O ştire a venit peste noi ca o avalanşă şi pe mulţi i-a întristat, i-a îndurerat profund. Aşadar, Partidul Democrat nu va avea un candidat la funcţia de preşedinte. Mărturisesc că m-a luat şi pe mine prin surprindere această decizie. Cum aşa? Cum e posibil?
Până şi PLDM şi Partidul Şor şi-au înaintat candidaţi care nu par să fie foarte populari şi charismatici. Mai toţi au candidaţi la funcţia de preşedinte. Şi tocmai Partidul Democrat să nu aibă? Mulţi sunt nedumeriţi de alegerea făcută de formaţiunea lui Dumitru Diacov şi Pavel Filip. Ce se întâmplă?
Şi doar a avut PD-ul oameni care voiau să se aşeze în fotoliul prezidenţial. De pildă, îmi amintesc de Marian Lupu, un politician care avea această ambiţie. Nu i-a reuşit, ce-i drept, dar omul voia să fie preşedinte. Acum, din păcate, Lupu a părăsit inexplicabil arena politică, nu prea mai ştim ce face şi cu ce se ocupă. Dar cu puţin timp în urmă el era un gigant al politicii moldoveneşti. E adevărat că şi PD-ul era atunci mai influent, cu Plahotniuc pe post de şef.
Igor Dodon s-a grăbit să spună că decizia PD-ului e pragmatică, dat fiind faptul că şansele PD-ului sunt minuscule. Dar parcă toţi candidaţii au şanse uriaşe? Să fim serioşi! Mă gândesc că Pavel Filip ar fi putut să intre în competiţie. Sau, de ce nu?, Dumitru Diacov, acest experimentat veteran al politicii interriverane, ar fi putut să se avânte în competiţia prezidenţială. Cu Filip sau Diacov, competiţia ar fi fost mult mai interesantă, mai palpitantă, fără doar şi poate.
Dar poate că Partidul Democrat, după cutremurul provocat de fuga oligarhului Plahotniuc, are nevoie de un soi de linişte, de reflecţie, de reconfigurarea valorilor. Dacă e aşa, aşa să fie. Doar că în RM, cine nu are ambiţia să scoată în faţă un candidat la funcţia de preşedinte poate să intre într-un con de umbră, să devină abia vizibil. PD-ul şi aşa are de suferit de pe urma traseiştilor care-l părăsesc. Şi mai e o întrebare: pe cine va susţine PD în turul doi care e foarte probabil?
