Mai multe guverne, inclusiv din țări învecinate cu Germania, spun că decizia guvernului de la Berlin pune presiune pe libertatea de circulație din spațiul Schengen.
Începând de luni, 16 septembrie, și timp de șase luni, polițiștii de frontieră germani vor aplica mai dur regulile pentru solicitanții de azil și vor începe să rețină refugiații până când vor determina dacă Germania este responsabilă pentru procesarea cazurilor lor. Dacă se constată că alte țări sunt deja responsabile pentru procesul de azil al unei persoane ajunse la granița germană, ea va fi trimisă expeditiv înapoi în acea țară. În multe cazuri, acestea sunt Grecia, Italia și Polonia - primele țări prin care migranții trec ca să ajungă în Vest.
„Până când vom reuși să obținem protecția mai puternică a granițelor prin sistemul european comun de azil, trebuie să ne protejăm mai mult propriile granițe naționale”, a declarat ministra de interne de la Berlin, Nancy Faeser.
Regulile UE permit suspendarea parțială a libertății de circulație prin reintroducerea controalelor la graniță - dar doar în situații excepționale și ca „ultimă măsură”. Deși imigrația ține de fiecare țară în parte, astfel de măsuri trebuie aprobate de Comisia Europeană, garantorul tratatului din Schengen, care consacrează libera mișcare. Comisia a aprobat decizia Germaniei, astfel că acum mai rămâne ca guvernul federal să discute implementarea măsurilor cu guvernele regionale care au granițe externe (10 din 16).
Anunțul german i-a luat pe mulți prin surprindere. În comuncările oficiale, un motiv invocat de Berlin este frica din urma a două atacuri recente, unul din Solingen, comis de un sirian care trebuia să fi fost deportat anterior, și altul în Mannheim, în urma cărora autoritățile germane au hotărât să deporteze migranți afgani care comit infracțiuni înapoi în țara controlată de talibani.
O parte a presei crede însă că motivul este, de fapt, politic: coaliția de centru-stânga de la Berlin vrea să reducă potențialul extremei drepte și a conservatorilor în alegerile din unele regiuni din estul țării. În câteva regiuni (landuri) din estul Germaniei urmează alegeri - de exemplu în Brandenburg, unde migrația este cea mai mare preocupare a alegătorilor. Acolo există un risc adevărat ca extremiștii să câștige detașat și ar fi prima oară de la reunificarea țării când un social-democrat nu ar guverna acel land. În alegerile recente din Thuringia, deja a avut loc prima victorie a extremei drepte de după 1945.
Reducerea migrației este primordial șlagărul extremei drepte, reprezentată de partidul Alternativa pentru Germania (AfD) - însă acesta nu se află la guvernare.
Preluând discret unele din mesajele dreptei, guvernul lui Olaf Scholz a respins o cerere și mai strictă a opoziției conservatoare, de a respinge automat orice azilant la graniță. Acest lucru este ilegal, conform legilor europene și internaționale.
În 2023, în întreaga UE s-au înregistrat 1,14 milioane de solicitări de azil, cel mai mare număr de după vârful crizei refugiaților din 2016. Germania a primit o cincime dintre aceste solicitări. Pe lângă ucrainenii care se bucură de un regim special de vize, cei mai numeroși sunt sirienii (unde războiul și instabilitatea continuă) și afganii (țară în care regimul taliban a preluat controlul în 2021, cu consecințe devastatoare).
Cei mai mulți au intrat în UE prin Italia, Croația și Slovenia. Grecia, care pentru mulți refugiați este punct de sosire în UE din cauza proximității sale de Turcia, a înregistrat o dublare a numărului de refugiați care ajung pe țărmurile ei în 2024, față de 2023: de la 11.672 de oameni în primele șapte luni ale anului trecut, la 23.204 de oameni până în septembrie anul acesta.
Între timp, țările europene încearcă să găsească moduri de a se asigura că solicitanții de azil nu ajung pe teritoriul lor. Italia a încheiat un acord cu Albania, prin care Tirana va găzdui acolo oamenii respinși de Italia, în tabere construite pe banii Romei . Mai multe guvern europene participă și la eforturile de respingere a migranților încă de pe teritoriul țărilor africane, practici considerate de activiștii pentru drepturile omului drept inumane.
