Linkuri accesibilitate

„From Russia, without love”: Putin, nostalgia imperiului și amenințarea războiului


Vladimir Putin (colaj)

Vladimir Putin a numit deja prăbușirea URSS-ului în urmă cu trei decenii „cea mai mare tragedie a secolului XX”. Atunci când a făcut-o, asta a fost luat drept o metaforă patriotică, destinată publicului de acasă. Evenimentele din 2014, atunci când Rusia a ocupat Ucraina și a stârnit un conflict militat în estul Ucrainei a arătat că, precum în multe alte dăți, Putin trebuie înțeles literalmente.

La fel și acum, când el spune sub diferite forme, că Ucraina i-a fost „furată Rusiei”. Sigur, URSS-ul a căzut acum exact 30 de ani, în apropierea Crăciunului anului 1991. Trei decenii mai târziu, după ce el însuși se află de mai bine de 20 de ani la putere, în urma acului intermezzo care a fost deceniul Elțîn, Putin încă nu s-a împăcat cu ideea destrămării imperiului.

Condiții imposibile cerute de Rusia de la SUA și NATO

Rusia a publicat, vineri 17 decembrie, o listă de condiții de securitate pe care dorește să le negocieze cu Statele Unite și NATO - inclusiv ca alianța nord-atlantică să renunțe la orice activitate militară in spațiul fostei Uniuni Sovietică .

Printre condițiile propuse vineri de Ministerul rus de Externe, NATO ar trebui să renunțe la orice activitate militară în Ucraina, Europa de Est, Caucaz și Asia Centrală și alianța ar trebui, în viziunea Moscovei să semneze și un acord ca rezolvarea tuturor disputelor să aibe loc pe cale pașnică și NATO ar trebui să se abțină de la folosirea forței.

Apare tot mai limpede că, dincolo de reproșurile aduse Occidentului (aici intervenind și mitul „promisiunii” făcute lui Gorbaciov, că NATO nu se va extinde spre est), ceea ce Putin resimte cel mai greu este îndepărtarea de Moscova a unor slavi: bielorușii și ucrainenii. Dacă regimul de la Minsk al eternului tiran de operetă Aleksandr Lukașenka rămâne relativ controlabil, prin presiuni economice, dependența de gazul rusesc și amenințări voalate, în schimb Ucraina s-a îndepărtat cu totul de Rusia, iar asta se arată inacceptabil pentru Putin.

(Cf. și blogul pe care îl țin la Europa Liberă despre criza din Ucraina, de la tulburările de pe Maidan din decembrie 2013 încoace, inclusiv evoluțiile zilnice ale situației pe front în Donbas: Criza din Ucraina. LiveBlog.)

Militari ruși în uniforme de camuflaj
Militari ruși în uniforme de camuflaj

Acum, în ultimele săptămâni, Rusia a masat pentru a doua oară anul acesta circa 100.000 de militari la granița Ucrainei, de data aceasta cu toate semnele unei posibile invazii, inclusiv armament greu, tancuri și spitale de campanie. Ba chiar cu amenințarea formală, explicită, textuală a unui „război”. Este pentru prima oară că un responsabil rus de rang înalt lansează un astfel de avertisment: în urmă cu o săptămână, luni 13 decembrie, vice-ministrul de externe Serghei Riabkov, adjunctul foarte durului șef al diplomației Kremlinului, Serghei Lavrov, a declarat, pentru agenția RIA-Novosti, că Rusia își rezervă dreptul de a răspunde „militar” în cazul în care NATO continuă să se extindă la frontierele sale.

Deja, în 2014, în momentul ocupării Crimeei, Lavrov spusese că „Rusia nu poate să piardă Ucraina”, într-un interviu cu canalul rus de televiziune NTV. „Avem aceleași rădăcini, aceeași viziune asupra lumii și aceeași literatură.” (Tot atunci, explicasem deja, într-un eseu intitulat „Cine-i rus? Cine-i ucrainean?” diferențele majore între cele două popoare.)

Oficial, Moscova obiectează în primul rând față de colaborarea militară a Kievului cu occidentul. Ucraina a primit, împreună cu Georgia, în 2008, la summitul de la București al Alianței, promisiunea formală că va fi primită în NATO, fără ca vreo dată precisă să fie anunțată. În acel moment, Rusia încă nu ocupase militar părți din cele două țări (deși regiunea separatistă a Georgiei - Abhazia - se declarase deja independentă de facto de Tbilisi). Prin capitalele țărilor din NATO, mulți responsabili au regretat de îndată promisiunea formală făcută Ucrainei și Georgiei.

