwitz. Premierul polonez Mateusz Morawiecki a publicat un articol în Politico, unde acuză URSS de colaborare cu Germania Nazistă, spre indignarea autorităților și presei de la Kremlin, care deplâng denaturarea istoriei de către Polonia.