Doar în 2024, cel puțin 1.405 oameni au dispărut în Marea Mediterană, în încercarea de a ajunge pe țărmurile Europei. Majoritatea s-au înecat. În total, în ultimul deceniu, cel puțin 30.000 de oameni au murit încercând să fugă de conflict și sărăcie și să ajungă în Europa.
Reacțiile din UE și impactul asupra spațiului Schengen
Germania are granițe cu nouă țări europene (opt din UE, plus Elveția, care nu este în UE, dar este în Schengen). Alte țări din spațiul fără frontiere fac deja unele controale, astfel că Germania nu e prima - dar ea ar putea fi cea care face o diferență reală. Germania avea de anul trecut unele restricții la granițele cu Polonia, Cehia, Austria și Elveția, prin care a respins 30.000 de oameni care încercau să intre în țară fără documente valide, dar de acum acestea vor fi extinse și se vor instaura controale și la granițele cu Franța, Luxemburg, Olanda, Belgia și Danemarca.
Aceste noi controale presupun și oprirea camioanelor, astfel că riscă să creeze întârzieri în transporturile internaționale, ceea ce ar putea avea un impact economic, mai ales în zona transfrontalieră cea mai interconectată din Europa: Germania-Franța-Benelux. Conform unui raport din 2016, reintroducerea controalelor la granițele intra-europene ar duce la pierderi de 470 de miliarde de euro în primul deceniu. Aproape un sfert de milion de oameni din alte țări europene trec zilnic granița, pentru a lucra pe teritoriul Germaniei.
„Nu mă aștept la un sfârșit al spațiului Schengen în general, doar la un spațiu de liberă mișcare ceva mai puțin funcțional”, spune pentru Reuters Marcus Engler, de la Centrul German pentru Cercetarea Integrării și Migrației.
Polonia a fost prima țară care a reacționat la decizia guvernului de la Berlin. „Astfel de acțiuni sunt inacceptabile din punctul de vedere al Poloniei, pentru că n-am niciun dubiu că sunt cauzate de situația internă din Germania, nu de politica noastră cu privire la migrația ilegală”, a declarat premierul Donald Tusk. El a promis să asambleze un grup de alți lideri preocupați de această problemă, pentru a discuta situația la nivel european și și-a anulat o vizită programată la Potsdam, lângă Berlin.
La rândul lor, polonezii se confruntă cu un influx de migranți prin granița cu Belarusul, pe care Varșovia îl acuză că trimite mii de oameni din Orientul Mijlociu spre graniță într-un război hibrid care a început în 2021. În încercarea de a respinge refugiații care încearcă să treacă acea graniță, Polonia a înăsprit controalele atât de mult, încât și-a atras critica apărătorilor drepturilor omului.
În ciuda opoziției vecinilor de la est, cancelarul german insistă că „vom continua cu această abordare de succes [...] o vom face, chiar dacă e din ce în ce mai greu cu vecinii. Cred că e necesar să îndurăm această dispută”, a declarat Scholz.
Alți vecini ai Germaniei au reacționat diferit. Comunitățile de la granița cu Olanda au spus că totul este doar o „reacție panicată”, iar autoritățile austriece au spus că Viena nu vor lua înapoi niciun migrant refuzat de Germania. Dacă și alte țări vor reacționa ca Austria, e posibil să se creeze o situație dificilă pentru mii de oameni blocați în Europa, pe care nu vrea să-i accepte nici o țară.
„Scenele haotice din taberele de refugiați s-ar putea repeta la cele mai congestionate puncte de frontieră”, explică un expert pentru DW.
Alt lider european nemulțumit este premierul Greciei, Kyriakos Mitsotakis. El a declarat joi că fluxul de migranți nu poate fi oprit prin astfel de măsuri unilaterale.
„Nu ar fi corect să mergem spre o logică de excepții ad-hoc de la Schengen, cu controale la graniță care ar putea să oprească circulația liberă a cetățenilor și să strice realizările fundamentale ale Uniunii Europene”, a declarat premierul grec. El a transmis că Germania s-ar face, parțial, vinovată pentru acest influx de migranți, pentru că oamenii încearcă să ajungă în UE întocmai pentru a accesa beneficiile acordate de autoritățile germane. Această declarație a fost dovedită însă a fi greșită, printr-un studiu academic.