Deși primirea lor în NATO pare acum nerealistă, ele având părți din teritoriu ocupate, totuși ele sunt partenere cu NATO, primesc un sprijin militar activ, iau parte la manevre militare comune, pe teritoriul lor, sau în Marea Neagră, iar Ucraina și-a înscris chiar în Constituție scopul aderării la NATO.

Încă de la ocuparea Crimeei si declanșarea conflictului în Donbas, Rusia a cerut în permanență garanția formală că Ucraina nu va fi niciodată primită în NATO. (Printre țările cu același statut de asociere cu NATO, dar și cu UE, se mai numără și Moldova, care de asemenea are o parte din teritoriu ocupat, însă după ce s-a declarat o țară "neutră", Moldova nu este niciodată menționată de Rusia în acest context.)

Amenințarea cu armament nuclear

Iată însă că acum al doilea om în ierarhia diplomației Kremlinului, Serghei Riabkov, avertizează că răspunsul Rusiei la extinderea NATO ar putea fi unul „militar”!”... Este evident că adjunctul ministrului de externe Lavrov nu vorbea în numele său propriu, iar afirmațiile sale, de altfel, nu au fost negate de Kremlin.

Va fi o "confruntare reală", a spus Riabkov, precizând că Rusia e gata să desfășoare la granița sa vestică armament care era interzis până în 2019, anul în care a expirat Tratatul Forțelor Nucleare cu rază medie de acțiune (INF). Donald Trump a fost cel care a pus capăt tratatului, în februarie 2019. Rusia și-a impus un moratoriu de atunci încoace, iar Riabkov a cerut ca NATO și SUA să facă la fel.

Experții occidentali sunt de acord că NATO nu ar putea să apere militar Ucraina, ba chiar s-a pus întrebarea dacă NATO ar putea, în mod concret, să împiedice o invadare de către Rusia a țărilor baltice. (În februarie 2018, Putin a botezat chiar un regiment, ca o ironie la adresa NATO, cu numele de Tallinn, capitala Estoniei.)

Săptămâna aceasta, avioane nucleare rusești au început de altfel să patruleze în spațiul aerian bielorus.

La începutul lunii (pe 7 decembrie), Vladimir Putin a avut o discuție de două ore cu Joe Biden, prin video, în care Putin (care încă mai crede că Ucraina i-a fost „furată” de Occident) i-a cerut lui Biden garanții scrise că Ucraina nu va deveni o bază permanentă a NATO.

Kremlinul a cerut iarăși un angajament formal al NATO (condiții repetate de ministerul de externe al. Lui Lavrov vineri 17 decembrie) că nu va primi niciodată Ucraina și Georgia ca membri, ceea ce NATO găsește ca fiind o cerere inacceptabilă, statele independente fiind libere să intre în orice fel de alianțe doresc. Cum a spus-o sâmbătă, 18 decembrie, senatorul SUA Jim Risch (republican din Idaho), făcând asemenea cereri nerealiste și imposibil de acceptat, Putin „caută să creeze condițiile pentru declanșarea unui război”. “Federația Rusă formulează aceste cereri știind foarte bine că ele sunt inacceptabile,” a declarat Risch, cum se poate citi pe site-ul Senatului.

Cum o remarcă într-un editorial în ultimul său număr săptămânalul britanic The Economist, strădania permanentă a lui Putin de a destabiliza Ucraina vine mai ales de la aceea că o Ucraină funcțională și democratică la frontiera Rusiei ar discredita sistemul autoritar creat de el, în vreme ce discursul permanent despre imaginarii inamici din exterior este un bun mod de a păstra sprijinul populației. Intr-un sondaj recent, doar 4% din rușii intervievați au spus că ei cred că tensiunile din estul Ucrainei sunt din vina Rusiei, în vreme ce jumătate au acuzat SUA și NATO.

Un lucru e sigur, constată același The Economist: câtă vreme Putin se menține la putere, Rusia va rămâne o amenințare pentru vecinii săi.

  • 16x9 Image

    Dan Alexe

    Dan Alexe, corespondentul Europei Libere la Bruxelles, poliglot, eseist, romancier și realizator de filme documentare. 

Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG