Linkuri accesibilitate

Filarmonica în flăcări


Filarmonica Națională distrusă de un incendiu ne amintește de celelalte incendii care distrug patrimoniul arhitectural al Chișinăului sub privirile de multe ori nepăsătoare ale autorităților.

Cu siguranță, evenimentul funest al săptămânii trecute, care a pus surdină pentru scurt timp ravagiilor pandemiei de Covid-19, dar și agitației prea numeroșilor prezidențiabili din Republica Moldova, a fost incendiul de la Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici” din Chișinău.

Filarmonica în flăcări
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:04:09 0:00
Link direct

Flăcările au distrus aproape în întregime clădirea. S-a pierdut, odată cu edificiul, un tezaur inestimabil – partituri, înregistrări, instrumente muzicale. Un grup de experți analizează câteva ipoteze ale incendiului: o defecțiune, un scurt circuit în rețeaua electrică sau o scânteie sărită de la un aparat de sudură. Clădirea Filarmonicii se afla de câteva săptămâni în reparații. Pe net circulă și diverse teorii ale conspirații: locul fiind ultracentral, focul a fost pus de o mână criminală, pentru a se construi un bloc de apartamente, un centru comercial sau o parcare auto.

Pârjolul, deplâns de toți oamenii de cultură, de artiști, de muzicieni, a mistuit nu doar o sală mare de spectacole – gazdă a nenumărate concerte, gale, festivaluri, concursuri de creație –, ci sugerează o constatare amară: într-un an cu atâtea nenorociri, Republicii Moldova, iată, îi merge din rău în mai rău. Pandemia de Covid-19, necazurile care s-au mai întâmplat, pun sub semnul întrebării structura de rezistență a acestui stat, așa cum incendiul de la Filarmonică i-a afectat pilonii de bază, încât mulți se întreabă dacă acest edificiu – cultural și statal – mai poate fi salvat, sau se cuvine ridicat unul nou, pe altă temelie și pe alte valori, mult mai solide și mai autentice.

Nu știu cum se întâmplă că abia după ce se produce un dezastru de proporții toată lumea începe să vorbească despre „importanța culturii naționale”, despre „artiștii care ne duc faima în lume”, și se trec în revistă clădirile istorice câte au mai rămas în capitala Moldovei.

Administrațiile Chișinăului, indiferent de culoarea lor politică, nu și-au propus să păstreze ceea ce numim „patina nobleței”: au permis demolarea unor edificii de patrimoniu, au șubrezit farmecul și așa puternic subțiat al orașului, cel ascuns în fresce, arce, porticuri, în ornamente murale, în curți interioare – mărturie a vechimii, dovada apartenenței Chișinăului la o civilizație românească și europeană, marcată de interferențe slave în suta de ani de administrație țaristă a Basarabiei.

Sigur că accidente, dezastre urbane se întâmplă și în țări mai prospere, cu o istorie mai fulminantă. Și ne amintim de incendiul de la Catedrala Notre-Dame de Paris, din aprilie 2019, care a cutremurat întreg mapamondul. Problema devine însă aproape insurmontabilă într-o țară săracă, în care cultura și grija pentru memoria colectivă n-au fost niciodată o prioritate.

La noi nu a existat după 1991 un sprijin consistent și consecvent pentru prevenirea unor sinistre care lasă virane locuri ale identității acestui ținut, calamități ce seamănă deznădejde și dorința de a părăsi un stat devastat de o proastă guvernare și de o greșită înțelegere a vieții – vezi exodul enorm al intelectualilor și artiștilor care și-au găsit un refugiu și mijloace de existență decentă peste hotare.

În anii tranziției, potrivit presei, au fost demolate circa 77 de clădiri de patrimoniu din Chișinău, „devorate” de așa-zișii dezvoltatori imobiliari în complicitate criminală, reciproc profitabilă, cu edilii orașului și cu puterea politică. Așa, de pildă, sub regimul Voronin, într-o noapte a fost ras de pe fața pământului edificiul care aparținuse familiei Teodosiu, datând de la 1860. Vechiul conac va fi deranjat simțul estetic al funcționarilor din blocul-turn al Ministerului Agriculturii, aflat în preajmă.

Peste drum, Casa Herța – aparținând Muzeului Național de Artă –, încă în picioare, e strivită vizual de un colos de beton, care s-a vrut hotel, dar a înțepenit în fază de schelet pe vremea gloriosului primar Urechean. Interesele din umbra acestei construcții monstruoase, ridicate împotriva tuturor regulamentelor ce protejează monumentele istorice, au rămas până azi neelucidate.