Alți lideri europeni au avut reacții mai pozitive. Premierul maghiar Viktor Orbán, cunoscut pentru opiniile sale stricte anti-imigrație și percepția că amestecarea cu esticii duce la o presupusă decădere a Vestului, a scris pe X, fostul Twitter: „Scholz, bine ai venit în gașcă! #StopMigrației”.
Răspunsul la criza migranților din 2015-2016
În timpul crizei migranților din 2015-2016, cauzată mai ales de războiul civil din Siria și de acțiunile organizației teroriste Stat Islamic (ISIS/ISIL), în Germania au intrat un milion de migranți.
Doar în 2015, au fost înregistrate 1,3 milioane de aplicații noi pentru azil în țările europene - a fost cel mai mare astfel de val în Europa de după finele celui de-al Doilea Război Mondial.
Mai mult de jumătate dintre aceștia erau sirieni, afgani și irakieni, dar și oameni care încercau să fugă de alte războaie, persecuție și/sau sărăcie din țări precum Eritrea (unde dictatura forțează toți bărbații să se alăture unui serviciu militar pe termen nedeterminat, pedepsindu-i și pe cei care fug de armată, dar și pe rudele lor), Somalia (unde războiul civil este în desfășurare încă din 1991), Sudanul de Sud (alt război) sau Nigeria. Criticii colonialismului și ai eurocentrismului spun că țările europene au fost direct implicate în cauzele recente sau istorice ale acestor războaie, precum și în desfășurarea lor actuală.
În momentele cele mai intense ale crizei migranților, Grecia a cerut ca aceștia să fie relocați automat în alte țări UE, pentru că nu putea gestiona fluxul enorm de sosiri. Țările europene și-au închis porțile, însă, stabilind în schimb, după multe ezitări și certuri între ele, un regim de „solidaritate obligatorie”, prin care puteau respinge refugiații, dar se obligau să ajute financiar țările care-i primeau.
Ungaria a devenit în ultimul deceniu liderul mișcării anti-refugiați. Țara tranzitată de sute de mii de oameni în drumul spre Occident a hotărât încă în 2015 să-și închidă granițele și să construiască garduri de-a lungul frontierei cu Serbia (țară aflată pe ruta balcanică de migrație), iar acum dă în judecată Comisia Europeană pentru a-și recupera costurile protecției granițelor externe ale spațiului Schengen.
Germania, în ciuda faptului că sistemul său de azil părea deja copleșit în 2015, a decis să primească un număr mai mare de refugiați, inclusiv pe cei blocați în Ungaria. „Ne vom descurca”, a spus atunci, memorbil, Merkel. Străinii au fost primiți cu brațele deschise de mulți germani, dar de atunci opinia publică a devenit din ce în ce mai negativă.
În 2015, țara europeană care a acceptat cei mai mulți migranți per capita a fost Suedia. În schimb, Danemarca a impus condiții extrem de dure pentru refugiații care doreau să solicite azil.
În 2016, UE a reușit să negocieze un acord cu Turcia, prin care blocul s-a angajat să ajute țara tranzitată de mulți migranți să-i țină pe teritoriul ei și să le blocheze accesul spre Vest. Guvernul de la Ankara a spus că va primi și refugiații respinși la graniță, urmând mai apoi să-i trimită înapoi în țările lor de origine.
Țările europene pe țărmurile cărora ajungeau migranții, mai ales Italia și Grecia, au început să respingă cu propria flotă și cu aceea a agenției de frontieră Frontex bărcile de migranți, lăsându-i - după declarațiile unor matori oculare și unor salvatori din ONG-uri - să se înece în Mediterană. Frontex a fost implicată și în mușamalizarea multor misiuni de respingere (pushback).
În ciuda unor consecințe negative, precum mai multe atacuri violente, majoritatea refugiaților ajunși în Germania au reușit să se integreze și contribuie la societatea și economia germană.
Peste 10.000 au învățat limba germană suficient de bine până în 2020 încât să se poată înscrie la facultate, iar patru din cinci minori refugiați spun că se simt acasă în Germania și în colectivul de la școală. Mulți dintre refugiați au satisfăcut nevoia de forță de muncă a Germaniei, țară cu o societate îmbătrânită, ca mai toate țările industrializate.
Dintre refugiații care au sosit în 2015, 64% sunt angajați acum, iar majoritatea celor care nu lucrează sunt femei care rămân acasă și îngrijesc copiii. În rândul populației native a Germaniei, gradul de angajare este de 77%, nu cu mult mai mare.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
