Linkuri accesibilitate

Eternul cadril „centrist” – șantaj și jocuri de culise


Pavel Filip, președintele Partidului Democrat, și Dumitru Diacov, președintele de onoare. 15 februarie 2020

Dacă „mariajul” cu PSRM se confirmă, ce-ar mai rămâne din gloria de altă dată a Partidului Democrat?

Vitalie Ciobanu
Vitalie Ciobanu

În Republica Moldova nu contenesc comentariile și speculațiile pe marginea unor posibile regrupări politice care ar putea să reconfigureze guvernarea și să determine soarta alegerilor prezidențiale din această toamnă.

Sunt semnale și zvonuri contradictorii. Am aflat zilele trecute – o știre ce a făcut vâlvă – că formațiunile componente ale Blocului ACUM și Partidul Democrat ar purta discuții pe marginea unei Declarații pentru reconfirmarea vectorului european și promovarea consecventă a cursului strategic și ireversibil de integrare europeană”. E prima manifestare a unei colaborări între acești doi adversari politici ireconciliabili, colaborare ce se prefigurează după fuga lui Plahotniuc și înlăturarea de la putere a PD-ului, din care oligarhul își făcuse o formațiune de buzunar.

Eternul cadril „centrist” – șantaj și jocuri de culise
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:54 0:00
Link direct



Ce i-ar determina pe niște actori politici despărțiți de adânci clivaje morale să semneze o Declarație de integrare europeană? Un răspuns, cel mai probabil, ar fi: supraviețuirea politică. Un scop pe care Partidul Democrat, așa cum ne-a obișnuit, tinde să-l atingă „jucând centrist”: și cu tabăra pro-europeană, și cu socialiștii pro-ruși.


Întâlnirea de luni seara a activului PSRM, în frunte cu Dodon, la care a participat și premierul său „tehnocrat”, cu noua conducere a PD, aleasă sâmbătă, la ședința Consiliului Politic Național al acestuia, a stimulat comentarii legate de posibila oficializare a unei coaliții de guvernare între cele două partide.

Lui Filip și fidelilor săi intrarea la guvernare le-ar pune la adăpost afacerile și i-ar scăpa, pe unii dintre ei, cel puțin, de niște dosare penale...


O coaliție asumată deschis de socialiști și democrați ar aduce beneficii ambelor tabere, cel puțin până la un punct. Contribuția PD la susținerea guvernului Chicu îi este esențială lui Dodon pentru un nou mandat la alegerile prezidențiale din toamnă. În timp ce lui Filip și fidelilor săi intrarea la guvernare, afirmă mai mulți observatori, le-ar pune la adăpost afacerile și i-ar scăpa, pe unii dintre ei, cel puțin, de niște dosare penale cu care îi amenință procuratura controlată de Dodon. De altfel, această ipoteză e întărită de proaspăta avansare în rolul de vicepreședinți ai PD a unor figuri cunoscute pentru matrapazlâcurile lor de pe vremea lui Plahotniuc.

În interiorul PD însă nu pare să existe o unanimitate în ce privește virajul spre o coaliție asumată cu socialiștii. Întâlnirea secretă de luni seara a supărat câteva figuri importante din „vechiul” PD: Candu, Cebotari și Sârbu, care au comentat în presă, cu vădit apetit polemic, această indispoziție a lor, spunând că n-au fost invitați și nici măcar n-au știut de tainica reuniune.

Andrian Candu, ex-spicherul parlamentului, se manifestă chiar ca un adevărat disident în partid: ține să-și sublinieze diferențele de opinii față de alți fruntași ai partidului, vrea ca PD-ul să voteze moțiunea de cenzură a Blocului ACUM împotriva ministrului de externe Ciocoi, cel care vede armata rusă drept pacificatoare și salvatoare de vieți omenești în vara lui ’92 la Nistru. Și tot Andrian Candu susține votarea alături de Blocul ACUM a Declarației privind caracterul ireversibil al orientării pro-europene a Republicii Moldova.


Dacă „mariajul” cu PSRM se confirmă, ce-ar mai rămâne din gloria de altă dată a Partidului Democrat? Regimul Plahotniuc, fără să-și fi însușit valorile europene și abordând un stil de guvernare copiat după model rusesc, poza retoric în formațiune anti-rusă. Oficializarea unei eventuale alianțe cu socialiștii va demonstra o dată în plus celor care l-au suspectat de conduită conjuncturistă și duplicitară că Partidul Democrat este o creatură politică oportunistă, fără criterii morale și fără o ideologie bine definită.

