Țările Uniunii Europene nu mai vor să finanțeze mașina de război rusească, așa cum le-a reproșat repetat președintele ucrainean Volodimir Zelenski, prin importurile de energie. Sunt pe punctul de a impune un embargo treptat pe importurile de petrol din Rusia pînă la sfărșitul anului, după ce au interzis deja cărbunele. Ar urma gazul natural. Economiile europene se vor resimți, mai ales cea germană sau italiană, consumatorii casnici vor resimți creșterea dramatică a prețurilor la energie, dar, „era combustibilului fosil rusesc în Europa se apropie de sfârșit”, declara săptămâna trecută preșdinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Care sunt consecințele pentru Rusia?
Experții grupului de reflecție „Bruegel” de la Bruxelles au calculat că în 2021, Rusia a furnizat o cincime din importurile totale de petrol zilnice ale Uniunii Europene și Marii Britanii ( 3,5 milioane de barili pe zi din importurile totale de 15 milioane de barili pe zi). Uniunea Europeană și Marea Britanie au plătit împreună Rusiei 88 de miliarde de euro pentru aceste importuri. Rusia se bazează pe Europa pentru aproape jumătate din exporturile sale de petrol.
Diversificarea și retehnologizarea nu vor fi ușoare, spun experții economici. Sancțiunile internaționale impuse Rusiei după lansarea invaziei din Ucraina, dar și cele mai vechi, provocate de anexarea abuzivă a peninsulei ucrainene Crimeea în 2014, toate aceste sancțiuni limitează accesul Rusiei la tehnologia și finanțele occidentale esențiale pentru a o ajuta să foreze petrolul din câmpurile siberiene și arctice, îndepărtate și neospitaliere.
Plecarea companiilor occidentale a paralizat și capacitatea Rusiei de a produce gaz natural lichefiat, un produs extrem de lucrativ în următorul deceniu.
„Trebuie să plecăm de la premisa că în viitorul previzibil livrările de energie către Occident vor fi reduse”, a spus președintele rus la începutul acestei luni, și a vorbit despre necesitatea de a căuta clienți „în alte regiuni ale lumii”.
Asta implică construirea de noi conducte și terminale de gaz natural lichefiat (GNL) pentru a redirecționa exporturile către Asia, iar Rusiei îi lipsesc banii și tehnologia pentru a face rapid această tranziție.
China nu poate absorbi tot volumul de energie exportat acum în Europa, iar Beijingul – cel mai mare client acum pentru petrolul rusesc - are propria strategie de diversificare a surselor.
Mijloacele media s-au concentrat mai mult pe retragerea dinRusia a marilor concerne petroliere, ca Shell, British Petroleum (BP) și Exxon Mobil. Cel puțin la fel de importante sunt însă companiile de servicii petroliere, conduse de trioul Halliburton, Schlumberger și Baker Hughes, pentru că sunt cele care asigură, sau asigurau, exploatarea optimă a marilor câmpuri petroliere din vestul Siberiei, astăzi în declin, când vine vorba de mărimea zăcămintelor. Foloseau însă tehnologie dezvoltată mai ales în Statele Unite, interzisă acum în Rusia, din cauza sancțiunilor.
„Tehnologiile folosite sunt produsul inovației și concurenței pe piața liberă și majoritate provin din Statele Unite”, a explicat și Vladimir Milov, fost vice-ministru al energiei din Rusia, astăzi membru al opoziției. „[Aceste tehnologii] lipseau industriei petroliere sovietice, iar industria petrolieră privată rusă le-a cumpărat pur-și-simplu, pentru că de ce să dezvolți ceva pe cont propriu, când poți angaja pur și simplu firme ca Halliburton și Schlumberger?”, explică fostul vice-ministru rus al energiei.
Companiile de servicii petroliere au anunțat că nu mai preiau noi contracte în Rusia, iar Halliburton a spus că se retrage total.
Analiștii firmei Rystad Energy estimează că în aceste condiții, producția de petrol a Rusiei ar putea să scadă cu 4%-7% pe an.
Rusia a furnizat Uniunii Europene 140 de miliarde de metri cubi de gaz natural prin conducte din zăcămintele vest-siberiene și nu are nicio rută alternativă de export. Moscova a vorbit despre o conductă care să conecteze câmpurile din vestul Siberiei cu un gazoduct spre China, dar construcția va dura câțiva ani, apreciază experții din industrie.
În ultimii 20 de ani, Rusia a optat pentru gazoducte scumpe, cum e proiectul Nord Stream, neglijând gazul lichefiat.
„Moscova nu are tehnologia necesară, echipamentul, și nici măcar turbinele pentru a produce gazul lichefiat, sau cisternele necesare”, spune analista Daria Melnik de la Rystad Energy.
Orice s-ar întâmpla, „războiul energetic” va avea ramificații legale majore, mai ales în domeniul gazelor naturale. Rusia are contracte pe termen lung cu peste 20 de națiuni europene care se extind pe perioade diferite, până în 2040 în cazul Austriei. Întrucât Rusia trebuia să investească în avans miliarde de dolari pentru a dezvolta zăcămintele și conductele pentru a transporta gazul în Europa, a cerut garanții de vânzări. Aceste așa-numite contracte „take-or-pay” cer companiilor europene să plătească pentru o cantitate minimă de gaz în fiecare an, chiar dacă nu o preiau.
UE va trebui să analizeze dacă încalcă vreun contract, când încearcă să pună un embargo pe gazul rusesc. La fel, țările europene ar putea da în judecată Rusia dacă sunt blocate de Kremlin, cum au amenințat deja Polonia și Bulgaria.
„Prețul va fi mare, pentru ambele părți” spune Thierry Bros, professor la Science Po la Paris, adăugând că pretențiile ar putea ajunge la sute de miliarde de dolari.