Schema, isteață, a demolării unor clădiri din partea veche a orașului a fost mereu aceeași: era păstrată fațada, iar tot ce se afla în spate dispărea sub șenilele buldozerelor, ca peste puțin timp să cadă și fațada, care până atunci salvase aparențele. De ani de zile stă să se prăbușească unul dintre blocurile din curtea Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, sediul de altă dată al Catedrei de Folclor. Proprietarii obscuri ai acestui teren au lăsat intenționat clădirea în paragină, pentru ca forțele naturii să desăvârșească ceea ce gândul lor nu îndrăznise să ducă până la capăt.

Un alt exemplu. Ani de zile, Plahotniuc – oligarhul căutat azi de procuratură undeva prin Turcia –, pe când era mare și tare, a terorizat lumea culturală cu intenția de a construi în locul cafenelei „Guguță” din proximitatea cinematografului „Patria” un hotel cu 13 etaje. O istorie banală: după mai multe procese, terenul a trecut de la municipalitate în posesia firmei „Finpar Invest” – o „căpușă” a lui Plahotniuc. Hotelul pe care și-l dorea fostul „lider maxim” al PD ar fi desfigurat iremediabil Aleea Clasicilor Români și întreaga Grădină Publică „Ștefan cel Mare”.

Ministerul Culturii, guvernul Filip, au tăcut mâlc. Protestele lumii intelectuale, ale tinerilor reuniții în mișcarea „Occupy Guguta” – foarte energici și imaginativi – nu puteau opri tăvălugul: Plahotniuc se pregătea de o lungă și netulburată domnie. Răsturnarea din iunie 2019 a pus capăt acestei intenții criminale, dar în Moldova nu se știe niciodată…

O catastrofă se poate produce și la Muzeul Literaturii Române, „Mihail Kogălniceanu” de la Uniunea Scriitorilor din Moldova, gestionat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării. Fondurile muzeului sunt depozitate la subsol în condiții improprii. Există pericolul să se piardă obiecte unice, de mare preț – manuscrise, cărți vechi, tablouri, piese de mobilier etc. Noul director al Muzeului Literaturii, scriitoarea Maria Șleahtițchi, a inițiat o campanie de sensibilizare a opiniei publice și a trimis mai multe demersuri la guvern, solicitând un sediu adecvat pentru muzeu. Deocamdată, problema nu și-a aflat rezolvarea.

Prin amploarea și emoțiile pe care le-a provocat, dezastrul de la Filarmonică ar trebui să declanșeze proiecte de susținere a creației contemporane și de salvare a patrimoniului istoric. Guvernul României și-a anunțat intenția de a contribui la reconstrucția edificiului sinistrat. Filarmonica Națională „George Enescu” din București va organiza un concert caritabil. Ce vor face autoritățile de la Chișinău? Ne-au rămas foarte puține clădiri istorice, restaurarea lor, dotarea cu sisteme moderne, digitale, de prevenire a incendiilor, protejarea în fața altor intemperii, este o urgență.

Fără investiții robuste în Sănătate, Educație și Cultură, acest stat se va prăbuși

Avem nevoie de o strategie consecventă de susținere a culturii naționale, a editurilor, a revistelor literare, a oamenilor de creație, lăsați de izbeliște în plină pandemie. Muzicienii moldoveni, bunăoară – s-a scris abundent în aceste zile – sunt plătiți cu salarii de 100-200 de euro. Cum să trăiești, cum să lucrezi?... Fără investiții robuste în Sănătate, Educație și Cultură, acest stat se va prăbuși.

Incendiul de la Filarmonică a avut loc în ultima săptămână a lunii septembrie când, în anii trecuți, chiar în sediul acestei instituții se desfășura prestigiosul Festival Internațional de Ethno-Jazz, organizat de trupa „Trigon” a lui Anatol Ștefăneț. Pandemia și acum flăcările devastatoare au transformat acest eveniment muzical, ca și altele, la fel de îndrăgite, într-o tristă amintire.

Speranța, ca de obicei, sunt oamenii. De însuflețirea, de mobilizarea lor va depinde când și cum va renaște din propria cenușă Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici”, ca și întreaga noastră cultură.

*Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.

Vezi comentarii

Mai mult

AntiNostalgia 2 – privind spre viitor

Radio Europa Liberă organizează al doilea sezon: din nou filme documentare, dezbateri și mulți invitați din țară și din străinătate pentru a discuta despre lecțiile trecutului ca șansă de a modela un viitor diferit. Un dialog între generații, la care toată lumea este binevenită

XS
SM
MD
LG