După votul împotriva guvernului Sandu și susținerea la fel de solidară în parlament a executivului plămădit de Dodon, reapropierea PD-ului de PSRM ar realinia vechi aliați politici care au contribuit la victoria socialistului în alegerile prezidențiale de acum 4 ani.

Încolțit de critici, după întâlnirea nocturnă de luni cu socialiștii, Pavel Filip, dar și inamovibilul Dumitru Diacov, au respins speculațiile presei privind o iminentă coaliție cu PSRM, deși răspunsul lui Filip în ce privește susținerea moțiunii împotriva lui Ciocoi a sunat foarte ambiguu: Partidul Democrat, desigur, condamnă tonul acestor declarații, dar nu va lua decizii „emotive”. Pavel Filip și colegii săi vor mai reflecta, vor delibera democratic în fracțiune. Iar această ezitare programatică sugerează că PD-ul nu va vota împotriva ministrului lui Dodon. Ar însemna să transmită și un semnal prost Moscovei.


Partidul Democrat a dat speranțe opoziției din parlament, dar și unei bune părți a societății, că ar putea susține un document care să consacre orientarea pro-occidentală a statului, dar, așa cum s-a văzut, nu refuză nici discuțiile cordiale cu PSRM și Dodon, discuții pe care le prezintă ca o activitate în folosul cetățenilor. Democrații discută cu socialiștii „lucruri bune” pentru Moldova, susțin „programe sociale” pe care și le-au asumat ca partid.

Guvernul Dodon-Chicu e lipsit de suport financiar extern din cauza politicilor sale pro-rusești și anti-reformiste, așa că nu are cum să umple sacii proiectelor sociale...


Invocarea de către PD a „proiectelor sociale”, ca justificare pentru întâlnirile lor cu PSRM, aduce a retorică goală: guvernul Dodon-Chicu e lipsit de suport financiar extern din cauza politicilor sale pro-rusești și anti-reformiste, așa că nu are cum să umple sacii proiectelor sociale. De proiecte de dezvoltare, de care atâta nevoie Moldova, nici vorbă. Mult mai urgentă e cârpirea găurilor din buget și finanțarea mitei electorale.

Dincolo de zvonuri și interpretări, PD-ul va avea în curând ocazia să demonstreze la scenă deschisă, nu în secrete întruniri, departe de ochii presei, direcția pe care a decis să meargă. Primul test va fi demiterea ministrului Ciocoi, altul – susținerea și votarea Declarației pro-europene a partidelor de opoziție, dacă, desigur, un asemenea document strategic, asumat alături de PAS și PPDA, va fi prezentat în parlament.

Mai ales că și socialiștii vor să-și pună la încercare „aliații” din PD, propunând spre votare în parlament, pentru a contrabalansa inițiativa opoziției pro-europene, o declarație privind „politica externă echilibrată a Republicii Moldova”, adică o politică pro-rusă, înfășurată în veșmântul „neutralității”. Iar aici PD-ul chiar se va afla în fața unei dileme, pentru că și-a făcut un blazon din faptul că este un partid care susține vectorul pro-european. Ce „supraviețuire” va alege?

Azi, 19 februarie, în rândurile democraților s-a produs o primă sciziune: un grup de 6 parlamentari, în frunte cu Andrian Candu, au dezavuat public atitudinea „lașă” a noii conduceri a partidului care negociază pe ascuns cu socialiștii intrarea la guvernare, inclusiv preluarea unor portofolii ministeriale, fără a face o dezbatere onestă, deschisă, asupra atitudinii PD în chestiunea fundamentală a orientării strategice a țării. Grupul Candu, care va părăsi fracțiunea PD, optează clar pentru parcursul european și va susține toate proiectele ce servesc acestui scop.

Rămâne de văzut dacă vor urma și alte plecări din Partidul Democrat. Republica Moldova trebuie să iasă din eternul cadril al șantajului, manipulării și al jocurilor de culise care au condamnat-o la izolare și sărăcie.

Vezi comentarii (3)

Acest forum a fost închis
XS
SM
MD
LG